Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2431/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.699
Ședința publică de la 27.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 3: Mariana
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă - " B" SA, împotriva deciziei civile nr.282 A din data de 22.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- (4111/2005), în contradictoriu cu intimații - pârâții - " " SRL și MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă - " B" SA prin apărător, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/20.07.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (pe care o depune), intimata - pârâtă - " " SRL prin apărători, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 32) și, în baza împuternicirii avocațiale nr.66791/2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 33), Intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic, în baza delegației depusă la fila 47.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei - reclamante - " B" SA, depune împuternicirea avocațială nr.- din data de 20.07.2009, pentru faza procesuală a recursului și contractul de asistență juridică nr.- din data de 20.07.2009, încheiat cu Cabinetul de Avocatură " " și înscrisuri privind un teren similar existent în baza aceleiași hotărâri de guvern.
Apărătorul intimatei - pârâte - " " SRL solicită respingerea acestui înscris, întrucât nu este concludent soluționării cauzei, iar imobilul din acea speță nu s-a aflat într-o situație similară cu cel de față.
Consilierul juridic al intimatului - pârât Municipiul B prin Primarul General solicită respingerea probei cu acte, cu referire la actul depus în ședința publică de astăzi.
Curtea, în urma deliberării, admite recurentei - reclamante proba cu înscrisul depus la cest termen de judecată, urmând a aprecia asupra probatoriului în cauză.
Apărătorul recurentei - reclamante arată că pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, se află dosarul nr-, motiv pentru care formulează cerere de suspendare, până la soluționarea acestei cauze, având ca obiect revendicarea aceleiași suprafețe de teren.
Apărătorul intimatei - " " SRL solicită respingerea cererii de suspendare, neavând depusă dovadă în acest sens, respectiv certificat de grefă.
Consilierul juridic al intimatului - pârât Municipiul B prin Primarul General solicită respingerea cererii de suspendare, întrucât situația prezentată nu este probată.
Curtea deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de recurenta - reclamantă la acest termen de judecată, urmează aor espinge, ca nefondată, având în vedere că nu există certificat de grefă din care să rezulte că pe rolul instanțelor se află o altă acțiune în revendicare imobiliară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Apărătorul recurentei - reclamante - " B" SA solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii principale, reținând următoarele argumente:
Dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu a fost obținut prin HG 391/1995. Primăria Municipiului B nu a avut și nici nu are vreun drept de proprietate asupra acestui imobil.
Imobilul în litigiu a fost în patrimoniul privat al statului dar, până la data la care primăria l-a înstrăinat - "" SRL.
În dovedirea calității de proprietar asupra spațiului, au fost formulate notificări, prin care se solicita eliberarea imobilului; iar ca un răspuns destul de edificator, solicită a se avea în vedere adresa emisă de Primăria Municipiului B prin care aducea la cunoștință - B SA faptul că a reziliat contractul de asociere în participațiune cu - "" SRL, însă, această societate nu a fost încă evacuată, moment de la care a continuat a ocupa spațiul în următorii patru ani.
Mai mult, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că Primăria Municipiului B ar fi avut proprietatea spațiului în litigiu, ci în administrare, încheind contracte de asociere în participațiune cu diverse societăți. Ulterior primăria, prin Legea nr.550/2002 a dobândit și un drept de dispoziție, de a vinde spațiile proprietatea statului.
Dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului are ca izvor legea și ca temei juridic dispozițiile art.645 din Codul Civil
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Consilierul juridic al intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită respingerea recursului, ca nefondat menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Spațiul în litigiu a fost în proprietatea Municipiului B până la înstrăinarea către - " " SRL, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1093/20.05.2004, în temeiul nr.271/05.12.2002, construit în anul 1955 din fondurile statului și care a făcut obiectul contractului de asociere nr.51/1997 încheiat cu - " " SRL.
În opinia sa, instanța de apel, în mod corect, a reținut că HG nr.391/1995 nu poate constitui un titlu de proprietate ci, doar un titlu de folosință asupra acestui spațiu, iar la data adoptării hotărârii, dreptul de folosință era cedat, încă de la 01.02.1992, - "" SA, depune concluzii scrise.
Apărătorii - " "SRL solicită respingerea recursului, ca nefondat, față de următoarele argumente:
Obiectul litigiului este constituit de un spațiu comercial situat în B,-, sector 1, spațiu asupra căruia, Societatea nu deține titlu de proprietate.
Greșeala produsă în cauză se referă la faptul că, prima instanță a asimilat HG nr.391/1995, cu titlul de proprietate, neavând aplicare prevederile art.645 din Codul Civil.
Trebuie reținut că de fapt a avut loc doar un transfer, cu titlu gratuit, al spațiului, între - SA către - SA. - SA nu deținea, în patrimoniul său acest spațiu și nu avea titlu de proprietate asupra imobilului.
Totodată, este necesar a se menționa și faptul că HG nr.391/1995, prin acțiuni judecătorești a fost înlăturată, în acest sens amintind decizia civilă nr.1326/28.05.2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Susține că titlul de proprietate al - " "SRL este intabulat în Cartea Funciară, fiind opozabil erga omnes.
Solicită cheltuieli de judecată, depune chitanța nr. -/12.03.2009 și chitanța nr. -/20.03.2009, privind onorarii de avocat, a câte 6.000 lei fiecare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 04 aprilie 2005, reclamanta - B SA a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General și - SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtele să-i lase reclamantei, în deplină proprietate și posesie imobilul - spațiu comercial situat în B,-, - 50,. 1,. 7, sector 5, asupra căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate în temeiul art. 1 din HG nr. 391/1995 și art. 645 cod civil (în temeiul legii), la data adoptării hotărârii de guvern, societatea - reclamantă având capital majoritar de stat și având ca obiect de activitate, creșterea păsărilor, industrializarea și comercializarea cărnii de.
În motivarea acțiunii s-a arătat că spațiul este folosit de către pârâte, nu conform destinației sale, în prezent spațiul fiind dezafectat, reclamanta fiind împiedicată să dispună de bun, în mod exclusiv și absolut.
S-a evaluat bunul la 200.000.000 lei, solicitându-se administrarea probelor cu expertiză tehnică, înscrisuri, interogatoriu.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 Cod civil.
Pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii în revendicare, cu motivarea că reclamanta nu a înfățișat nici un titlu de proprietate, făcând doar referire la HG nr. 391/1995 prin care, de fapt, se transmiterea în folosință gratuită, spațiul, pe o perioadă determinată de 10 ani, care implica și predarea - primirea prin protocol, care însă nu determină schimbarea calității, din detentor precar, de administrator al reclamantei, în aceea de proprietar.
S-a mai invocat și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului B, cu motivarea că imobilul a și fost vândut în baza Legii nr. 350/2002 de către Consiliul Local al Sectorului 1 B, societății comerciale care avea contracte de închiriere pe acest spațiu.
Pârâta - SRL a depus, de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că pârâta a cumpărat spațiul în litigiu conform contractului autentificat sub nr. 1093/2004 și transcris sub nr. 48017/2004 în Cartea Funciară Sector 1 B, vânzător fiind Municipiului B - Consiliul Local al Sectorului 1 B în baza Legii nr. 550/2002, spațiul fiind la acel moment, proprietate privată a statului.
Pârâta a mai arătat că ea deține spațiul din 1997 în baza contractului de asociere în participațiune cu Primăria Municipiului B, reclamanta nedovedindu-și legitimitatea procesuală activă în litigiu.
Reclamanta a administrat în cauză, proba cu înscrisuri: HG nr. 391 din 06 iunie 1995 și anexa 3 privind spațiile comerciale care se transmit fără plată către societățile deținătoare, între care și spațiul în litigiu, adrese ale - B SA către - SA, Primăria Municipiului B și - SA B prin care se solicită predarea magazinului, întrucât în baza HG nr. 391/1995 reclamanta ar fi proprietara acestuia.
Pârâții au administrat, de asemenea, proba cu înscrisuri: contractul de asociere din 01 octombrie 1992 între - SA și - SRL privind spațiul în litigiu folosit pentru comercializarea cărnii, contractul de asociere nr. 51 din 25 martie 1997 pentru repararea, modernizarea și exploatarea spațiului comercial încheiat între Primăria Municipiului B și - SRL, contractul de vânzare - cumpărare cu plata în rate autentificat sub nr. 1093 din 20 mai 2004 încheiat de Biroul Notarilor Publici Asociați " și " B prin care spațiul a fost vândut de către vânzător - Municipiul B - Consiliul Local al Sectorului 1 B, cumpărătorului - SRL, în temeiul Legii nr. 550/2002 modificată prin Legea nr. 306/2003 și art. 27 din Legea nr. 186/2003; decizia civilă nr. 1326 din 28 mai 2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă prin care s-a respins recursul - B SA fiind menținută astfel, decizia civilă nr. 3590 din 18 decembrie 2001 Tribunalului București - Secția a III a Civilă prin care s-a respins acțiunea formulată de - B SA de evacuare din spațiu a pârâtei - SRL și HG privind Normele Metodologice privind procedurile de privatizare și condițiile de organizare și desfășurare a vânzărilor de acțiuni, de părți sociale și de active nr. 457 din 28 august 1997 care menționează la art. 7 invocat în apărările în cauză: "Statul nu poate transfera cu titlu gratuit, dreptul de proprietate asupra unor active din patrimoniul societăților comerciale la care este acționar, în patrimoniul unei instituții publice sau al altei societăți comerciale la care statul deține acțiuni, sub sancțiunea nulității actului de transfer".
Prin sentința civilă nr. 6321 din 20 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 7661/2005, s-a admis în parte acțiunea, pârâta - SRL fiind obligată să lase reclamantei - B SA în deplină proprietate și posesie, imobilul construcție situat în B,-, sector 1, cu o suprafață construită de 124,55 mp. și o suprafață utilă de 93,15 mp. și s-a respins acțiunea față de pârâtul Municipiul B prin Primarul General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, pârâta - SRL fiind obligată și la plata către reclamantă a sumei de 12.444.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că atât reclamanta, cât și pârâta dețin titlurile de proprietate invocate și procedând la compararea lor, s-a decis că titlul reclamantei constând în HG nr. 391/1995 este preferabil, în comparație cu titlul pârâtei - SRL constând în contractul autentic de vânzare - cumpărare, în baza art. 480 Cod civil.
Nefiind deținătorul spațiului comercial, Municipiul Baf ost considerat ca neavând calitate procesuală pasivă în acțiunea în revendicare de față.
Apelul declarat împotriva sentinței susmenționate de către pârâta - SRL a fost admis, în ceea ce privește criticile pe fond, prin decizia civilă nr. 28 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr- (nr. vechi 4111/2005), pe cale de consecință, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, s-a înlăturat dispoziția de obligarea a pârâtei - SRL la plata cheltuielilor de judecată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În considerentele deciziei s-a arătat că s-a fixat în mod irevocabil competența instanței civile de soluționare a acțiunii în revendicare de față, dar pe fond, soluția instanței este greșită, în raport de probele administrate la fond, dar și în apel (înscrisuri).
Astfel, chiar prin adresele privind situația juridică a spațiului în litigiu, s-a reținut că imobilul s-a aflat în patrimoniul Municipiului B până la înstrăinarea către apelanta - SRL prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat nr. 1093 din 20 mai 2004, în același sens fiind și dispozițiile Hotărârii Consiliului General al Municipiului B nr. 271 din 05 decembrie 2002.
Acest spațiu comercial a fost construit în anul 1955 din fondul statului și a fost închiriat mai multor întreprinderi până în data de 18 februarie 1957 către; din data de 20 iunie 1957 Alimentara până la data de 01 ianuarie 1983, și din 01 februarie 1991către Alimentara, actuala - Com SRL, care a cedat dreptul de folosință către - SA.
Din data de 23 martie 1997 făcut obiectul contractului de asociere nr. 51/1997 încheiat cu Primăria Municipiului B și apelanta - pârâtă, spațiul fiind dat în folosința pârâtei și rămânând astfel, chiar și după rezilierea contractului de asociere intervenită în anul 2000, până când a fost vândut pârâtei - SRL prin, contractul nr. 1093/2004.
Tribunalul a mai constatat că HG nr. 391/1995 nu poate constitui titlu de proprietate, astfel cum susține reclamanta.
Potrivit art. 1 alin. 1 din HG mr. 391/1995, "se aprobă transmiterea fără plată, din patrimoniul unor societăți comerciale cu capital majoritar de stat cu activitate de producție a spațiilor comerciale, precum și a terenurilor, dotărilor, utilităților și a altor bunuri aferente potrivit anexelor la hotărâre ".
În articolul 4 alin. 2 din HG nr. 391/1995 se menționează în mod expres că "transferul proprietății asupra bunurilor imobile prevăzute la art. 1 alin. 1, se va faceîn condițiile legii(sublin red).
Or, Alimentarea, devenind - Com SA nu a avut niciodată în patrimoniu, dreptul de proprietate asupra spațiului în litigiu, ci doar un drept de folosință, iar prin HG nr. 391/1995 se putea transfera dreptul de proprietate, numai dacă anterior, spațiul era deținut cu acest titlu, nu cu alt titlu, de închiriere, astfel cum este cazul imobilului în litigiu.
De altfel, art. 4 alin. 1 din HG nr. 391/1995 instituia și o procedură anume pentru predarea - preluarea imobilelor ce constituiau spații comerciale, cu terenul aferent, pe bază de protocol, cu respectarea unor termene exacte, or reclamanta nu a urmat în nici un fel această procedură care nu era facultativă, ci obligatorie în cadrul acestui act normativ și în general, în procedura de privatizare a societăților comerciale, cu respectarea prevederilor Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 și HG nr. 391/1995.
Neîndeplinirea procedurilor respective nici un mai puteau avea loc, pentru spațiul în litigiu, după adoptarea HG nr. 457/1997 care prevedea în mod expres în art. 7, că este nul transferul cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra unor active ale unor societăți, către alte societăți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - B SA, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea art. 304 pct. 7 și 9 Cod de procedură civilă.
Potrivit primului motiv de recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a constatat că HG nr. 391/1995 nu constituie titlul de proprietate al reclamantei, în condițiile în care, în doctrină, o astfel de hotărâre intră ca înțeles în noțiunea de "lege", dreptul de proprietate al reclamantei pentru imobilul în litigiu fiind dobândit prin lege conform art. 645 Cod civil, respectiv prin HG nr. 391/1995, astfel cum, de altfel, în mod corect a reținut prima instanță, conform art. 1 alin. 1 " se aprobă transmiterea fără plată, din patrimoniul societăților cu activitate comercială, în patrimoniul societăților cu activitate de producție ", în art. 3 fiind reglementată modalitatea de oglindire a acestui transfer în valoarea capitalului social al societăților comerciale respective.
Potrivit motivului al doilea de recurs, s-a arătat că în mod greșit s-a apreciat că spațiul s-a aflat în proprietatea privată a statului, iar o dată cu apariția Legii nr. 550/2002 Primăria Municipiului Bad obândit și un drept de dispoziție, respectiv acela de a vinde spațiile comerciale proprietatea statului, către diverse societăți comerciale, întrucât la data perfectării contractului de vânzare - cumpărare cu plata în rate, autentificat sub nr. 109 din 20 mai 2004, spațiul nici nu mai era proprietatea statului.
Astfel că, într-o comparare a celor două titluri de proprietate, cel preferabil - dobândit prin lege - este titlul recurentei - reclamante.
Nerespectarea procedurilor de predare - primire și a termenelor instituite de HG nr. 391/1995 de către reclamantă, a fost reținută în mod greșit de către instanța de apel, care a interpretat în mod tendențios și Legea nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 și HG nr. 391/1995.
Or, esențială este dispoziția de transfer a dreptului de proprietate prevăzută în cuprinsul titlului reclamantei - HG nr. 391/1995, și nu procedurile instituite de această hotărâre ce ar fi trebuit urmate, doar spre a se evita crearea unor situații confuze, or bunurile transmise în proprietatea recurentei - reclamante au fost identificate în anexa 3 la hotărâre.
S-a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală, a sentinței primei instanțe.
Intimata - pârâtă - SRL a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea ca vădit nefondat a recursului, arătând că înscrisurile administrate în cauză fac dovada unor transmiteri și cedări de folosință, iar nu a dreptului însuși de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel explicându-se și contractele în asociere în participațiune, inclusiv cel din 1997 încheiat cu Primăria Municipiului
În plus, prin art. 2 din HG nr. 391/1995 s-a menționat că "transferul proprietății asupra bunurilor imobile se va face în condițiile legii", nefiind de ignorat, astfel cum susține recurenta, nerespectarea procedurilor prevăzute de către actul normativ invocat, de predare - preluare, într-un anumit termen, pe bază de protocol etc. sub aspectul consecințelor".
În sprijinul recursului s-au depus hotărâri ale Guvernului României cu privire la alte imobile în situație, apreciată similară, cu cea în cauză și pentru care s-a obținut intabularea dreptului de proprietate, în baza procesului - verbal de predare - primire, de ladetentorlaproprietar(sublin red).
Nu s-au administrat alte probe în cauză.
Recursul nu este fondat.
Susținerea recurentei - reclamante că HG nr. 391/1995 constituie titlul său de proprietate - dobândit prin lege conform art. 645 Cod civil asupra spațiului comercial în litigiu, în baza art. 1 alin.1 din hotărâre, nu este fondată, astfel cum s-a reținut în mod legal de către Tribunalul București, întrucât art. 1 alin. 1 nu face vorbire de transferuldreptului de proprietateasupra bunurilor imobile - spații comerciale, ci că "se aprobă transmitereafără plată, dintr-un patrimoniu al unor societăți comerciale, în patrimoniul altor societăți comerciale", transmiterea purtând astfel asupra bunurilor deținutecu orice alt titlu(sublin red), dar și în acest caz, cu respectarea cerințelor de protocol de predare - primire între societăți pe bază de protocol, în termene stricte etc. care însă nu s-au respectat în nici un fel de către recurenta - reclamantă, astfel că aceasta nu intrat în deținerea spațiului în cauză, cu vreun titlu în baza HG nr. 391/1995 invocate, care ar fi avut consecința evidențierii în patrimoniul ei, a spațiului, cu modificări corespunzătoare în capitatul social, astfel cum prevedeau în continuare, dispozițiile din art. 3 din hotărâre.
Iar în art. 4, HG nr. 391/1995 s-a prevăzut, spre a nu se face vreo confuzie de interpretare și aplicare, că transferuldreptului de proprietateasupra bunurilor imobile prevăzute în art. 1 alin. 1 urma să se facă "potrivit legii", respectiv legislației corespunzătoare în materie.
In orice caz, HG nr. 391/1995 nu face vorbire de un transfer cu titlul gratuit a dreptului de proprietate, astfel cum sugerează recursul declarat.
Critica astfel, din cel de-al doilea motiv de recurs, privind greșita apreciere a instanței de apel că spațiul în litigiu s-a aflat în proprietatea privată a statului, Primăria Municipiului B dobândind dreptul de dispoziție asupra lui, abia după apariția Legii nr. 550/2002, respectiv acela de a vinde spațiile comerciale către diverse societăți comerciale, nu poate fi primită, potrivit considerentelor reținute mai sus, ca și susținerea că la data perfectării contractului autentic de vânzare - cumpărare a spațiului cu plata în rate nr. 109/2004, pe motiv că spațiul nu mai era la acea dată, proprietatea statului, nu a fost dovedită în cauză, cu probe pertinente de către reclamantă.
Contestarea astfel, într-o comparare de titluri, întemeiată pe art. 480 Cod civil, a contractului de vânzare - cumpărare autentic asupra spațiului în litigiu al intimatei - pârâte - SRL prin opunerea, în favoarea recurentei - reclamante a HG nr. 391/1995 ca și titlu de proprietate, nu poate fi primită în cauză, spre a se admite acțiunea în revendicare.
Interpretarea și aplicarea diferită a HG nr. 391/1995, ca și a altor acte normative emise în procedurile de reorganizare și privatizare a societăților comerciale, a determinat menționarea clară și în mod expres prin art. 7 din HG nr. 457/1997, că transferul dreptului de proprietate ale activelor din patrimoniul unor societăți comerciale în patrimoniul altor societăți comerciale sau instituții - "cu titlu gratuit" (sublin red) - este sancționată cu nulitatea absolută a unor astfel de acte juridice.
Critica din recurs în sensul interpretării actelor normative aplicabile speței, în mod tendențios de către Tribunalul București, este apreciată ca vădit nefondată, fiind respinsă.
Curtea constată că înscrisul depus în recurs ce vizează un alt imobil, apreciat în situație similară cu prezenta cauză, nu are nici o relevanță în pricina de față.
Pentru aceste considerente, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 pct. 3 Cod de procedură civilă va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată pentru care s-au depus chitanțe la dosar (onorarii avocat) către intimata - SRL, într-un cuantum apreciat în raport de cerințele textului de lege menționat și faza procesuală de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă - B SA, împotriva deciziei civile nr. 282 A din data de 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr- (în format vechi 4111/2005), în contradictoriu cu intimații - pârâți - SRL și Municipiul B prin Primarul General, ca nefondată.
Obligă recurenta la plata către intimată - SRL a sumei de 6.000 lei cheltuieli de judecată cu aplicarea art. 274 pct. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./.
2ex./18.05.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Simona Gina Pietreanu, Mariana
