Speta Legea 10/2001. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1172/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 684
Ședința publică din 15.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 43 din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantei pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în baza delegației aflată la fila 20 din dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 71030/2009, eliberată de Baroul București (fila 18).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimaților reclamanți depune la dosar, în respectarea dispozițiilor luate de instanță la termenul anterior, copii certificate pentru conformitate de pe următoarele înscrisuri: adresa nr. 5926/24.11.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului M, prin care se comunică faptul că această instituție nu deține bilanțul contabil, anterior anului 1948, al fabricii de bere din DTS, nici registrul acționarilor acestei societăți, adresa nr. 1121/C/11.08.2009 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană M de înaintare a cererii de înscriere modificatoare nr. 1752/6.09.1948. Depune, de asemenea, un exemplar al acestor înscrisuri care se comunică reprezentantului părții adverse.
Reprezentantul apelantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului precizează, față de dispozițiile cuprinse în încheierea de ședință din 30.06.2009, că societățile comerciale Spirt T S și - au fost privatizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat în cauză.
Curtea, față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, reținând că nu mai este necesar a se depune la dosar relații în legătură cu data privatizării celor două societăți comerciale, întrucât la dosar se regăsesc suficiente elemente pentru identificarea acestora.
Reprezentantul apelantei pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și menținerii deciziei emise de instituția apelantă, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că, în mod greșit a admis instanța cererea reclamanților și a dispus obligarea pârâtei să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, deoarece în acțiunea introductivă s-a solicitat din teren și construcții, care au aparținut întreprinderii naționalizate.
Consideră, de asemenea, că instanța nu a precizat care este imobilul pentru care pârâta a fost obligată la plata măsurilor reparatorii, deși se face vorbire despre faptul că utilajele nu mai există.
În raport de modificările legislative, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai este în măsură să acorde despăgubiri persoanelor îndreptățite, pentru imobilele naționalizate.
Arată că nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul apelanților reclamanți și solicită respingerea cererii de apel, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În mod eronat se afirmă, de către partea adversă, că instanța a obligat-o pe pârâtă la plata contravalorii integrale a imobilului, întrucât, în dispozitivul sentinței apelate se face mențiunea că este vorba despre bunurile aduse ca aport în natură, de către autorul reclamanților, la constituirea fabricii de bere, înțelegându-se clar că instanța se referă la cota de din bunurile ce au aparținut întreprinderii.
Cu privire la utilaje, solicită a se observa că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză și omologat de instanța de fond, s-a reținut că acestea nu mai există în prezent, iar prin dispozitivul hotărârii nu se face vorbire decât de bunurile imobile.
Referitor la motivul de apel care vizează lipsa calității de persoane îndreptățite, a reclamanților, arată că aceștia au făcut dovada calității lor de moștenitori ai foștilor proprietari, depunând la dosar acte de stare civilă și dovada calității de asociat a autorului lor.
În ceea ce privește ultimul bilanț contabil, arată că reclamanții nu îl mai dețin și nu au reușit să obțină acest act de la instituțiile cărora li s-au adresat, potrivit demersurilor dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
Arată, la rândul său, că nu solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 10 februarie 2005 sub nr. 695/2005, reclamanții și, au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța aceasta să o oblige pe pârâtă la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru bunurile imobile aduse ca aport la constituirea societății în numele colectiv "Fabrica de " de către autorul lor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt fiii autorului (decedat la 10 mai 1944) care la data de 18 august 1943 s-a asociat cu numitul prin contractul de societate în nume colectiv transcris sub nr. 2381 la Grefa Tribunalului Mehedinți, pentru înființarea Fabricii de "", ce a fost ulterior naționalizată.
În baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 au formulat notificare către pârâtă, transmisă prin executor judecătoresc la 11 iulie 2001 însă până la data formulării cererii de chemare în judecată nu s-a emis decizia motivată de soluționare a notificării. Au arătat că au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele, și bunurile mobile aduse ca aport de către autorul lor, la constituirea societății în nume colectiv "Fabrica de "respectiv imobilul teren și construcție situat în DTS -, cu str. -, construcții, dependințe și instalații devenite imobile prin destinație conform contractului de societate și cota de din terenurile și construcțiile situate în DTS, B- - de nr. 7 - 14.
În susținere au anexat la acțiune, în copie, notificarea comunicată prin executorul judecătoresc la 11 iulie 2001, contract de societate în nume colectiv și schița anexă, proces - verbal încheiat sub nr. 22701 din 29 august 1943 și proces - verbal încheiat la 30 decembrie 1947.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au făcut dovada calității de moștenitori prin depunerea unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, nu au făcut dovada proprietății asupra imobilelor aduse ca aport social la constituirea societății și nu au făcut dovada că societatea mai era în ființă la data notificării.
Față de împrejurarea că, după introducerea acțiunii, a fost emisă de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 de respingere a notificării reclamanților decizie ce le-a fost comunicată la 07 februarie 2005, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că înțeleg să formuleze contestație împotriva acestei decizii.
Au anexat la precizarea de acțiune, în copie, decizia nr. 66 din 04 februarie 2005. Față de excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Mehedinți, ridicată de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în ședința publică din 15 martie 2005 reclamanții au precizat că măsurile reparatorii solicitate prin cererea introductivă și prin notificarea din 11 iulie 2001 în baza Legii nr. 10/2001 vizează fosta Fabrică de, actuala SC Sport SA DTS, iar construcțiile, dependințele și instalațiile de care fac vorbire există în natură în patrimoniul acesteia din urmă societăți, care a fost integral privatizată, motiv pentru care au înțeles să cheme în judecată numai Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
La data de 18 august 2005 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă sub nr- (în format vechi 2424/2005).
Prin sentința civilă nr. 43 din 16 ianuarie 2009 Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis cererea de chemare în judecată, a dispus anularea deciziei nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziții de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamanților, pentru bunurile aduse de autorii acestora ca aport în natură pentru constituirea Fabricii de "" respectiv imobilele situate în DTS în- - 14 și respectiv-, cu str. -.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bucureștia reținut că reclamanții au transmis pârâtei în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc " " sub nr. 18/E/2001 prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru bunurile aduse de autorul lor, la constituirea societății în nume colectiv "Fabrica de ".
Prin Decizia emisă de pârâtă sub nr. 66 din 04 februarie 2005, notificarea a fost respinsă cu motivarea că petenții nu fac dovada că bunurile la care fac referire există fizic, în acord cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte calitatea de asociat a autorului comun.
Împotriva acestei decizii s-a formulat în termen legal contestație, asupra căreia tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de societate în nume colectiv transcris sub nr. 2381 la Grefa Tribunalului Mehedinți, și, s-au asociat în scopul punerii în funcțiune a fabricii de bere "", aportând cu imobilele teren și construcții proprietatea sa situat în T S,-, cu str. -,- - 14, cu construcțiunile și instalațiunile devenite imobile prin destinație, așa cum au fost identificate prin ordonanța de adjudecare a Tribunalul Ilfov sub nr. 19083/1930.
Această fabrică a făcut obiectul naționalizării, așa cum rezultă din procesul - verbal de preluare nr. 1 - anexele 2-22, din data de 11 iunie 1948 (fila 16 - 80 dosar fond Tribunalul București - Secția a Va Civilă).
Urmare decesului lui, intervenit la data de 06 mai 1944, au rămas ca moștenitori reclamanții, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 10 din 18 ianuarie 2006 (fila 140 dosar fond) emis de Biroul Notarului Public " ", iar prin certificatul de moștenitor nr. 1 din 04 ianuarie 2006 emis de Biroul Notarial "", a fost moștenit de către, astfel că aceștia fac dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii astfel cum stabilesc dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în sensul că de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Din adresa emisă de pârâtă sub nr. 28276 din 15 octombrie 2008, rezultă că imobilul ce a făcut obiectul naționalizării a fost privatizat prin intermediul său, astfel că s-a făcut dovada calității procesuale pasive în cauză, a incidenței dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care pentru imobilele preluate în evidențele unei societăți comerciale și privatizate în baza unor dispoziții legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
În ce privește utilajele aduse ca aport social de către autorul reclamanților la constituirea fabricii de bere, din concluziile raportului de expertiză rezultă că aceste utilaje nu se mai regăsesc la momentul întocmirii acestui raport, astfel că devin incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din același act normativ, în sensul că măsurile reparatorii pentru acest utilaje se acordă numai în ipoteza în care acestea există la momentul apariției legii.
În raport de cele reținute, tribunalul a apreciat că soluția dată de pârâtă asupra notificării reclamanților este nelegală, aceștia fiind persoane îndreptățite la măsurile reparatorii impuse de acest act normativ, astfel că față de textele de lege invocate, a admis cererea, a dispus anularea deciziei nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a obligat pârâta să emită dispozițiile de acordare de măsuri reparatori în temeiul Legii nr. 10/2001, în favoarea reclamanților pentru bunurile aduse de către autorii lor ca aport în natură pentru constituirea Fabricii de "" respectiv imobilul din- - 14, și-, cu str. - situate în orașul DTS, județul
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod de procedură civilă apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în situația constatării calității de persoane îndreptățite, a intimaților, la acordarea de măsuri reparatorii, obligarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, la emiterea unei decizii cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale.
În dezvoltarea motivelor de apel întemeiate în drept pe dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă și pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 apelanta - pârâtă a arătat că în mod nelegal și netemeinic, în considerentele sentinței apelate, tribunalul a reținut că: "Din adresa emisă de pârâtă sub nr. 28276 din 15 octombrie 2008, rezultă că imobilul ce a făcut obiectul naționalizării a fost privatizat prin intermediul său, astfel că s-a făcut dovada calității procesuale pasive în cauză, a incidenței dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 ".
Prin adresa la care face refere tribunalul, aflată la dosarul cauzei, apelanta a precizat doar că "SC Spirt SA DTSa fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data de 31 mai 1996 ".
Apelanta a învederat instanței de apel că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a vândut acțiunile corespunzătoare cotei din capitalul social al societarii comerciale SC Spirt SA, fără a se determina și cuantifica în vreun fel căror bunuri din patrimoniul societarii le corespundeau acțiunile tranzacționate și a susținut că instanța de fond a făcut o gravă confuzie între noțiunea de acțiuni și noțiunea de active, respectiv între noțiunea de capital social și cea de patrimoniu. În conformitate cu art. 3 lit. c din Legea nr. 137/2002 cu completările și modificările ulterioare acțiuni înseamnă valori mobiliare emise de societățile comerciale, iar în conformitate cu art. 3 lit. d din Legea nr. 99/1999 active înseamnă bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societatea comerciale.
În acest sens nu există nici o identitate între pachetul de acțiuni din capitalul social al societarii vândut și imobilele care au fost cuprinse în patrimoniul societarii comerciale.
Principala atribuție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, stabilită de legislația ce îi guvernează activitatea, o reprezintă vinderea către sectorul privat a acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale. Această atribuție nu trebuie interpretată extensiv și nu conferă instituției recurente obligații referitoare la patrimoniul societarilor comerciale ale căror acțiuni constituie obiectul contractelor de vânzare - cumpărare.
O altă critică pe care o aduce apelanta sentinței se referă la aspectul că, deși prin notificare și prin acțiunea dedusă judecații reclamanții solicită cota de din terenurile și construcțiile situate în DTS,- - 14, tribunalul a acordat măsuri reparatorii pentru întregul imobil; în acest fel, instanța de fond a încălcat, atât principiul disponibilității, cât și dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă, potrivit cărora "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații".
Mai mult, tribunalul nu a precizat, în dispozitiv și nici în considerente, dacă imobilele pentru care acordă măsuri reparatorii sunt compuse din teren sau din teren și construcții.
Un alt motiv de apel este reprezentat de împrejurarea că în considerentele sentinței instanța a reținut că utilajele aportate la constituirea fabricii de bere nu mai există, ca urmare în cauză devin incidente dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora s-a acordat măsuri reparatorii numai dacă acestea mai existau la momentul apariției legii, însă, în contradicție cu aceste considerente, tribunalul a admis în tot acțiunea reclamanților.
Potrivit răspunsului la obiecțiuni formulat de expertul tehnic, instalațiile de fabricat bere și spirt nu mai există, acestea fiind dezmembrate și vândute la fier vechi. Pentru aceste motive, apelanta a solicitat instanței să se constate că, legal și temeinic, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea în privința utilajelor și instalațiilor fostei fabrici de bere.
S-a mai arătat că în soluționarea cauzei, în mod nelegal instanța de fond a obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, ignorând cu desăvârșire dispozițiile legii speciale în materie.
Apelanta a susținut că, în cauză, devin incidente și dispozițiile OUG nr. 81/2007, act normativ care a modificat și completat Titlul VII din Legea nr. 247 din 22 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel, potrivit pct. 20 din OUG nr. 81/2007: "Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în actele normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar".
În Capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este reglementată procedura administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură. Astfel, această procedură presupune parcurgerea următoarelor etape: etapa transmiterii dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale, a analizării acestuia sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării care presupune întocmirea raportului de evaluare de către evaluatorul desemnat, procedura finalizându-se prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din OUG nr. 81/2007. Apelanta face precizarea că în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către Comisia Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietarilor va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, potrivit dispozițiilor prevăzute în OUG nr. 81/2007.
Așadar, din analiza acestor texte legale, rezultă în mod evident că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai are competența legală de a stabili valoarea și acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, ci numai propune acordarea despăgubirilor, instituției competente în condițiile legii.
Pe fond, apelanta solicită instanței de apel să se rețină că intimații - reclamanți se află în situația specială în care solicită măsuri reparatorii pentru imobile care au aparținut unei întreprinderi naționalizate și apoi privatizate, situație în care Legea nr. 10/2001, stabilește condiții speciale de admisibilitate a unei asemenea cereri.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, asociați ai persoanelor juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Intimații - reclamanți solicită măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și mobilele aduse ca aport de autorul lor, la constituirea societarii în nume colectiv naționalizată, imobilul teren și construcție situat în DTS, construcții, dependințe, instalații devenite imobile prin destinație. Conform contractului de societate cei doi asociați aveau număr egal de acțiuni.
Imobilele care au aparținut acestei societăți și care s-au regăsit în patrimoniul SC Spirt SA DTS, privatizată la data de 31 mai 1996, sunt identificate în raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei.
Concluziile răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, sunt în sensul că imobilul din- cu str. -, se compune din teren în suprafață de 3231,82 mp. și patru construcții.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor legale, apelanta a învederat că pentru imobilele aparținând societarilor comerciale privatizate integral înainte de data referință de 14 februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, această lege specială stabilește ca unică modalitate de reparație este acordarea de despăgubiri în condițiile legii privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În acest sens, în executarea obligațiilor legale Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în cadrul procedurii administrative, a soluționat notificarea nr. 18/E/2001 a reclamanților, prin emiterea Deciziei motivate nr. 66 din 04 februarie 2005 prin care a fost respinsă notificarea, deoarece nu au fost depuse acte pentru dovedirea condițiilor prevăzute de art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Apelanta învederează instanței că reclamanții aveau obligația să-și dovedească prin probe calitatea de persoane îndreptățite, în condițiile din Legea nr. 10/2001, republicată; față de cele arătate, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a apreciat că și-a îndeplinit obligațiile legale prin emiterea Deciziei motivate nr. 66 din 04 februarie 2005 prin care a fost soluționată notificarea privind despăgubirile în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată.
A mai arătat apelanta - pârâtă că în raport de considerentele expuse și de prevederile ce reglementează și instituie procedura administrativă obligatorie, în procesul de soluționare a notificării depuse de petenți, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod legal a respins notificarea, conform art. 22, 32 din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data soluționării notificării), deoarece nu au fost depuse actele doveditoare ale calității de asociat la persoana juridică naționalizată, ultimul bilanț contabil al societarii sau copie de pe registrul acționarilor.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând că primul motiv de apel nu este fondat întrucât tribunalul nu a folosit în cuprinsul sentinței noțiunile de acțiuni "active", "capital social" și "patrimoniu".
Cu referire la al doilea motiv de apel s-a arătat că nu a fost încălcat principiul disponibilității întrucât în dispozitivul sentinței s-a menționat că măsurile reparatorii urmează a fi acordate pentru bunurile aduse de autorul reclamanților ca aport în natură iar în considerentele hotărârii s-a arătat că, în ceea ce privește imobilul situat în- - 14 aportul în natură a constituit în din teren și construcții.
Cu privire la motivul al treilea de apel, potrivit căruia instanța de fond ar fi admis în totalitate acțiunea și ar fi dispus astfel măsuri reparatorii și pentru utilajele care nu mai există, intimații - reclamanți au arătat că și acest motiv de apel este nefondat, întrucât, în considerentele hotărârii instanța de fond a reținut pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză că utilajele nu mai există și prin urmare nu s-a putu acorda despăgubiri pentru acestea potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
De altfel și din dispozitivul hotărârii rezultă acest lucru întrucât instanța de fond a făcut referire doar la aportul în natură alcătuit din cele două imobile din str. - de și respectiv din str. -, fără să facă vreo mențiune în sensul că s-ar acorda despăgubiri și pentru utilaje.
Faptul că în dispozitivul hotărârii s-a precizat că "se admite acțiunea formulată de reclamanți" nu înseamnă că apelanta - pârâtă a fost obligată să emită dispoziție de acordare de despăgubiri și pentru utilaje.
Cu privire la al patrulea motiv de apel potrivit căruia instanța de fond ar fi obligată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, ignorând astfel dispozițiile OUG nr. 81/2007 care ar modifica Titlul VII din Legea nr. 247/2005, potrivit cărora Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului propune doar acordarea despăgubirilor, intimații - reclamanți au susținut că dispozitivul sentinței civile apelate nu este în contradicție cu modificările aduse Legii nr. 247/2005 prin OUG nr. 81/2007.
Astfel, instanța de fond nu a dispus ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să acorde despăgubiri intimaților - reclamanți, ci a dispus ca aceasta să emită dispoziție privind acordarea măsurilor reparatorii, ceea ce în mod evident este cu totul altceva, neîncălcându-se astfel dispozițiile OUG nr. 81/2007.
De altfel, art. 20 din OUG nr. 81/2007 la care face referire apelanta nu aduce nici o modificare Legii nr. 247/2005, la acest punct 20 prevăzându-se faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare de despăgubiri.
Prin urmare, intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este cea care în baza Legii nr. 10/2001 trebuie să emită dispoziția privind acordarea măsurilor reparatorii, așa cum de altfel, în mod corect, a decis instanța de fond.
În faza procesuală a apelului, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată la fosta Administrația Protocolului de Stat (actuala Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) la data de 11 iulie 2001 sub nr. 18/E/2001, intimații - reclamanți și au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile imobile aduse ca aport la constituirea societății în nume colectiv Fabrica de "" de către autorul acestora respectiv: imobilul compus din teren, construcții și instalații (devenite imobile prin destinație), situat în județul M, municipiul DTS,- cu str. - și cota de din imobilul situat în județul M, municipiul DTS, B- - de nr. 7 - 14, compus din 2.258 mp. și construcții.
Prin decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 apelanta - pârâtă a respins notificarea reținând că petenții nu fac dovada că bunurile/instalațiile solicitate există, fizic și că aceștia nu au depus actele doveditoare ale calității de asociat a antecesorilor la persoana juridică naționalizată, ultimul bilanț contabil al societății sau copia de pe registrul acționarilor.
Tribunalul București - Secția a Va Civilă a anulat decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziție de acordare de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru bunurile aduse de autorii reclamanților ca aport în natură pentru constituirea Fabricii de "", menționând cele două imobile indicate în notificare.
Cu referire la primul motiv de apel, Curtea reține că este nefondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea.
Potrivit adresei nr. 28276 din 15 octombrie 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 223 din dosarul Tribunalului București ), societatea comercială Spirt SA DTS, în patrimoniul căruia se regăsește imobilul situat în-, a fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la 31 mai 1996.
SC SA în patrimoniul căreia se regăsește imobilul situat în- - 14, fost privatizată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data de 18 februarie 2000 conform adresei nr. 34541 din 11 decembrie 2008 emisă de apelanta - pârâtă (fila 229 din dosarul Tribunalului București ).
Prin urmare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are calitate procesuală pasivă în cauză independent de distincțiile pe care aceasta le face în raport de noțiunile de acțiuni și active.
Sub aspectul obligațiilor care îi incumbă pârâtei Curtea reține că în raport de dispozițiile art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată, intimații - reclamanți au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată al acestora și că apelanta - pârâtă este abilitată să propună iar nu să acorde măsurile reparatorii în echivalent astfel că al patrulea motiv de apel este întemeiat.
În ceea ce privește motivul al doilea de apel pin care s-a invocat încălcarea principiului disponibilității și a dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod de procedură civilă precum și lipsa de claritate a sentinței sub aspectul compunerii imobilelor pentru care urmează a fi propuse măsuri reparatorii prin echivalent Curtea reține că acesta este întemeiat întrucât dispozitivul hotărârii trebuie să fie explicit și să nu dea naștere la interpretări cu prilejul executării acesteia.
Se reține că potrivit mențiunilor cuprinse în contractul de societate în nume colectiv încheiat între și, acesta din urmă a adus ca aport în natură la constituirea fabricii de "" imobilul situat în orașul T S,- cu str. - și "jumătatea sa indiviză din imobilul situat în orașul T S, B- - de nr. 7 - 14".
Prin notificare, intimații - reclamanți au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul din- și pentru cota de din imobilul din B- - de.
Prin urmare, sentința primei instanțe, care în dispozitiv face referire la întregul imobil din str. - de urmează a fi schimbată în parte.
Sub aspectul compunerii acestor imobile Curtea reține că imobilul situat în- se află în patrimoniul SC Spirt T S și are compunerea menționată în raportul de expertiză întocmit de expertul respectiv 3.231,82 mp. din care 2.060,65 mp. sunt acoperite de construcții (fabrica de bere, depozit macerare, laborator și birouri, depozit semipreparate și birouri) iar 1.171,17 mp. sunt liberi, cu precizarea că măsurile reparatorii vor viza atât terenul cât și construcțiile sus-menționate identificate prin expertiza judiciară efectuată la judecata în primă instanță.
În ceea ce privește imobilul situat în municipiul DTS, B- - de nr. 7 - 14, Curtea reține că acest imobil se compune din 22,058 mp. iar intimații - reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru cota indiviză de 50% din acest teren.
Deși în actul de societate în nume colectiv se menționează că și pe terenul din B- - de nr. 7 - 14 se găseau edificate construcții la data întocmirii raportului de expertiză judiciară acesta era liber de construcții iar intimații - reclamanți nu au administrat dovezi privitoare la existența și compunerea construcțiilor edificate pe acest teren la data preluării de către stat.
Pentru aceste considerente sentința apelată va fi schimbată, în parte, în sensul menționării imobilelor pentru care sunt datorate măsurile reparatorii.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel referitor la cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru utilaje, Curtea reține că sentința apelată contradictorie sub acest aspect întrucât deși admite în totalitate contestația reclamanților și anulează în tot decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reține în considerente că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că utilaje solicitate prin notificare nu mai există.
Curtea reține, pe baza probatoriului administrat la prima instanță că utilajele nu mai există astfel că, într-adevăr, sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, cu consecința că decizia nr. 66/2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, sunt aspectul măsurilor reparatorii solicitate pentru instanțiile menționate în notificare este legală astfel că se impunea a fi anulată doar în parte, iar cererea de chemare în judecată trebuia admisă, de asemenea, în parte.
Prin urmare și al treilea motiv de apel este întemeiat.
Cu referire la motivul de apel prin care apelanta - pârâtă a susținut că sentința apelată este nelegală întrucât reclamanții nu au depus acte doveditoare ale calității de asociat la persoana juridică naționalizată, ultimul bilanț contabil al societății sau copie de pe registrul acționarilor, Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 11 iunie 1948 fost naționalizată Fabrica de "" din DTS, județul M, societate în nume colectiv constituită din și; în patrimoniul acestei societăți se regăseau imobilele specificate în notificare, conform contractului de societate în nume colectiv depus la dosar.
Susținerea apelantei - pârâte în sensul că intimații - reclamanți nu au făcut dovada calității autorului lor de asociat acționar, la data naționalizării este contrazisă de certificatul emis de Camera de Comerț și Industrie T S la 22 aprilie 1948 (fila 152 din dosarul Tribunalului București ) din care rezultă că la poziția nr. 4/1943 se găsește înregistrată Societatea în nume colectiv &, cu emblema "" fabrica de, cu un capital social de 60.000.000 lei.
Acest înscris se coroborează cu mențiunile din anexele procesului - verbal de predare unde la rubrica "proprietari" sunt menționați și.
Intimații - reclamanți au făcut dovada demersurilor efectuate la Arhivele Naționale, la Oficiul Registrului Coemrțului, la Primăria municipiului DTS, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M în vederea obținerii ultimului bilanț ori a unei copii de pe registrul acționarilor.
Împrejurarea că niciuna din instituțiile sus-menționate nu au furnizate relațiile solicitate nu conduce la concluzia că intimații - reclamanți nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru bunurile sus-menționate întrucât nu se poate reține o culpă a acestora în nedepunerea înscrisurilor aflate în păstrarea instituțiilor publice, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că autorul acestora a avut calitatea de asociat al Fabricii de bere "", bunurile imobile au fost identificate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului iar statul nu a opus un titlu valabil pentru aceste imobile.
Curtea apreciază că o soluție contrară ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil al intimaților - reclamanți prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât li s-ar cere acestora să suporte o sarcină disproporționată prin raportare la situația de fapt reținută ca efect al imposibilității depunerii înscrisurilor sus-menționate, independent de orice culpă a acestora și în contextul probării calității de asociat a autorului lor la Fabrica de "".
Pentru toate aceste considerente Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod de procedură civilă, va admite apelul și va schima, în parte, sentința apelată în sensul că va admite, în parte, acțiunea modificată, va anula, în parte, decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și va obliga pe pârâtă să emită dispoziție cu propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii speciale, pentru imobilul situat în municipiul DTS,-, cu str. -, județul M compus din 3.231,82 mp. teren din care 2.060,65 mp. acoperiți de construcții și construcții, și pentru cota de din imobilul situat în municipiul DTS, B- - de nr. 7 - 14, județul M compus din 22.058 mp. teren. Va respinge, ca neîntemeiată cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcțiile indicare ca fiind edificate pe terenul situat în B- - de nr. 7 - 14, și va menține dispozițiile deciziei nr. 66/2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului referitoare la cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru instalațiile menționate în notificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- -11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 43 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și ambii cu domiciliul ales la " & Asociații" în B,-,. 8,. 1,. 5,. 25, sector 4.
Schimbă în parte, sentința în sensul că, admite în parte, acțiunea modificată.
Anulează, în parte Decizia nr. 66 din 04 februarie 2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Obligă pe pârâtă să emită dispoziție cu propunere de acordare măsuri reparatorii prin echivalent, în temeiul legii speciale, pentru imobilul situat în municipiul DTS,- cu str. -, județul M, compus, din teren și construcții, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul și pentru cota de din imobilul situat în municipiul DTS, B- - de nr. 7 - 14, județul M, compus din 22.058 mp. teren, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Respinge cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru construcțiile indicate de contestatori ca fiind edificate pe terenul situat în B- - de nr. 7- 14, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 66/2005 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - - -
Red.
Tehnodact.
5ex./11.02.2010
-5.-
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
