Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 23.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.66/
Ședința publică din 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET "" T împotriva sentinței civile nr. 1947/PI/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat A și cu intimata chemată în garanție, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă intimata chemată în garanție, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 167 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că intimata chemată în garanție a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 20.01.2010, întâmpinare, iar, la data de 22.01.2010, completare la aceasta.
Reclamantul intimat a depus prin registratură o cerere de amânare a cauzei, care va fi respinsă de instanță ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 156 Cod procedură civilă, precum și faptul că intimatul avea suficient timp pentru a-și pregăti apărarea, raportat la data comunicării sentinței recurate.
Intimata chemată în garanție arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimata chemată în garanție solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1947/ĂI/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de reclamantul A împotriva pârâtului TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET ""; prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârât împotriva chematei în garanție.
În consecință, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 4000 lei, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești, cu titlu de onorariu, în cuantum de 4 000 lei, drepturi ce i se cuvin pentru executarea prestațiilor stabilite prin Contractul nr.41 din 07.12.2007 - contract încheiat în condițiile Legii 8/1996; obligarea pârâtului la plata daunelor de 171 lei rezultate prin indexarea si actualizarea sumei de plată cu rata inflației, de la data scadentei, respectiv 21.12.2007 si pana la 30.07.2008; obligarea pârâtului la plata către reclamant a daunelor ce au rezultat prin indexarea si actualizarea sumei de plata cu rata inflației, de la data de 30.07.2008 si până la efectuarea efectivă a plății către reclamant.
În motivare, a arătat că, în calitate de coregraf, a încheiat cu pârâta în data de 07.12.2007 un contract de prestație artistică având numărul 41, contract încheiat, așa cum rezultă și din art.3 pct.3.2.7. în baza Legii nr. 8/1996, prin care se obliga să realizeze pentru aceasta coregrafia spectacolului-"C " în regia lui, spectacol ce avea data premierei fixată la 11.12.2007 și un spectacol la data de 16.12.2007.
Deși reclamantul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâtul refuză să-și execute contraprestația stabilită prin contract.
În drept, invocat dispozițiile art. 2,7,43,61 al.2 și urm. din Legea nr.8/1996, art. 969 Cod civil, art.82 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, învederând că instituția pârâtă este una publică, sub autoritatea Consiliului Județean T, fiind incidente dispozițiile Legii nr.500/2002; a mai arătat că neefectuarea plății s-a datorat atitudinii culpabile a contabilului șef. Cu privire la acesta din urmă, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție solicitând ca, în situația în care va cădea în pretenții, aceasta să fie obligată la plata sumelor solicitate de reclamant.
În motivare invocat împrejurarea că, în calitate de contabil șef al instituției, doamna a fost desemnată să exercite controlul financiar preventiv propriu al instituției pentru anul 2008, până la acea dată tot chemata în garanție fiind desemnată sa efectueze controlul financiar preventiv propriu prin Decizia directorului nr. 25 din 02.06.2003.
Pentru aceasta activitate, persoana desemnata sa efectueze controlul financiar preventiv propriu a beneficiat de un spor pentru complexitatea muncii de 20% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Contractul în litigiu nu a fost semnat si de către chemata în garanție, în calitate de contabil sef al si cu toate ca s-au purtat discuții verbale între director si contabil sef în vederea semnării contractului de catre chemata în garanție, deși s-a depus și de catre consilierul juridic adresă scrisă în sensul semnării contractelor (Adresa nr. 910/18.12.2007), chemata în garanție a răspuns prin adresa nr. 911/19.12.2007 că instituția pârâtă nu este abilitată să încheie contracte în baza Legii nr. 8/1996, precizând ca fiind obligatorie încheierea acestor contracte prin B, prin acest răspuns dând o evidentă dovadă de tergiversare a contrasemnării contractului, dat fiind că în scurt timp urma să se încheie anul bugetar.
In final, pârâtul concluzionează că refuzul din partea chematei în garanție de a semna contractul nu poate fi reținut, în aceasta situație fiind vorba, ori de rea voința ori de necunoașterea Legii nr. 8/1996, cu atât mai mult cu cat este principala lege în baza căreia artiștii prestează serviciile lor.
Mai susține pârâtul că a făcut demersuri și ulterior cu propunerea de achitare a contractului de prestație artistică nr.41/07.12.2007, prin adresa nr.21/11.01.2008, însă chemata în garanție a rămas în pasivitate refuzând să semneze contractul.
In drept paratul a invocat prevederile art. 115.proc.civ, art. 60 - 63.proc.civ. nr.OG 119 din 31 august 1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata, Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Din examinarea probelor administrate, instanța a reținut că între reclamant și pârât s- încheiat în temeiul Legii nr.8/1996 contractul de prestație artistică nr. 41/7.12.2007 în baza căruia reclamantul se obliga să execute coregrafia unui spectacol contra unei remunerații de 4000 lei brut ce urma să fie achitată de pârâtul-beneficiar.
Deși reclamantul și-a îndeplinit obligația(aspect necontestat de pârât), plata nu a fost făcută deși, conform art. 5 din contract și față de dis part. 92 al.2 din Legea nr.8/1996 raportat la art. 43 al.1 din aceeași lege precum și în baza art. 969 cod civil pârâtul avea această obligație.
Cum reclamantul și-a executat întocmai obligația asumată prin contract, pârâtul este îndatorat la plată, neputând opune refuzul contabilului șef de a semna contractul și nici lipsa ștampilei de pe convenție.
A mai reținut instanța că, în contra celor susținute de chemata în garanție, contractul nu trebuia supus dispozițiilor reglementând gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor de autor, această concluzie rezultând atât din interpretarea dispozițiilor art. 123 al.1 din Legea nr.8/1996 cât și din rezultatul controlului efectuat la pârât de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă cu motivarea că refuzul constant al chematei în garanție de a aplica viza de control financiar preventiv pentru efectuarea plății remunerației intră în sfera raporturilor de serviciu reglementate de Codul Muncii, astfel că pârâtul are la îndemână calea prevăzută de dispozițiile art. 270 din acest cod și nu calea procedurală aleasă.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
În motivare invocat lipsa rolului activ al instanței care nu pus în discuție competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, inclusiv competența materială cu privire la judecarea cererii de chemare în garanție sau schimbarea temeiului juridic al acesteia.
A invocat greșita referire a dispozițiilor art. 270 Codul Muncii care nu-i are în vedere pe foștii salariați (cazul chematei în garanție), astfel că dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă erau incidente.
A mai invocat încălcarea principiului contradictorialității, instanța omițând să pună în discuție excepția ce urma a fi reținută.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct.5,9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, chemata în garanție a solicitat respingerea recursului.
Legal citat, intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
cererea de chemare în garanție, pârâtul invocat atitudinea afirmativ culpabilă a fostului angajat care a refuzat să îndeplinească atribuțiile de serviciu ce-i reveneau.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că raporturile dintre pârât și chemata în garanție sunt guvernate de dreptul muncii și că, în consecință, procedura de soluționare a unui atare litigiu este supusă normelor specifice ce guvernează soluționarea litigiilor de muncă și nu normelor generale materiale și procedurale civile.
Contrar susținerilor pârâtului, cum pretențiile invocate împotriva chematei în garanție își au izvorul în raporturile de muncă stabilite între pârâtul angajator și chemata în garanție - angajată, dispozițiile art. 270 Codul Muncii sunt aplicabile litigiului: este indiferent dacă la data constatării existenței prejudiciului persoana afirmativ culpabilă de provocarea lui nu mai este angajatul persoanei care a suferit prejudiciul, câtă vreme invocata pagubă s-a produs în cadrul raporturilor de muncă și ca urmare a nerespectării obligațiilor de către fostul angajat, dispozițiile art. 67 lit.a, 68 lit.a din Legea nr.168/1999 fiind pe deplin incidente.
Fiind sesizată cu cererea de chemare în garanție, prima instanță nu era ținută de încadrarea juridică dată de pârât, astfel că în mod corect a făcut aplicarea art. 84 Cod procedură civilă și s-a pronunțat cu respectarea dispozițiilor art. 129 al. Ultim Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, fiind reținută netemeinicia cererii formulate de pârât în baza art. 60-63 Cod procedură civilă și apreciind că ea are natura unui litigiu guvernat de normele dreptului muncii nici principiul rolului activ și nici cel al contradictorialității nu au fost încălcate, instanța argumentând în conținutul considerentelor sentinței soluția dată și îndrumând pârâtul să urmeze procedura specifică soluționării litigiilor de muncă pe aceeași cale, a considerentelor hotărârii pronunțate.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de pârâtul "TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET "" împotriva sentinței civile nr.1947/PI/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul TEATRUL PENTRU COPII ȘI TINERET "" T împotriva sentinței civile nr. 1947/PI/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 28.01.2010
Tehnored. - 26.02.2010; 5 ex.
Emis 3 com.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
