Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.66/
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții, și de intervenientul, cu domiciliul procesual ales la avocat, din B, Bulevardul, nr.6, -.25,.2,.2,.33, sector 3, împotriva sentinței civile nr.179 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliat în B,-, -.13,.1,.4, sector 3, domiciliată în B,-,.1,.2, sector 2, domiciliată în B,-,.parter, sector 2, domiciliați în B,-,.parter,.1, sector 2, domiciliat în B,-,.2,.3 sector 2, domiciliată în B,-,.2,.5 sector 2, domiciliați în B,-,.3,.7 sector 2, domiciliată în B, Soșeaua, nr.8, -.1,.5,.24, sector 2, domiciliați în B,-,.3,.6 sector 2, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.10/2001-PRIN GENERAL, cu sediul în B, Bulevardul, nr.47, sector 5.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 9 martie 2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 11.07.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General, Primăria Municipiului B - Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 prin Primarul General, -, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea titlului statului pentru imobilul situat în Municipiul B,-, sector 2 și preluarea abuzivă a acestuia de către stat, obligarea Municipiului B să le restituie imobilul compus din teren 837 mp. și construcție-subsol, parter, trei etaje, respectiv pentru partea nevândută din imobil, obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie apartamentul situat la parterul imobilului și garajul de 19,31 mp, pârâta -apartamentul nr.1 parter, pârâții -apartamentul cu nr.2 de la etajul 1, boxa și garajul metalic, pârâta -apartamentul nr.3 de la.1 al imobilului, pârâții -apartamentul nr.5 de la etajul 2, pârâții -apartamentul nr.6 de la etajul 3, pârâții -apartamentul nr.7 de la etajul 3, pârâta - apartamentul nr.11 de la.4.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, reclamanții sunt moștenitorii defunctei, mama acestora, potrivit ordinului de succesiune nr.2509/1999, care la rândul său a dobândit prin succesiune de la bunica reclamanților, imobilul teren și construcție, intrat în patrimoniul acesteia prin contractul de vânzare-cumpărare nr.6649/14 martie 1934.
În primul rând s-a arătat că imobilul revendicat a fost naționalizat în mod nelegal prin Decretul nr.92/1950 întrucât autoarea lor făcea parte dintr-o categorie exceptată de la naționalizare. De asemenea actul de preluare era în contradicție și cu Constituția de la data intrării în vigoare a decretului de naționalizare și cu Declarația Universală a Dreptului Omului precum și art.1 din Protocolul Adițional la CEDO, prevederi care potrivit art.20 alin.1 din Constituția în vigoare au prioritate față de reglementările interne.
În al doilea rând, au arătat că au formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001 pentru restituirea imobilului, dar nu au primit până în prezent niciun răspuns, deși potrivit art.2 din acest act normativ persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării. Astfel, deși unitatea deținătoare, Primăria Municipiului B era obligată să răspundă în termen de 60 de zile aceasta nu a soluționat notificarea prin emiterea unei dispoziții, ceea ce echivalează cu un refuz din partea acesteia.
În al treilea rând, titlurile pârâților persoane fizice sunt nelegale întrucât titlul statului nu era valabil, astfel că nu le putea înstrăina acestora în mod legal imobilul, motiv pentru care fostul proprietar nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate.
În cadrul acțiunii în revendicare s-a constatat că prin compararea titlurilor pârâții persoane fizice nu dețin un titlu valabil întrucât potrivit art.9 din Legea nr.112/1995 puteau fi vândute numai apartamentele preluate de stat cu titlu, în timp ce reclamanții au făcut dovada că imobilul a aparținut autoarei lor, transmis acestora prin succesiune legală, astfel că titlul lor este preferabil și anterior celui deținut de pârâții persoane fizice.
S-a mai arătat că, în cauză pârâții nu pot invoca buna-credință la dobândirea imobilului sau principiul validității aparenței în drept și nici eroare asupra calității de proprietar al statului întrucât pârâții erau avizați de caracterul nesigur al titlului statului, iar la cumpărare nu au putut avea convingerea că vânzătorul stat are toate atributele pentru a fi considerat proprietarul bunului, fiind doar un detentor precar.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, lipsa de interes și inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii cu motivarea că aceștia dețin un titlu valabil întrucât au fost cumpărători de bună-credință
Ulterior, reclamanții și-au modificat cererea în ceea ce privește revendicarea apartamentului nr.1 parter din imobil deținut de pârâții
Prin încheierea din 15.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis cererea de strămutare și s-a înaintat cauza spre soluționare Tribunalului Argeș.
La data de 8.11.2007 reclamanții au precizat că imobilul revendicat se compune din suprafața de 837 mp. și construcția compusă din subsol, parter, trei etaje și mansardă, partea nevândută fiind reprezentată de teren și apartamentul nr.4 de la etajul 2 și spațiile de la subsol.
La aceeași dată s-a depus la dosar cerere de intervenție în interesul reclamanților de către, anuulată de către tribunal potrivit art.161, 162 Cod procedură civilă ca fiind formulată de o persoană ce nu justifică calitatea de reprezentant, precum și cerere de intervenție în interes propriu formulată de către, precizată ca fiind o cerere în intervenție în interesul reclamanților la fila 151, admisă în principiu la data de 8.05.2008.
De asemenea, s-a precizat obiectul cererii formulată în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primarul General, Primăria Municipiului B și Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 în sensul că aceștia urmează a fi obligați la restituirea întregului imobil teren și construcție solicitat prin notificare.
Pârâta Municipiul B prin Primarul General a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii privind constatarea caracterului abuziv și nelegal al preluării de către stat a imobilului precum și excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.179/23 septembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a respins acțiunea în revendicare astfel cum a fost precizată și completată, împotriva pârâților persoane fizice, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
A respins acțiunea privind constatarea nelegalității titlului statului și obligarea pârâtului Municipiului B la restituirea părții nevândute din imobil, ca fiind formulate de persoane care nu justifică interes.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, urmare examinării cu prioritate a excepțiilor invocate că potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6649/24.03.1934 de Secția notariat a Tribunalului Ilfov defuncta a dobândit un imobil teren situat în B,- cu vecinătățile și dimensiunile menționate în cuprinsul acestuia.
Acest teren împreună cu construcția compusă din parter și 3 etaje au fost naționalizate potrivit Decretului nr.92/1950, în anexele acestuia fiind menționați moștenitorii defunctei, respectiv, autoarea reclamanților, și.
Tribunalul a reținut că reclamanții nu au făcut dovada că sunt proprietarii imobilului revendicat, ci doar a unui drept limitat asupra unei cote ideale din acest bun, deoarece nu s-a dovedit că autoarea lor ar fi avut un drept exclusiv asupra unei părți din imobil, câtă vreme de pe urma defunctei au rămas și alți moștenitori, pe lângă, autoarea reclamanților, aceasta din urmă menționând în declarația pentru impunerea de venituri de la fila 267 numai o parte din imobil, 6 camere, hol și dependințe, iar întregul imobil este înscris în cartea funciară numai pe numele bunicii reclamanților.
În plus, s-a avut în vedere și faptul că pentru întregul imobil au formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 și descendenții celorlalți moștenitori ai i, acesta fiind și motivul pentru care prin dispoziția emisă în temeiul legii, reclamanților li s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent numai pentru cota de din imobil.
De asemenea, tribunalul a reținut că pârâții dețin imobilul în baza unor titluri valabile - contracte de vânzare-cumpărare întemeiate pe Legea nr.112/1995, necontestate în conformitate cu dispozițiile art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins acțiunea în revendicare pentru acest considerent.
Cât privește cererea de constatare a nevalabilității titlului Statului precum și obligarea pârâtului Municipiului B la restituirea părții nevândute din imobil, tribunalul a reținut că reclamanții nu justifică interes întrucât asupra caracterului preluării de către stat a imobilului se va pronunța instanța în cadrul contestației formulată potrivit Legii nr.10/2001 în raport de dispozițiile art.1 astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, iar referitor la partea nevândută din imobil s-a emis dispoziția nr.10179/11.04.2008 de către Primăria Municipiul
Prin urmare, s-a reținut că reclamanții și-au valorificat drepturile în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001, cadru procesual în care se va analiza și modul în care imobilul a fost preluat de către stat, astfel că și sub acest aspect acțiunea a fost respinsă ca fiind promovată de persoane care nu justifică un interes legitim.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamanții, și intervenientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală. Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond atunci când se invocă în cadrul acțiunii în revendicare, ceea ce impune unirea acesteia cu fondul cauzei, potrivit art.137 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a se face dovada că reclamantul este proprietarul bunului solicitat prin administrarea de probe pe fondul cauzei.
De altfel, reclamanții și-au dovedit calitatea procesuală activă, prin contractul de vânzare-cumpărare din anul 1934, prin care bunica maternă a acestora a dobândit terenul în suprafață de 837 mp. și construcția formată din subsol, parter și 3 etaje, prin procesul verbal de înscriere în cartea funciară din 7 mai 1941 ce dovedește că imobilul poartă nr.34 și este proprietatea bunicii materne a apelanților prin anexele la Decretul nr.92/1950 de naționalizare;
- legitimarea procesuală activă a reclamanților trebuia analizată și în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 în condițiile în care există notificare în baza acestei legi, nesoluționată, dar și cele ale art.480 Cod civil;
- apelanții-reclamanți sunt singurii moștenitori acceptanți ai succesiunii bunicii materne prin formularea notificării din 8.11.2001 și în această calitate revendică întregul imobil, potrivit dispozițiilor art.4 pct.4 din Legea nr.10/2001 și art.4.7 din Normele metodologice de aplicare a legii, ceilalți moștenitori fiind renunțători la această succesiune;
- sentința este nelegală și pentru că instanța și-a motivat soluția și pe fond atunci când a arătat că pârâții dețin contracte de vânzare-cumpărare ce reprezintă titlu valabil opus reclamanților, deși a respins acțiunea pe excepție;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanța face motivare contradictorie atunci când arată că reclamanții nu au făcut dovada că sunt proprietarii bunului în întregul său, ci doar a unui drept limitat asupra unei cote ideale și totodată, arată că imobilul a fost înscris în cartea funciară pe numele i. Nu s-a motivat de ce nu a fost comparat dreptul de proprietate asupra cotei ideale cu dreptul de proprietate al pârâților care au cumpărat apartamentele de la parter;
- în mod greșit s-au respins cererile de intervenție accesorie, deși pentru intervenienți exista împuternicire avocațială la dosar;
- prin sentința, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de, deși această cerere a fost admisă în principiu;
- soluția de respingere a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți privind constatarea nevalabilității titlului statului și obligarea pârâtului Municipiului B la restituirea părții nevândute din imobil, ca lipsită de interes, este nelegală. La data introducerii acțiunii în revendicare în contradictoriu cu reprezentanții statului în anul 2006, notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001, nu era soluționată. Interesul exista deoarece valabilitatea titlului pârâților persoane fizice se apreciază și prin prisma valabilității titlului autorului lor.
De asemenea, subzistă și interesul reclamanților în formularea celui de-al doilea capăt de acțiune, obligarea Municipiului B de a restitui partea nevândută din imobil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând apelul, în raport de criticile formulate, se constată că este fondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond, prin dispozitivul sentinței, s-a pronunțat în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și în consecință a respins acțiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală.
Prin considerentele sentinței însă, instanța a argumentat respingerea acțiunii pentru încălcarea principiului unanimității în formularea
acesteia; respectiv s-a reținut că reclamanții au doar o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, cotă pe care au preluat-o prin moștenire leagă de la mama lor și pe care aceasta, la rândul său, a dobândit-o tot prin succesiune de la autoarea sa, alături de ceilalți comoștenitori ai aceleiași autoare, față de care nu s-a realizat ieșirea din indiviziune.
Așadar instanța a confundat excepția lipsi calității procesuale active, cu excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa unanimității.
Ceea ce dobândește autoritate de lucru judecat este dispozitivul hotărârii, astfel că independent de motivarea cuprinsă în considerentele acesteia referitoare la încălcarea principiului unanimității și inadmisibilitatea acțiunii ca o consecință a acestei inadmisibilități, se impune concluzia că instanța a avut în vedere în fundamentarea soluției sale excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Or, legitimarea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul dreptului și persoana care reclamă acest drept în justiție, dovada dreptului urmând a se face în cursul cercetării judecătorești.
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului unei persoane de a participa ca parte în procesul civil, sarcina justificării acesteia revenindu-i reclamantului.
Reclamanții în calitate de moștenitori ai autoarei au chemat în judecată pe pârâți, justificând că pe calea succesiunii legale au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului.
În cazul acțiunii în revendicare, dovedirea calității procesuale active a reclamantului este o chestiune de fond pentru că trebuie să facă dovada că este titularul dreptului real asupra bunului solicitat, situație ce impune administrarea de dovezi asupra fondului cauzei, excepția fiind una de fond.
Or, instanța nu a analizat, pe baza administrării probelor, excepția lipsei calității procesuale active, ci excepția inadmisibilității acțiunii câtă vreme a verificat respectarea principiului unanimității pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Este adevărat că pârâții prin formularea întâmpinării au arătat că invocă excepția lipsei calității procesuale active, însă din motivarea în fapt de către pârâți a excepției, rezultă că de fapt au criticat încălcarea de către reclamanți a principiului unanimității, calificarea ca excepție de inadmisibilitate sau de lipsă de calitate procesuală fiind o obligație ce revine instanței în baza rolului său activ, consacrat prin art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, instanța a greșit și pentru că, după ce a arătat că reclamanții nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate exclusiv asupra imobilului revendicat, ci doar a unei cote ideale din acest drept, și au concluzionat că pentru acest considerent reclamanții nu au calitate procesuală, a trecut la cercetarea valabilității titlului pârâților.
Astfel, în considerentele sentinței instanța de fond a apreciat că pârâții au un titlu valabil pentru că actele de vânzare-cumpărare de care se prevalează, nu au fost atacate prin acțiunea în nulitate prevăzută de art.45 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Or, într-o acțiune în revendicare dispozițiile art.480 impun, în primul rând cercetarea dreptului reclamantului și abia în al doilea rând, și în subsidiar, cercetarea valabilității titlului pe care pârâtul îl opune în revendicare reclamantului.
În speță, câtă vreme instanța a reținut inexistența dreptului exclusiv al reclamanților asupra bunului revendicat, nu putea să treacă la cercetarea titlului pârâților, făcând în acest mod aprecieri asupra fondului cauzei, dar fără a cerceta și titlul reclamanților.
Reclamantul își poate justifica calitatea procesuală activă, însă acțiunea pe care acesta a formulat-o să nu îndeplinească alte condiții prevăzute de lege, pentru a fi admisibilă, respectiv regula unanimității în acțiunile în revendicare imobiliară.
Soluția instanței de a respinge acțiunea pe excepție, respectiv pe lipsa calității procesuale active argumentată, însă, pe lipsa unanimității este greșită, dar aceasta echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, situație ce intră sub incidența dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Față de această situație, în temeiul prevederilor legale mai
sus-menționate se va admite apelul și se va desființa sentința cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru cercetarea fondului cauzei.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere toate motivele de apel formulate, precum și toate apărările și excepțiile invocate de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanții, și de intervenientul, cu domiciliul procesual ales la avocat, din B, Bulevardul nr.6, -.25,.2,.2,.33, sector 3, împotriva sentinței civile nr.179 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliat în B,-, -.13,.1,.4, sector 3, domiciliată în B,-,.1,.2, sector 2, domiciliată în B,-,.parter, sector 2, domiciliați în B,-,.parter,.1, sector 2, domiciliat în B,-,.2,.3 sector 2, domiciliată în B,-,.2,.5 sector 2, domiciliați în B,-,.3,.7 sector 2, domiciliată în B, Soșeaua nr.8, -.1,.5,.24, sector 2, domiciliați în B,-,.3,.6 sector 2, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B-COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.10/2001-PRIN GENERAL, cu sediul în B, Bulevardul nr.47, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./15.04.2009
GM/21 ex.
Jud.fond: -
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
