Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 68
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 78,. 35, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1349 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - TRANS SRL, cu sediul în P,-,. 152,. 10, județul P și în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar și intimata-reclamantă - TRANS SRL P, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că u mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, prin apărători, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul pârât depune în fața instanței concluzii scrise. Solicită admiterea recursului și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.4,5,7 Cod pr.civilă, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, dacă se va trece peste această solicitare, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea pe fond a acțiunii introductive în baza prevederilor art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurentul pârât că, instanța de fond trebuia să verifice competența materială, litigiul fiind de natură civilă, cererea introductivă este întemeiată pe prevederile art.270 Codul muncii, dar capetele de cerere ale acțiunii, respectiv restituirea de către pârât a sumei de 3270 lei și a bunurilor - scule, nu face nimic altceva decât să arate încadrarea greșită atribuită acțiunii, având în vedere că pârâtul nu mai era în relație contractuală de muncă cu reclamanta la data introducerii acțiunii.
Instanța de fond a făcut o motivare simplistă, fără să motiveze hotărârea clar, convingător și pertinent, fiind îndeplinite dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Astfel, mai arată recurentul pârât, prin apărător, până la data încetării contractului de muncă, reclamanta nu a executat demersuri conform art.263 din Codul muncii - răspundere disciplinară și art. 269 din același act normativ - răspundere patrimonială, pe perioada desfășurării contractului de muncă între părți, deoarece imputarea ce se aduce fostului angajat era cunoscută înainte de încetarea contractului de muncă.
Susține recurentul pârât că, suma de bani respectiv 32700 lei pe care a primit-o nu a păstrat-o, acesta a predat-o către beneficiarul administratorului societății, la fel cum a predat și bunurile imputate societății, astfel cum a făcut dovada cu proba testimonială, iar valoarea bunurilor fiind stabilită aleatoriu, nefiind calculată de o autoritate investită de instanță, stabilită de un expert merceolog, ci numai pe baza unor acte, documente sub semnătură privată.
Totodată, hotărârea nu poate fi executorie, deoarece dispozitivul trebuia să fie exact, precis,în speță instanța nu s-a pronunțat pe cele două capete de cerere ale acțiunii, dând posibilitate uneia din părți, de a proceda la alegerea unui mod de executare, fără ca acestea să coincidă cu alegerea de executare a celeilalte părți.
Solicită admiterea recursului casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, dacă se va trece peste această solicitare, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea pe fond a acțiunii introductive. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă - TRANS SRL, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Arată intimata reclamantă,prin apărător, că privitor la excepțiile invocate - în mod corect au fost respinse deoarece Tribunalul Prahova era competent să soluționeze speța, având în vedere că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 270 din Codul muncii, fiind o pagubă materială produsă angajatorului din vina pârâtului.
Tot în mod corect a fost respinsă și excepția tardivității acțiunii - față de dispozițiile art.283 din Codul muncii și față de data ridicării banilor, acțiunea este în termenul de 3 ani calculate de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active a intimatei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în mod corect instanța le-a unit cu fondul, iar cu privire la excepția lipsei de interes este mai mult decât evident interesul societății, deoarece paguba creată de pârât este localizată în patrimoniul intimatei reclamante.
Mai arată intimata reclamantă că prin probele administrate la instanța de fond a făcut dovada că pârâtul a fost salariatul societății, a încasat o sumă de bani, dar nu a produs nici dovada achiziționării de marfă și nici nu a restituit suma în cauză, a primit pe inventar mai multe scule și utilaje, pe care nu le-a restituit în totalitate societății.
Toate cele susținute de recurentul pârât sunt nereale, în sensul că a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, instanța de fond acordând un termen, a propus interogatoriu pentru reclamantă dar nu l-a depus niciodată, a fost citat la interogatoriu dar nu s-a prezentat, astfel că apărarea sa a fost pasivă, nu a combătut prin nici un mijloc de probă cele afirmate și dovedite de intimata reclamantă.
Mai susține intimata reclamantă că dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare, la fila 16 dosar există precizarea la acțiune prin care se solicită ca pârâtul să fie obligat și la dobânzile aferente sumei de 3270 lei, instanța de fond admițând în parte acțiunea.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Reclamanta - Trans SRL a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3270 lei cu titlu de sumă necuvenită; la restituirea a 3 scule predate acestuia și nerestituite, respectiv amestecătoare șapă și aspirator cu 3 motoare cu accesorii, sau obligarea pârâtului la c/valoarea acestora în cazul în care bunurile nu mai există, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul societății în perioada 08.10.2007-16.07.2008 când i s-a desfăcut contractul individual de muncă prin decizia nr.79.
A mai arătat reclamanta că la data de 07.05.2008 pârâtul, în calitatea sa de tehnician constructor, a încasat de la societate suma de 3270 lei reprezentând "avans procurare marfă", fără însă ca acesta să achiziționeze marfa și nici nu a restituit suma în cauză și, deși a primit pe inventar mai multe scule și utilaje, nu le-a restituit în totalitate societății.
La data de 12.03.2009, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței întrucât răspunderea sa nu poate fi angajată în lipsa unui raport de muncă, cu atât mai mult cu cât s-a încercat de reclamantă eludarea legii prin neplata timbrajului la valoarea bunurilor solicitate; excepția tardivității introducerii acțiunii raportat la data încetării contractului de muncă; excepția lipsei calității active a reclamantei și excepția lipsei calității procesual pasive a sa, motivat de faptul că nu exista o relație contractuală între societate și el și excepția lipsei de interes, societatea urmărind, în realitate, o îmbogățire fără justă cauză.
La data de 24.04.2009, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul indicării c/valorii sculelor nepredate de pârât, respectiv suma de 2105 lei.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1349 din 23 iunie 2009, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, excepția tardivității introducerii acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, excepția lipsei de interes și excepția de netimbrare a acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinare.
A admis acțiunea precizată în parte și în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 3270 lei reprezentând suma necuvenită și să restituie sculele, sau să plătească suma de 2105 lei reprezentând c/valoarea aparatelor-amestecător Cx4 0 cu tijă amestecare MC, amestecator Mx E. cu agitator, aspirator 1540 cu accesorii.
Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit contractului individual de muncă nr.-/08.10.2007, pârâtul a fost angajatul societății reclamante, pe perioadă determinată de 3 luni, respectiv 01.10.2007-10.01.2008 în funcția de tehnician constructor, contract prelungit prin Actul adițional nr.2/11.01.2008, iar prin Decizia nr.49/16.07.2008 societatea a decis încetarea contractului individual de muncă in conf.disp.art.55 lit.b muncii, cu acordul părților.
Potrivit Dispoziției de plată din data de 07.05.2008, pârâtul a primit suma de 3270 lei reprezentând avans procurare marfă, iar potrivit inventarului din 17.04.2008, pârâtului i s-au predat mai multe scule, amestecător șapă și aspirator cu 3 motoare cu accesorii, scule nepredate de către pârât, fiind găsite lipsă în urma inventarierii din data de 01.09.2008, conform procesului-verbal de constatare depus la dosar.
Disp.art.270 al.1 muncii stipulează că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate rezultat că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 01.10.2007-16.07.2008, când societatea a emis Decizia nr.79 privind încetarea pe baza acordului părților, în baza art.55 lit.d muncii.
A rezultat totodată că pârâtul a primit un avans în suma de 3270 lei în vederea procurării de marfă, marfă pe care însă acesta nu a procurat-o însușindu-și banii, precum și sculele primite de la societate, constând în amestecător șapă și aspirator cu 3 motoare cu accesorii, fără a le mai preda societății la data încetării contractului.
Ca atare, atât timp cât pârâtul prin fapta sa constând în însușirea avansului primit pentru achiziționarea de marfă, precum și a sculelor constând în amestecător șapă și aspirator cu 3 motoare cu accesorii nepredate societății, însemnat că a produs un prejudiciu acesteia, astfel încât pretenția reclamantei de a fi obligat pârâtul la plata sumei de 3270 lei și la restituirea sculelor sau a c/valorii acestora,a fost întemeiată.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova cât timp obiectul cauzei a constat în repararea prejudiciului creat societății prin fapta pârâtului în legătură cu munca sa și din vina acestuia, întemeiată pe disp.art.270 muncii, a respins excepția tardivității acțiunii întrucât în cauza sunt incidente disp.art.283 lit.c muncii, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, precum și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, cât timp între părți au existat raporturi de muncă în timpul cărora a fost produs prejudiciul, a respins excepția lipsei de interes, întrucât, atât timp cât pârâtul a produs un prejudiciu societății, aceasta avea interes în recuperarea integrala a prejudiciului, precum și excepția de netimbrare a acțiunii, întrucât procesele având ca obiect litigiu de muncă, sunt scutite de plata taxelor de timbru conform dispozițiilor Legii nr.146/1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține recurentul, în esență, că instanța de fond trebuia să verifice competența materială, litigiul fiind de natură civilă, cererea introductivă este întemeiată pe prevederile art.270 Codul muncii, dar acțiunea nu face nimic altceva decât să arate încadrarea greșită atribuită acțiunii, având în vedere că pârâtul nu mai era în relație contractuală de muncă cu reclamanta la data introducerii acțiunii.
Mai arată recurentul că instanța de fond a făcut o motivare simplistă, fără să argumente clare, convingătoare și pertinente.
Recurentul arată că până la data încetării contractului de muncă, reclamanta nu a executat demersuri pentru angajarea răspunderii disciplinare sau patrimoniale, pe perioada desfășurării contractului de muncă între părți, deoarece imputarea ce se aduce fostului angajat era cunoscută înainte de încetarea contractului de muncă.
Susține recurentul pârât că suma de bani pe care a primit-o nu a păstrat-o, ci a predat-o către beneficiarul administratorului societății, la fel cum a predat și bunurile pretinse de societate, astfel cum a făcut dovada cu proba testimonială.
Se arată că valoarea bunurilor s-a stabilit aleatoriu, nefiind calculată de o autoritate investită de instanță, stabilită de un expert merceolog, ci numai pe baza unor acte, documente sub semnătură privată.
Totodată, hotărârea nu poate fi executorie, deoarece dispozitivul trebuia să fie exact, precis,iar instanța nu s-a pronunțat pe cele două capete de cerere ale acțiunii, dând posibilitate uneia din părți, de a proceda la alegerea unui mod de executare, fără ca acestea să coincidă cu alegerea de executare a celeilalte părți.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea unor probe solicitate de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Potrivit contractului individual de muncă nr.-/08.10.2007, pârâtul a fost angajatul societății reclamante, pe perioadă determinată de 3 luni, respectiv 01.10.2007-10.01.2008 în funcția de tehnician constructor, contract prelungit prin Actul adițional nr.2/11.01.2008.
Prin Decizia nr.49/16.07.2008 societatea a decis încetarea contractului individual de muncă in conf.disp.art.55 lit.b muncii, cu acordul părților.
Potrivit art. 270 Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Recurentul a avut calitatea de salariat al intimatei și, în perioada existenței raporturilor de muncă, acesta a primit de la societate o sumă de bani și o serie de bunuri necesare exercitării atribuțiilor de serviciu. La încheierea raporturilor de muncă, recurentul, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, nu a restituit suma de bani și aceste bunuri ce-i fuseseră predate în baza raporturilor de muncă, astfel că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului.
Astfel, corect instanța de fond a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art.270 Codul muncii.
Nu poate fi primită susținerea recurentului că, în realitate ar fi aplicabile disp. art.272 Codul muncii.
Potrivit acestui text de lege alariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Dacă salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau și care nu mai pot fi restituite în natură sau dacă acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndreptățit, este obligat să suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauză se stabilește potrivit valorii acestora de la data plății.
În speța dedusă judecății nu este vorba de sume de bani nedatorate sau de bunuri necuvenite, deoarece suma solicitată prin cerere și bunurile a căror restituire se solicită au fost înmânate recurentului în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu, în raporturilor juridice stabilite prin contractul de muncă.
Pe cale de consecință, litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă, iar nu o acțiune civilă, în pretenții.
Astfel, competența materială în primă instanță revine tribunalului - secția de litigii de muncă, iar nu judecătoriei, instanța de fond respingând în mod corect excepțiile invocate.
Referitor la modalitatea de redactare a dispozitivului sentinței, curtea va constata că acesta este clar, lipsit de orice ambiguitate, ușor de executat.
Instanța de fond obligă recurentul -pârât la restituirea sumei de 3270 lei reprezentând suma necuvenită și a celor trei aparate - amestecător Cx4 0 cu tijă amestecare MC, amestecător Mx E. cu agitator, aspirator 1540 cu accesorii - sau să plătească suma de 2105 lei reprezentând c/valoarea acestor aparate.
Instanța stabilește o obligație alternativă, perfect legală, menită să ușureze executarea, în cazul în care aparatele în litigiu nu s-ar mai găsi în posesia recurentului pârât -"condamnarea", în sensul dispozițiilor CEDO invocate în recurs, fiind clară și putând fi pusă în aplicare fără dubii.
Referitor la critica adusă sentinței potrivit căreia s-ar fi încălcat dreptul la apărare al recurentului pârât, curtea va constata că și aceasta este nefondată.
Astfel, la termenul din 22.05.2009 tribunalul a încuviințat ambelor părți probele solicitate - cu acte și interogatoriu - prorogând discuția cu privire la oportunitatea încuviințării probei testimoniale, după administrarea celorlalte probe. Prin aceeași încheiere s-a pus în vedere pârâtului să depună la dosar interogatoriul pe care înțelege să-l formuleze pentru reclamantă.
La termenul acordat pentru administrarea probelor pârâtul nu se prezintă în instanță, nu depune interogatoriul așa cum a dispus instanța, ci depune numai o cerere prin care reiterează cererea de probe ce fusese deja discutată.
Prin urmare, recurentul - pârât s-a aflat în culpă procesuală, astfel că în mod corect instanța de fond a pășit la judecarea în fond a cauzei pe baza probelor administrate de reclamantă.
Pentru considerentele expuse, curtea va constata că recursul este nefondat și în baza disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în P,-,. 78,. 35, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1349 din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - TRANS SRL, cu sediul în P,-,. 152,. 10, județul P și în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red. /
4 ex./ 28.01.2010
f- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
