Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 667/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 667
Ședința publică de la 20 Mai 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 13 mai 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 0610 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 13 mai 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 03.07.2003, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Fructe C, pentru a fi obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 50 mp situată în C,-, să desființeze construcția amplasată pe acest teren și să fie obligată la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, în sumă de 20 000 000 lei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că, la data de 28.09.2000 au cumpărat suprafața de 1278 mp teren situat în-, pârâta ocupând din acest imobil suprafața de 50 mp.
Deși s-au purtat discuții cu reprezentanții societății pârâte de a-și desființa construcția situată pe terenul revendicat, aceștia au refuzat.
La data de 29.09.2003, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând faptul că suprafața de teren de 1898 mp dobândită conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2605/15.01.2001 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, a fost înstrăinată împreună cu construcțiile amplasate pe terenul în discuție, către SRL și către Industries SA C prin contractul nr. 3280/07.08.2003.
Pe fond, susține că nu sunt întrunite cerințele legale pentru promovarea acțiunii în revendicare întrucât a deținut în proprietate sau în folosință terenul la adresa menționată de către reclamanți.
La termenul din data de 10.11.2003, reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a SC SRL și SC SA
Prin întâmpinarea depusă la data de 04.12.2003, SC Industries SA a solicitat respingerea acțiunii, ridicând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât aceștia revendică o suprafață de teren situată pe un alt amplasament și cu alte vecinătăți decât cele indicate în acțiune.
Prin sentința civilă nr. 11678/20.10.2004, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 14064/2003, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, respinsă acțiunea față de pârâtele SC Industries SA și SC Fructe SA și obligată pârâta SC SRL să lase în proprietate și posesie reclamanților, suprafața de 37,14 mp teren, conform amplasamentului stabilit prin raportul de expertiză și să demoleze construcția amplasată pe suprafața de 29,05 mp, în caz contrar autorizează reclamanții să desființeze această construcție pe cheltuiala pârâților. De asemenea, a fost obligată pârâta SC SRL la plata despăgubirilor de 28.000.000 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.321.400 lei ROL.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 37,14 mp și a ocupării acestei suprafețe de către pârâta SC SRL.
Cât privește pârâtele SC Fructe SA și SC Industries SA, s-a constatat că acestea nu dețin un teren în vecinătatea reclamantelor și nu ocupă proprietatea acestora.
S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor SC Fructe SA și SC Industries SA.
Cât privește plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, s-a constatat că reclamanții nu au făcut dovada relei credințe a pârâtei în privința terenului pretins, așa încât, până la data intentării acțiunii, acestea reprezintă fructele produse de bunul revendicat care se cuvin posesorului de bună credință, conform art. 485 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, pârâtele SC SRL și SC Fructe SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2337/29.09.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Tribunalului Dolj.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 450/29.03.2006, a admis recursurile declarate de reclamanții și și pârâta SC SRL, a respins recursul declarat de pârâta SC Fructe SA ca fiind lipsit de interes, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare, la prima instanță, pentru completarea probatoriilor, în sensul efectuării unei expertize topometrice care să individualizeze atât terenul proprietatea reclamanților, cât și terenurile proprietatea pârâților, ținând seama și de schițele cadastrale întocmite, urmând ca instanța de fond să aibă în vedere și criticile formulate de reclamanți, referitoare la neacordarea contravalorii lipsei de folosință.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 10391/C/RJ/2006 (nr. nou: -).
Avându-se în vedere dispozițiile deciziei de casare, în cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie, raportul de expertiză, întocmit de, fiind depus la dosar la data de 12.06.2007.
Pârâta SC SRL a formulat obiecțiuni la raport, solicitând refacerea în întregime a raportului de expertiză și măsurarea în prezența unui expert asistent a proprietăților părților implicate în cauză.
Răspunsul la obiecțiuni a fost depus la data de 03.12.2007.
La solicitarea reclamanților și a pârâtei SC SRL, s-au încuviințat experți asistenți, punctele de vedere ale acestora fiind depuse la dosar la data de 21.01.2008 ( ), respectiv 22.01.2008 ( ).
Pârâta SC Industries SA a depus întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât, așa cum se poate observa din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3280/07.08.2003 de BNP și certificatul de nomenclatură-/06.08.2002, proprietatea sa este situată pe un alt amplasament și are alte vecinătăți decât cele indicate de reclamanți în acțiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât se revendică o suprafață de teren pe care nu o deține în folosință sau în proprietate, această suprafață fiind situată pe terenul ocupat de SC SRL.
La data de 04.09.2007, reclamanții și au formulat precizare la acțiunea principală, în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 165 596 400 ROL reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul ocupat fără drept de aceștia, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expertul.
Prin sentința civilă nr.1218 din 29 ianuarie 2008, pronunțaăt de Judecătoria, în dosarul nr.-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei.
A fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 21,4 mp, situat în C,-, identificat conform raportului de expertiză completat, efectuat de expertul.
A fost obligată pârâta să ridice construcția amplasată pe acest teren, în caz contrar autorizează pe reclamanți să o ridice, pe cheltuiala pârâtei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 9325,6 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosință.
A fost respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtelor Fructe și Industries.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1793,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului compus din teren în suprafață de 1278 mp și casă cu 12 camere, situat în C,-, jud. D, conform contractului de vânzare-cumpărare autentic din data de 28.09.2000.
S- făcut aplicarea art. 480 Cod civil, reținându-se că pârâta SRL nu a dovedit existența vreunui titlu care să justifice posesia exercitată asupra terenului reclamanților, precum și aplicarea art.998 Cod Civil, pentru lipsa de folosință bunului.
S-a mai constatat că pârâtele Fructe și nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu ocupă teren proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe declarat apel ( calea de atac intitulată "recurs " de parte, a fost calificată astfel la termenul din 24 septembrie 2008, întrucât primul capăt de cerere, în obligația de a face, nu este evaluabil în bani ), pârâta SRL.
În motivarea apelului se arată că raportul de expertiză, așa cum fost completat de expertul, nu reflectă realitatea, expertul susținând în mod eronat că apelanta pârâtă deține o suprafață de 1920. față de 1898. cât ar trebui să dețină; instanța a reținut în mod neîntemeiat că expertul ar fi analizat documentațiile cadastrale ale părților, întrucât aceasta nu rezultă din raportul de expertiză; expertul a realizat documentația cadastrală pentru dezlipirea proprietăților, suprafețele măsurate atunci fiind în contradicție cu concluziile expertizei judiciare; instanța a înlăturat nejustificat raportul de expertiză întocmit de expertul asistent din care rezultă că pârâta deține doar suprafața cumpărată de 378. și nu deține în plus teren; expertul nu ținut cont de nici documentația cadastrală, nici chiar de propriul punct de vedere exprimat în documentația cadastrală a pârâtei, ci procedat la întocmirea unei noi schițe, cu puncte ce unesc o linie imaginară, situându-le în interiorul proprietății apelantei, dar după gardul de beton, prin care vânzătoarele au înțeles să-și delimiteze proprietatea; în cauză se revendică o suprafață de teren pe care reclamanții nu au avut-o niciodată în proprietate, ei cumpărând,conform documentației cadastrale, suprafața de 1137. și nu 1278., diferența de 141. putând fi rezultatul unei greșite măsurări inițiale terenului foștilor proprietari, și nu al ocupării acesteia de alte persoane.
Prin decizia nr.610 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-a admis apelul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în comuna, județul O, împotriva sentinței civile 1218 din 29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți:, ambii cu domiciliul în C,-, intimata pârâtă SC SA, cu sediul în C,- și intimata pârâtă SC SA, cu sediul în comuna, județul
S-a schimbat în tot sentința civilă în sensul că s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții și.
Au fost obligați intimații reclamanți la plata către apelanta pârâtă SC SRL, a sumei de 756 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că titlul de proprietate al reclamanților este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1703/28 septembrie 2003 BNP -, prin care aceștia au dobândit de la vânzătoarele și imobilul situat în C,-,compus din teren în suprafață de 1278., o casă cu 12 camere și o construcție anexă; cu privire la teren, în act se menționează că "din măsurătorile topografice rezultă suprafața de 1137.".
În act se mai menționează că vânzătoarele stăpânesc imobilul înstrăinat în baza deciziei civile nr. 1037/1995 Curții de Apel Craiova, fiind puse în posesie de executorul judecătoresc prin procesul-verbal din 9 mai 1997 și că dobânditorii au luat cunoștință despre existența litigiului dintre vecinii care locuiesc pe strada - nr. 42 și Centrală, urmând ca după soluționarea acestuia să-și recupereze suprafața de 140.
Așadar, înainte de a efectua această înstrăinare, vânzătoarele și au promovat o acțiune în revendicarea imobilului, care a fost admisă prin sentința civilă nr. 14930/1993 a Judecătoriei Craiova, sentință rămasă definitivă prin respingerea apelului (decizia civilă nr.125/1994 a Tribunalului Dolj ) și a recursului (decizia civilă nr.1037/1996 a Curții de APEL CRAIOVA ), căile de atac fiind declarate de Consiliul Local
S-a observat că nu s-a făcut nici un fel de individualizare a terenului în dispozitivul sentinței iar din considerente rezultă că în cauza respectivă nu s- administrat o expertiză pentru măsurarea terenului, pricina fiind soluționată pe baza înscrisurilor depuse la dosar.
Imobilul fost revendicat de cele două vânzătoare întrucât făcut obiectul unei preluări abuzive, în baza H C 768/1959 privind completarea listelor anexă la Decretul de naționalizare nr.92/1950, fiind dobândit de autoarea vânzătoarelor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notariatul de Stat C prin procesul-verbal nr.1420/474/din1956.În acest contract se menționează, ca obiect al vânzării, suprafața de teren de 1278. și construcțiile aflate pe aceasta, fiind indicați, totodată, vecinii terenului pe toate cele patru laturi. Singura mențiune despre întinderea suprafeței de teren de 1278, este din actul din 1956, care a fost preluată apoi în actul de vânzare-cumpărare dintre și și reclamanți.
În actul vechi, din 1956, sunt menționate doar suprafața și vecinătățile, fără a fi trecute și dimensiunile laturilor sau alte elemente tehnice concludente care să ajute la identificarea imobilului.
Vânzătoarele și au fost puse în posesie de executorul judecătoresc, la data de 9 mai 1997, ulterior soluționării litigiului în revendicare; cu acea ocazie, vânzătoarele au fost declarate puse în posesie pe întregul imobil, mai puțin construcția anexă ocupată de chiriași, fără ca în procesul-verbal întocmit să se consemneze vreo susținere a creditoarelor că nu ar fi fost puse în posesie pe suprafața de teren în integralitatea sa, cu alte cuvinte că ar mai exista vreo suprafață de teren ocupată de un terț, în condițiile în care acțiunea în revendicare a fost admisă în totalitate, și nu în parte, prin sentința civilă nr.14936/1993 Judecătoriei Craiova.
Față de această împrejurare de fapt, s-a apreciat că operează o prezumție simplă că vânzătoarele au avut reprezentarea, în momentul punerii în posesie, că au intrat în stăpânirea întregii suprafața de teren pe care o aveau în proprietate și care le fusese recunoscută prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul în revendicare imobiliară.
Un fapt cunoscut este că suprafețele de teren menționate în actele vechi de proprietate nu au avut la bază măsurători riguroase, făcute cu instrumente tehnice performante, și că în urma aplicării dispozițiilor Legii nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară s-au făcut asemenea măsurători, suprafețele exacte fiind determinate pe baza calculului analitic (diferit de calculul geometric), prin metode ce apelează la ajutorul computerului, care prelucrează un sistem de coordonate. Așa fiind, în marea majoritate a cazurilor, între suprafețele din acte și suprafețele din măsurători există diferențe, plusurile sau minusurile respective explicându-se însă prin metodele de măsurare folosite, și nu prin ocuparea abuzivă terenului de către vecini. Cu alte cuvinte, nu orice minus de teren face să se prezume că proprietarul vecin se face vinovat de existența acestuia, după cum nu orice plus de teren duce automat la concluzia că proprietarul care își realizează documentația cadastrală s-a extins pe seama proprietății vecine.
Pentru acest considerent, singura modalitate justă de soluționare a unei acțiuni în revendicare imobiliară este aceea în care se stabilește, pe baza probelor, că reclamantul fost deposedat de o suprafață din terenul proprietatea sa prin ocuparea abuzivă a acestuia de către pârât, că au fost depășite sau nesocotite liniile de hotar, ca limite fizice ale obiectului material al dreptului de proprietate.
În speță, vânzătoarele și au avut trecută în actul din 1956 suprafața de 1278.; au revendicat imobilul în limitele fizice în care se găsea la data respectivă, l-au câștigat în instanță prin sentința din 1993 în aceleași limite fizice pe care nici nu s-au gândit să le conteste și au descoperit, cu ocazia efectuării documentației cadastrale în martie 2000, că au în realitate o suprafață de doar 1137, rezultată în urma calculului analitic efectuat de persoana autorizată.
Expertiza efectuată de nu face nici pe departe dovada ocupării abuzive a terenului de către apelanta pârâtă, întrucât expertul nu procedat în mod științific măsurând terenurile învecinate, ci s-a străduit doar să găsească o bucățică de teren pe care să lipească de proprietatea reclamanților, conform pretenției deduse de aceștia judecății, pretenție de altfel neîntemeiată.
Tribunalul a mai observat că în contractul de vânzare-cumpărare nr.1703/28 septembrie 2000, ce constituie titlul de proprietate al reclamanților, a fost inserată o clauză absolut echivocă din punct de vedere al conținutului său juridic: aceea că dobânditorii au luat la cunoștință despre existența litigiului dintre vecinii care locuiesc pe- și Centrală, urmând ca după soluționarea acestuia să-și recupereze diferența de 140.
Dincolo de caracterul echivoc al acestei clauze, acesteia i s-ar putea atribui cel puțin o logică bizară, deoarece din modul de formulare ar rezultat că reclamanții au înțeles să-i lase mai întâi pe vecinii de la nr. 42 ( imobilul dobândit fiind la nr. 44 ), să revendice ce au de revendicat de la Centrală, pentru ca apoi să întreprindă și ei un demers judiciar și să revendice ce mai rămâne și ce poate fi revendicat.
terenului din actul de vânzare-cumpărare nr.1703/2000 sunt cele evidențiate în documentația cadastrală ce a stat la baza acestuia, astfel încât se reține că părțile au consimțit la încheierea actului în considerarea acestui obiect materiale al dreptului de proprietate, că voința lor internă s- format în jurul acestei suprafețe, avându-se însă în vedere și diferență de 140., însă nelocalizată fizic, vag identificabilă în teren, aceasta aflându-se undeva, în vecinătatea terenului cumpărat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanții, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 raportat la art. 312 pct.5 Cod pr.civilă.
În primul rând instanța trebuia să analizeze apelul promovat de pârâta SC SRL ca fiind insuficient timbrat, atâta timp cât dispozițiile procedurale sunt clare cu privire la plata a Jd in taxa de timbru achitată la fond. Deși au invocat acest aspect, instanța a trecut peste acest lucru și a impus apelantei ca taxa de timbru în apel, o sumă modică.
Cea de-a doua critică a vizat faptul că instanța a făcut o interpretare greșită a probelor administrate, iar alte probe le-a ignorat și nelegal a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.480 Cod civil.
Cele trei expertize tehnice s-au confirmat una pe cealaltă, iar expertiza întocmită de către expert tehnic ing. în mod greșit nu a fost luată în considerare, atâta timp cât aceasta stabilește că proprietatea pârâtei nu respectă liniile de hotar ce le are în documentația cadastrală, dovedindu-se și ocuparea abuzivă a terenului de către pârâtă prin extinderea terenului ocupat de aceasta peste proprietatea reclamanților pe latura de nord, încălcând astfel actul de proprietate și documentația cadastrală ce le aparține.
De asemenea, instanța de apel a considerat eronat, fără valoare juridică, contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanți, însoțit de schițe, și documentația cadastrală care trebuiau coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiză, în consecință făcându-se o aplicare greșită a dispozițiilor art.480 Cod civil, incidente de altfel în speță. Totodată, Tribunalul Dolja interpretat în defavoarea reclamanților, clauza din contractul de vânzare cumpărare referitoare la suprafața de 140 mp.,despre care s-a făcut mențiunea în act, că la momentul tranzacționării din suprafața totală, aceasta lipsea.
Într-o primă teză s-a solicitat admiterea recursului și anularea apelului ca netimbrat, iar în privința celui de-al doilea motiv invocat vizând fondul, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei iar pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată, menținându-se soluția pronunțată de instanța de fond.
S-a formulat întâmpinare de către SC Industries SA,solicitând respingerea recursului,întrucât prima critică referitoare la insuficienta timbrare este neîntemeiată, atâta vreme cât apelanta a achitat taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanță.
Oricum, nu se putea aplica sanctiunea anularii pentru insuficienta timbrare, întrucât, dacă se constata că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal,se va dispune obligarea părții la achitarea acesteia.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, și acesta este neîntemeiat, instanța de apel prin analizarea în mod judicios a probelor, pronunțând o hotărâre temeinică și legală și reținând totodată că expertiza întocmită de expertul tehnic, nu este de natură să probeze ocuparea abuzivă, aceasta neanalizând nici documentația cadastrală.
Corect s-a reținut de către Tribunalul Dolj, că în actul de vânzare cumpărare din anul 1956 nu a fost individualizată suprafața de teren prin măsurători și că în litigiul soluționat prin decizia civilă nr.1037/1995 a Curții de APEL CRAIOVA, nu s-a efectuat nici o expertiză tehnică de specialitate și nici cu prilejul punerii în posesie prin procesul verbal,întocmit de către executorul judecătoresc din 9.05.1997 nu s-au efectuat măsurători.
Din înscrisurile și probele științifice analizate corect de instanța de apel, coroborate cu faptul că recurenții nu au putut dovedi -că au fost deposedați de o suprafață de teren din proprietatea lor prin ocuparea abuzivă a acesteia de către pârâtă, că au fost depășite sau nesocotite liniile de hotar- instanța de apel corect a apreciat ca întemeiat apelul pârâtei și pe cale de consecință, netemeinicia cererii de chemare în judecată a recurenților.
S-au depus la dosar:taxa timbru,timbru judiciar,imputernicire avocatiala.
Recursul este fondat.
Primul motiv relativ la insuficienta timbrare a apelului, fapt ce atrage anularea acestuia - nu poate fi acum invocat în recurs, câtă vreme nu s-a pus în discuție anterior la momentul soluționării cauzei, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, care oferă pârghii în acest sens de care părțile nu au uzat.
Astfel, potrivit art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit sau de la data comunicării sumei datorate.Partile nu au procedat in acest sens.
În această situație acest motiv este neîntemeiat.
Întemeiată este însă, cea de-a doua critică a recursului circumscrisă motivelor de nelegalitate, referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art.480 cod civil și a dispozițiilor referitoare la interpretarea contractelor
De esența unei acțiuni în revendicare când ambele părți prezintă titluri de proprietate, este compararea acestora și atâta timp cât instanța de apel a apreciat că expertiza întocmită de către expert tehnic ing. nu poate fi luată în considerare, reiese ca nu s-au respectat actele de proprietate prezentate de părți, precum și limitele suprafețelor de la încheierea actelor. Se impune asadar,pentru soluționarea pe fond a cauzei, efectuarea unei noi expertize cu obiective clare, în sensul comparării în mod efectiv și realist a titlurilor de proprietate exhibate de către toate părțile implicate - atât a contractului de vânzare cumpărare prezentat de către reclamanți cât și cel prezentat de către pârâte, avându-se în vedere și celelalte acte care au stat la baza lor. Din considerentele deciziei nu reiese că instanța a procedat în acest mod și mai mult,contractul de vânzare cumpărare exhibat de reclamanți nu a fost avut în vedere pentru o asemenea comparare deși aceasta se impunea, acesta fiind actul care trebuia comparat.
Aceasta se impunea, cu atât mai mult cu cât există contradicții vădite, ca vecinătate, între actele de proprietate prezentate de părți, cele indicate în memoriul tehnic și cele reținute prin expertize.
Astfel din actele de proprietate prezentate de către părți nu reiese că părțile (cu luarea în considerare și a contractului de vânzare cumpărare între SC -Fructe SA și cel prezentat de pârâte), ar fi vecine. Instanța trebuie să se raporteze și la documentația cadastrală întocmită în anul 2002, la momentul facerii actelor originare, unde față de susținerile lor, părțile ar fi trebuit să apară ca vecini - însă nu figurează pe schițe ca atare.
De asemenea nu figurează ca vecini nici în celelalte documentații cadastrale întocmite.
Pentru lămurirea acestor aspecte se impunea efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate topografie.
Analizând modul cum au fost aplicate în cauză dispozițiile art.480 Cod civil, Curtea constată că este imposibilă exercitarea pe fond a controlului judiciar și remedierea aspectelor menționate în calea de atac recursului.
Față de cele ce preced, constatând că instanța neprocedând la compararea titlurilor, ce este de esența acțiunii în revendicare și nelămurind cu exactitate starea de fapt, nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii și în consecință, este incident cazul de recurs de casare cu trimitere prevăzut de art.312 alin.5 teza I Cod pr.civilă, admițându-se ca fondat recursul declarat de reclamanții, casându-se în totalitate decizia recurată pentru o soluție unitară și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Dolj.
Cu prilejul rejudecării cauzei vor fi administrate probele necesare în vederea stabilirii împrejurărilor reținute în considerentele expuse, în speță expertiza tehnică specialitatea topografie, și vor fi avute în vedere și celelalte critici invocate în recurs, ce vor fi analizate ca apărări ale acestor părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 0610 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte,
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecarea apelului către Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
27.05.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
