Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1741/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 686
Ședința publică din 15.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 483 din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal se prezintă apelantul reclamant, în stare de arest și lipsește intimata pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar Judecătoria sectorului 4 Baî naintat dosarul penal nr-.
Recurentul arată că nu are alte cereri sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul reclamant arată că a formulat această cale de atac, având în vedere refuzul tribunalului dea judeca pricina pe motiv de netimbrare.
În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 275/2006, instanța penală avea obligația să soluționeze și latura civilă a procesului.
Susține că s-au administrat suficiente probe în dosar, iar practica judiciară în cauze identice este aceea de a se acorda despăgubiri.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 06.03.2007, petentul condamnat a formulat contestație împotriva încheierii judecătorului delegat nr.101/26.02.2007, formându-se dosarul nr-. Prin aceeași contestație, petentul a solicitat daune materiale și morale în cuantum de 200.000 euro pentru tratamentele improprii aplicate în penitenciar de la data încarcerării.
Prin sentința penală nr.921/23.05.2008 a fost soluționată contestația petentului și a fost disjunsă solicitarea pretențiilor, formându-se dosarul nr-.
Prin încheierea din data de 26.09.2008, Judecătoria Sectorului 4 B a dispus scoaterea cauzei, având ca obiect pretenții, de pe rolul judecătoriei și înaintarea acesteia Tribunalului București - Secția Civilă, în baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 4 Bar eținut că Legea nr.275/2006 nu prevede decât posibilitatea atacării încheierii judecătorului delegat, fără a se putea solicita și despăgubiri într-o asemenea procedură. În cauză nu se putea dispune soluția inadmisibilității unei astfel de cereri, având în vedere că este admisibilă pe cale separată, altfel petentul ar fi fost privat de dreptul de a avea acces la o instanță și la un proces echitabil.
Cum procedura din Legea nr. 275/2006,a apreciat judecătoria, nu prevede și posibilitatea exercitării unor astfel de acțiuni, soluționarea cererii de despăgubiri a petentului nu se putea face de către instanța penală, ci doar de către o instanță civilă.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea alăturată a acțiunii civile față de cea penală, deoarece în procedura prevăzută de Legea nr.275/2006 nu sunt aplicabile dispozițiile art.19 Cod de procedură civilă, nefiind vorba despre pretenții materiale izvorâte dintr-o infracțiune.
Văzând și cuantumul pretențiilor solicitate ca și despăgubire de către reclamant, instanța de fond a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării către Tribunalul București - Secția Civilă, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
Ca urmare a acestei măsuri, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 37414/-,la data de 08.10.2008.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, la data de 13.01.2009, a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive. A menționat că, pentru a avea calitate de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept dedus judecății, astfel încât Administrația Națională a Penitenciarelor nu are legitimare procesuală în această cauză. Pârâta a fost chemată în judecată în mod greșit, având în vedere faptul că reclamantul reclamă aspecte de care este nemulțumit și care au legătură cu Penitenciarul Jilava, în care s-a aflat în detenție, iar, în conformitate cu art.10 din HG nr.1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile ANP, penitenciarele au personalitate juridică.
În al doilea rând, pârâta a invocat și excepția netimbrării cererii.
Pe fondul acțiunii, a arătat următoarele:
În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a altor măsuri dispuse de organele judiciare, condamnaților de la regimul de maximă siguranță trebuie să li se asigure dreptul la plimbare zilnică de cel puțin două ore.
Așa cum rezultă din documentele atașate, petentul a beneficiat în lunile ianuarie și martie ale anului 2008 de 3,30 ore plimbare zilnic, iar în cursul lunilor octombrie și noiembrie de 3 ore. Din cauza tentativei de evadare pe care a avut-o pe parcursul executării pedepsei, deținutul a fost repartizat în categoria celor cu grad sporit de risc, astfel încât activitățile de plimbare s-au desfășurat într-un spațiu special delimitat pentru condamnații din această categorie.
La data de 03.08.2007, petentul a primit un exemplar al "Regulamentului de ordine interioară" al unității, care conținea programul zilnic, iar la data de 24.10.2007 s-a predat la camera unde era cazat un exemplar al noului program zilnic; e asemenea, actualizările amintitului "regulament" au fost aduse la cunoștința deținutului, în conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006.
Din cauza antecedentelor sale penale (tentativă de evadare din arestul Înaltei Curți de Casație și Justiție, soldată cu vătămarea corporală a unui agent din escortă) și a numeroaselor abateri disciplinare comise în penitenciar, condamnatul a fost repartizat să desfășoare activitățile de plimbare într-un spațiu destinat deținuților de la regimul de maximă siguranță, în aer liber, cu o suprafață de 40 mp.
Petentul a formulat o cerere, cu nr.2716/31.10.2007 și a solicitat să i se asigure petiționarea prin corespondență recomandată cu confirmare poștală de primire, dar aceasta nu a fost avizată favorabil, deoarece nu a dispus de mijloace bănești pentru suportarea cheltuielilor ocazionate de exercitarea drepturilor de petiționare și corespondență prin trimiteri poștale în alt regim decât cel simplu, conform dispozițiilor art.52 alin.3 din Hotărârea Guvernului nr.1897/2006 - răspuns primit de petent prin adresele nr.2866/05.12.2007 și 3186/28.12.2007.
În conformitate cu art.10 alin.5 din nr.1361/2007 privind asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor, asistența medicală a persoanelor private de libertate se acordă de către medici, în program de 7 ore, atât dimineața, cât și după-amiaza, iar, în afara acestui program, asistența medicală permanentă este asigurată de cadre medicale cu pregătire medie. Asistența medicală de specialitate, atât cea de medicină dentară, cât și cea psihiatrică pentru persoanele private de libertate din Penitenciarul Jilava se realizează de medicii specialiști din Penitenciarul Spital Jilava, aflat în același perimetru cu Penitenciarul Jilava.
Pârâta a menționat că petentul a beneficiat de asistență medicală in raport de afecțiunile cu care este în evidența cabinetului medical; printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus realizarea protezării dentare, dar acesta a refuzat sistematic consultul medicului stomatolog de la Spitalul Penitenciar B Jilava, motiv pentru care a fost prezentat la consult stomatologic la Spitalul Penitenciar B.
În ceea ce privește "dispunerea" către IML pentru efectuarea unei expertize medico-legale, pârâta a precizat că acesta este atributul exclusiv al instanței, nu al
Potrivit Deciziei Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr.722/2007, art.2 alin.7 (abrogată de Decizia Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor cu nr. 486/2008, dar cu articolul amintit în vigoare), prin care se reglementează procedura de acordare a recompenselor pentru persoanele private de libertate, în vederea punerii în aplicare a Legii nr.275/2006, comisia pentru acordarea recompenselor deținuților poate acorda permisiunea de ieșire din penitenciar pentru ca persoana privată de libertate să participe la înhumarea unui membru al familiei.
De asemenea, art.1 alin.4 lit.c din aceeași decizie menționează că la analiza situației trebuie avut în vedere ca deținutul să nu fie clasificat în categoria celor cu grad sporit de risc. Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006 (publicat prin Hotărârea de Guvern nr. 1897/2006)menționează, la art.147 alin.1, ca și condiție imperativă de acordare a permisiunii de ieșire din penitenciar, conduita constant pozitivă; repartizarea reclamantului în cadrul deținuților cu grad sporit de risc și numeroasele sancțiuni primite (50 de abateri disciplinare, cu hotărâri de sancțiune puse în aplicare în anul 2008, până la data de 02.10.2008, inclusiv) ar fi făcut imposibilă acordarea unei asemenea recompense.
S-a mai arătat că aserțiunile deținutului cu privire la calitatea hranei preparate la blocul alimentar al unității nu sunt conforme realității, alocarea la hrană a efectivelor de deținuți făcându-se pe norme alimentare, în baza "Notei de efective" aprobată și de medicul șef al unității. Ridicarea alimentelor de la depozitul unității, prepararea lor și distribuirea hranei se efectuează în condiții de igienă și cu produse proaspete aprovizionate ritmic de la furnizorii cu care unitatea are încheiate contracte de furnizare.
Pârâta a menționat că a asigurat limita plafonului caloric zilnic cu respectarea întocmai a structurii normelor de hrană la care au dreptul, conform Ordinului Ministrului Justiției nr.2713/ din 15.11.2001., după prepararea hranei, se procedează la gustarea acesteia atât de către persoane private de libertate, cât și de către personalul unității desemnat: medic șef și locțiitor șef tură, ocazie cu care se fac consemnări într-un registru și probele pentru mâncare rămân 48 de ore la refrigerare pentru a se putea analiza în momentul producerii unei epidemii.
Sursa de apă care alimentează locul de deținere este asigurată de forajele de medie și mare adâncime (50 - 80 ), echipate cu pompe submersibile și de Românească SA. de laborator pentru apa potabilă se efectuează periodic, conform reglementărilor în vigoare, la. Au fost montate dozatoare de apă potabilă cu cartușe filtrante pe secțiile de deținere pentru a asigura o calitate cât mai bună a apei potabile, respectându-se prevederile Legii nr.275/2006 și a Regulamentului de aplicare a legii.
de distribuție a apei către consumatori sunt vechi de peste 30 de ani, periodic se sparg, ceea ce atrage după sine o pierdere foarte mare de apă. În anul 2007 s-au alocat fonduri pentru proiectare la obiectivul de reparație capitală "Reabilitare apă și hidranți" (construirea a două foraje de mare adâncime - 150, o stație de dedurizare a apei, modernizarea stației de clorinare existentă, precum și schimbarea rețelelor de distribuție), iar în anul 2008 fonduri pentru începerea execuției la acest obiectiv, contractul de lucrări fiind în faza de derulare.
S-a mai arătat că deținutul, în conformitate cu programul zilnic, a participat, în afara camerei de deținere, și la programe de consiliere sau întâlniri cu membri ai personalului din cadrul serviciului socio-educativ sau ai organizațiilor umanitare care au venit în unitate.
De asemenea, deținutul, pe parcursul executării pedepsei în Penitenciarul București Jilava, a formulat numeroase petiții și cereri cu caracter calomnios și jignitor la adresa personalului cu statut special încadrat în sistemul Administrației Naționale a Penitenciarelor și judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul București Jilava și, de fiecare dată, a primit răspuns în conformitate cu reglementările legale.
În plus, a specificat pârâta, pentru a putea obține despăgubiri, reclamantului îi revine sarcina de a demonstra îndeplinirea, cumulativă, a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a creat prejudiciul.
Față de aceste aspecte, pârâta a solicitat respingerea, în tot, a cererii reclamantului.
Tribunalul, la termenul de judecată din data de 11.02.2009, având în vedere situația reclamantului, fiind încarcerat în penitenciar, a încuviințat cererea de ajutor public judiciar formulată de acesta cu privire la plata taxelor judiciare de timbru.
La același termen de judecată, tribunalul, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.483/01.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prin sentința penală nr.921/2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, s-a respins în mod definitiv contestația întemeiată pe dispozițiile Legii 275/2006.
Potrivit art.38 alin.2 - 7 din Legea nr.275/2006, împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoștință de măsura luată. (3) Persoana condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. (4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului. (5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții: a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către administrația penitenciarului; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, (6) Încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunțării acesteia. (7) Împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii
Conform art.22 alin.1 din Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia
În consecință, constatările instanței penale în ceea ce privește pretinsa discriminare, încălcarea dreptului la asistență medicală, necomunicarea unor înscrisuri, la inexistența unui medic în specialitatea psihiatrie, folosirea de alimente contaminate, la dreptul de petiționare, la amenințările la care este supus au autoritate de lucru judecat, iar reclamantul nu mai poate în fața instanței civile să invoce din nou încălcarea acelorași drepturi, după ce, în mod definitiv, în calea specială prevăzută de lege, s-a constatat că nu sunt întemeiate.
În această materie și în situația în care se constată o astfel de încălcare, instanța civilă poate să verifice îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii civile și să aprecieze asupra întinderii prejudiciului cauzat.
Atât timp cât a fost reglementată o cale specială de verificare și constatare a pretinselor încălcări ale drepturilor deținuților, nu mai este posibil să se apeleze la dispozițiile generale ale răspunderii delictuale pentru constatarea existenței/inexistentei unei fapte ilicite.
În consecință, având în vedere că în mod definitiv s-a stabilit de către instanța penală că pretinsele încălcări enumerate mai sus nu există, prin raportare la art.998 și următoarele Cod civil, nefiind îndeplinită una din condițiile răspunderii delictuale, respectiv fapta ilicită, se impunea respingerea, ca neîntemeiată, a solicitării de acordare de daune.
Aceeași soluție a fost adoptată și în ceea ce privește celelalte pretinse încălcări ale unor drepturi care nu au fost analizate prin sentința penală nr.921/2008, pentru același raționament juridic, în sensul că stabilirea existenței unei fapte ilicite se face în cadrul contestației prevăzute de legea specială și, doar în cazul unei hotărâri definitive de constatare a unor astfel de încălcări, reclamantul se poate adresa instanței civile pentru verificarea îndeplinirii celorlalte condiții ale răspunderii delictuale.
În termen legal a declarat apel reclamantul, solicitând rejudecarea cauzei pe fond în raport de noile probe administrate chiar de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat următoarele:
1. Instanța de fond a eludat dispozițiile legale relative la noțiunea "grad sporit de risc". Astfel HG nr.1897/2006 excede Legii nr.275/2006, întrucât printr-o hotărâre de guvern nu pot fi aduse modificări ori completări ale legii.
2. Deși din probele administrate reiese că reclamantul este izolat chiar și față de deținuții cu grad sporit de risc, se consemnează, în mod greșit, de instanță că plimbarea se realizează alături de aceștia.
3. Prima instanță nu a avut în vedere data emiterii Regulamentului de ordine interioară, deși a reținut data de 03.08.2007. De asemenea, tribunalul a ignorat obiectul judecății relativ la conținutul acestui regulament.
4. Tribunalul nu a ținut cont chiar de practica sa judiciară (cu referire la sentința civilă nr.740/26.03.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 B și sentința civilă nr.930/22.06.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă), diferența între cele două cazuri fiind dată doar de numele petentului. În acest sens, prima instanță a ignorat dispozițiile art.187 Cod procedură penală, precum și prevederile art.1 din Legea nr.275/2006.
5. Instanța de judecată a trebuit să ia măsuri împotriva pârâtei și a locului de detenție pentru ca reclamantul să fie prezentat la comisia de expertiză medico-legală, aceasta în condițiile în care timpul scurs pentru efectuarea expertizei este de 1 an.
În speță, neavând soluții pentru refuzul pârâtei de a-i asigura reclamantului protezare dentară ori efectuarea unei operații de deviație de sept, Judecătoria Sectorului 4 Baî naintat prezenta cauză spre soluționare Tribunalului București, ceea ce nu presupune însă o judecată asupra cererii de despăgubiri.
6. Cât timp instanța penală nu se pronunță asupra despăgubirilor, nu există autoritate de lucru judecat în această privință. Or, în cauză, Judecătoria Sectorului 4 Bar efuzat să soluționeze latura civilă a procesului penal pentru a nu atesta existența unor infracțiuni și pentru ca părtinirea judecătorului să nu fie clar dovedită.
În apel s-a depus copia sentinței civile nr.1397/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă (dosar nr-). S-a atașat dosarul penal nr- al Judecătoriei Sectorului 4
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea, conform art.295 alin.1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Prin încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul București Jilava nr.101/26.02.2007 (dosar nr.71/2007) a fost respinsă plângerea formulată de petentul condamnat.
Prin plângere, petentul a arătat că este discriminat la locul de detenție prin faptul că este plimbat separat față de ceilalți deținuți, deși unii dintre aceștia sunt condamnați pe viață ca și el, că i-a fost încălcat dreptul la asistență medicală, precum și dreptul la petiționare, că i-au fost servite alimente contaminate, ce pot determina îmbolnăvirea și că ar fi subiectul pasiv al infracțiunii prevăzute de art.193 Cod penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație, potrivit Legii nr.275/2006, reclamantul, în cuprinsul acesteia solicitând și obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor la plata de daune morale și materiale.
Prin sentința penală nr.921/23.05.2008, Judecătoria Sectorului 4 B a respins, ca nefondată, contestația petentului condamnat, formulată împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul București Jilava nr.101/26.02.2007 și a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea Administrația Națională a Penitenciarelor la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 200.000 Euro pentru tratamentele improprii aplicate în penitenciar de la data încarcerării.
Ulterior, prin încheierea din 26.09.2008, Judecătoria Sectorului 4 B a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea cererii având ca obiect pretenții la Tribunalul București - Secția Civilă, având în vedere, pe de o parte, cuantumul daunelor solicitate (prin raportare la dispozițiile art.1 și 2 Cod procedură civilă), iar, pe de altă parte, împrejurarea că o astfel de pretenție poate fi soluționată doar de o instanță civilă față de dispozițiile Legii nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Prin motivele de apel formulate, reclamantul a criticat pe fond măsurile privitoare la exercitarea drepturilor pe care le are în calitate de condamnat, fără însă a expune argumente în susținerea netemeiniciei hotărârii apelate.
Instanța de fond a reținut că legiuitorul a stabilit o cale specială de verificare și contestare a pretinselor încălcări ale drepturilor deținuților, astfel încât nu mai este posibil să se apeleze la dispozițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru constatarea existenței/inexistenței unei fapte ilicite.
Curtea apreciază, în raport de dispozițiile Legii nr.275/2006 și art.22 alin.1 Cod procedură penală, că instanța penală, cea competentă să se pronunțe asupra plângerii petentului, a analizat în ce măsură sunt reale susținerile condamnatului în legătură cu pretinsa discriminare, încălcarea dreptului la asistență medicală, necomunicarea unor înscrisuri, inexistența unui medic în specialitatea psihiatrie, folosirea de alimente contaminate, dreptul de petiționare ori existența unor amenințări, astfel încât, sub acest aspect, constatările sale au autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi cenzurate din nou de către o instanță civilă, iar, drept consecință, nu mai pot fi supuse analizei într-o cale de atac.
În acest sens, Curtea are în vedere criticile apelantului referitoare la interpretarea sintagmei "grad sporit de risc", la modalitatea de efectuare a programului de plimbare în incinta locului de deținere, la imposibilitatea efectuării expertizei medico-legale, precum și la conținutul regulamentului invocat de reclamant (pct.1, 2, 3 și 5 motive de apel).
Pe de altă parte, Curtea reține că orice pretinsă încălcare a unor drepturi, invocată de reclamant, se poate constata doar în procedura prevăzută de legea specială și, numai în cazul pronunțării unei hotărâri definitive în acest sens, partea se poate adresa unei instanțe civile pentru a se verifica îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale (mai puțin fapta ilicită), ceea ce nu s-a probat în cauză.
Relativ la afirmația apelantului cât privește nelegalitatea modificării unor dispoziții ale legii printr-un act juridic cu forță juridică inferioară, instanța de apel consideră că această critică ar putea fi pertinentă doar în condițiile în care obiectul dedus judecății ar fi cercetat prin prisma reglementărilor impuse de Legea nr.275/2006, nu și în situația în care cererea reclamantului este fundamentată pe prevederile art.998 și următoarele Cod civil.
Referitor la celălalt aspect învederat de apelant cât privește nelegalitatea hotărârii apelate față de presupusa încălcare a practicii judiciare de către aceeași instanță, Curtea constată că jurisprudența nu reprezintă izvor de drept. În acest context, nu pot fi avute în vedere situațiile de fapt și de drept ce rezultă din hotărârile judecătorești menționate în cererea de apel.
De asemenea, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București de către Judecătoria Sectorului 4 B nu presupune automat refuzul acestei instanțe de cercetare a laturii civile a acțiunii penale. Verificându-și competența materială, instanța penală a înaintat dosarul unei instanțe civile, aspect pe care reclamantul nu l-a criticat înainte de pronunțarea hotărârii apelate. Ca atare, Tribunalul a fost legal învestit, sentința civilă criticată fiind temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, conform art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant, fiul lui și -, născut la 25 iunie 1960, deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva sentinței civile nr.483 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
4 ex/18.02.2010
------------------------------------------
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
