Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 661/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1591/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.661
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant, împotriva sentinței civile nr. 238 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Obiectul pricinii - revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 7 decembrie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.04.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, reclamantul a chemat în judecată STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea, pe vechiul amplasament, a terenului proprietatea reclamantului, în suprafață de 5000. din fosta moșie, situat pe raza comunei.
În subsidiar, pentru ipoteza în care se va constata că nu se poate dispune retrocedarea pe vechiul amplasament, reclamantul a solicitat retrocedarea pe un alt amplasament, de aceeași categorie și valoare, estimând valoarea terenului la peste 5 miliarde lei vechi.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a susținut că terenul revendicat a fost achiziționat de autorul său de la Societatea " Malul " prin actul intitulat "Convenția". Documentul respectiv a fost autentificat și transcris la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, îndeplinind, astfel, toate condițiile de validitate și de opozabilitate.
A susținut în continuare că terenul a fost confiscat de Statul Român fără titlu, iar după anul 1990 formulat în repetate rânduri cereri către autoritățile locale din comuna, pentru retrocedarea terenului, dar acestea au refuzat sub diferite pretexte și motivații ilegale.
Reclamantul a arătat că autoritatea locală, prin deciziile repetate de respingere a cererilor sale, îi încalcă în mod grav dreptul de proprietate, situație în care terenul poate face obiectul unei revendicări, cu atât mai mult cu cât nu s-a îndeplinit obiectivul ce a stat la baza exproprierii.
Primăria Comunei a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, arătând că la data întocmirii actului invocat de reclamant, Malul nu mai avea calitatea de proprietar al terenului, deoarece acesta fusese expropriat anterior.
Prin sentința civilă nr.238/18.02.2009 s-a dispus respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 22.12.1943 s-a dispus exproprierea unei suprafețe de teren de 202.492 ha de la Institutul Național al Cooperației (filele 13 - 18). Din această suprafață de teren, reclamantul a susținut că 5.000. au fost dobândiți de autorul său în 1945 de la Malul.
Potrivit hotărârii Judecătoriei Buftea nr.1547/26.03.2007 (filele 47 - 51), instanța de fond a reținut că în legătură cu acest teren, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat în motivarea deciziei nr.816/1995 că este proprietate de stat și că după data exproprierii terenului nu putea fi transmis altor persoane, de vreme ce exproprierea își produce în continuare efectul.
În consecință, reținând că reclamantul nu a dovedit titlul său de proprietate asupra terenului revendicat, nu a identificat suprafața de teren solicitată și nu a arătat în ce mod a fost deposedat de acest teren autorul său, instanța de fond a concluzionat în sensul netemeiniciei acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că titlul autorului reclamantului îl reprezintă convențiunea autentificată și transcrisă la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, care nu a fost niciodată anulată și care este opozabilă erga omnes, fiind incidente în cauză inclusiv prevederile art.644 Cod civil.
În ceea ce privește decizia de expropriere nr.26/22.12.1943, reținută de instanța de fond, apelantul a susținut că acest document a fost depus la dosar de pârâta Comuna, care era obligată să facă și dovada plății prețului datorat de statul expropriator, precum și dovada caracterului definitiv și irevocabil al acestei decizii.
În continuare, a susținut că obiectivul pentru care Ministerul Apărării Naționale solicitase exproprierea a fost acela de a se construi un aeroport militar, pentru interesele purtării războiului, obiectiv la care ulterior s-a renunțat.
În condițiile în care, obiectivul exproprierii nu a fost atins, statul nu și-a transcris titlul, respectiv decizia nr.26/22.12.1943, instanța de fond ar fi trebuit să rețină, în opinia apelantului, preferabilitatea titlului de proprietate al acestuia, ca fiind singurul transcris.
În finalul motivelor de apel, s-a arătat că decizia nr.26/1943 nu a avut nici o legătură au autorul apelantului reclamant, acesta nefigurând printre cei expropriați, ci cumpărând prin Convențiune autentificată și transcrisă, în mai 1945. Acesta a intrat în posesia efectivă a terenului la data încheierii și l-a stăpânit și lucrat ca bun proprietar, până în 1948, an în care autoritățile comuniste i l-au confiscat fără titlu.
Primăria Comunei și Primarul Comunei au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, susținând că în mod corect instanța de fond a apreciat lipsa titlului autorului reclamantului asupra imobilului, în condițiile în care la data încheierii convenției intitulată "declarațiune", terenul se afla în proprietatea statului, fiind expropriat, și nu în proprietatea Cooperativei Malul.
S-a mai susținut că apelantul reclamant a solicitat restituirea terenului și în baza Legii nr.18/1991, situație în care sunt incidente în cauză prevederile art.8 din Legea nr.10/2001.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de criticile formulate de apelant, care stabilesc limitele devoluțiunii cauzei în prezenta cale de atac, Curtea va reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Invocând dispozițiilor articolului 480 din Codul Civil care reglementează revendicarea imobiliară, apelantul reclamant a solicitat instanței de fond pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5000 mp situat pe raza comunei, fostul lot 291 din fosta moșie, susținând că acesta a fost proprietatea autorului său și a fost preluat în mod abuziv de stat.
Pârâții la rândul lor au susținut că terenul a trecut în proprietate statului prin expropriere, în baza deciziei civile nr.26/22.12.1943, iar reclamantul nu are un titlu de proprietate asupra acestuia, motiv pentru care o altă cerere a sa, prin care solicita restituirea aceluiași teren în baza Legii nr.18/1991, a fost respinsă de instanța de judecată ca neîntemeiată.
Fiind vorba de o acțiune în revendicare imobiliară,întemeiată pe dreptul comun, în cadrul căreia ambele părți invocă un titlu de proprietate, aceasta se soluționează de instanța de judecată prin compararea titlurilor invocate, având câștig de cauză partea al cărei titlu este considerat preferabil din punct de vedere juridic.
Reținând că reclamantul nu a probat acțiunea, că terenul este proprietate de stat, potrivit deciziei nr.816/1995 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar după data exproprierii nu mai putea fi înstrăinat legal de Malul autorului reclamantului, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Soluția este legală, deoarece, conform dispozițiilor articolului 1169 Cod Civil, cel ce face o propunere în fața instanței de judecată, trebuie să o și dovedească.
Deși a susținut la instanța de fond că autorul său a dobândit terenul revendicat prin acțiune de la Societatea "Malul ", printr-un act intitulat Convenție, reclamantul nu a depus la dosar acest înscris nici la fond și nici în apel.
Chiar dacă s-ar considera că un astfel de înscris există, fiind reținut în considerentele sentinței civile nr.1547/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea, în contestația la Legea nr.18/1991 formulată de același reclamant,nu putea fi considerată a reprezenta titlu legal de proprietate al acestuia asupra terenului,câtă vreme prin decizia civilă nr.816/1995 a Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios Administrativ, reținută și de instanța de fond, s-a constatat cu putere de lucru judecat că terenul a fost expropriat prin decizia Curții de Apel din 1943, iar actele intitulate Convențiune (cum este și înscrisul invocat de recurent), nu puteau avea efect translativ de proprietate, fiind încheiate cu o persoană juridică care, după expropriere, nu mai avea nici un drept asupra terenului.
Atât la fond cât și în apel, reclamantul a susținut că terenul revendicat prin acțiune nu a făcut parte din terenurile expropriate prin decizia Curții de Apel din 1943, situație de fapt și de drept care nu a fost dovedită, astfel cum impuneau dispozițiile articolului 1169 cod civil și contrazisă de sentința civilă nr.1547/26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Buftea, cu privire la același teren, în contestație la Legea nr.18/1991.
Apelantul a mai susținut că și în ipoteza în care s-ar considera că terenul a intrat în proprietatea statului prin decizia menționată anterior, se impune a fi restituit deoarece scopul exproprierii, respectiv construirea unui aeroport, nu a fost atins până în prezent.
Modalitatea în care actul de expropriere și-a produs sau nu efectele,ar fi putut fi analizată de instanța de judecată, doar în ipoteza în care apelantul reclamant ar fi dovedit că la data exproprierii deținea un titlu valabil de proprietate asupra terenului supus unei astfel de măsuri de utilitate publică.
Astfel cum s-a arătat deja, apelantul reclamant nu a depus la dosar înscrisul intitulat Convențiune, invocat în acțiune ca fiind titlul de proprietate al autorului său, iar prin decizia civilă nr.816/1995 a Curții Supreme de Justiție - Secția de Contencios Administrativ s-a reținut că un astfel de înscris nu poate reprezenta titlu translativ de proprietate, fiind încheiat după exproprierea terenului.
Reținând că nici în apel reclamantul nu a dovedit că ar deține un titlu de proprietate legal asupra terenului revendicat, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă, respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în comuna, județ G, împotriva sentinței civile nr.238/18.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, PRIMĂRIA COMUNEI -, județ I, PRIMARUL COMUNEI - Județ I și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, Județ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
7 ex/14.12.2009
---------------------------------------
- Secția a V-a -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
