Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7/2009
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de către reclamantele și, pârâții Orașul Dumbrăveni și Primăria Orașului Dumbrăveni, și de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu în nume propriu și în numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 217/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură: la data 07.01.2009 răspuns la întâmpinare formulat de reclamanta, la data de 08.01.2009 răspuns la întâmpinare formulat de către Orașul Dumbrăveni prin Primăria Orașului Dumbrăveni și la data de 09.01.2009 precizare scrisă formulată de recurenta și "întâmpinare/concluzii scrise" formulate de către Orașul Dumbrăveni.
În conformitate cu art. 84 Cod procedură civilă, instanța constată că actul depus la data prezentei de recurenta reclamantă reprezintă concluzii scrise.
Instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului și având în vedere și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă formulată conform art. 242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin Sentința Civilă nr. 291 din 31 ianuarie 2008 Judecătoriei Mediașa fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice;Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Orașul Dumbrăveni prin Primar și în consecință:
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor echivalentul în lei, a sumei de 9495 Euro calculată la cursul oficial la data executării cu titlu de despăgubire.
S-a constatat lipsa calității de reprezentant,în prezent, a pârâtei Primăria Dumbrăveni, pentru Statul Român.
S-a respins cererea îndreptată împotriva intervenientei SC prin reprezentanți legali și -,având sediul în localitatea Dumbrăveni,- și a pârâtelor Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Mediaș cu sediul în Mediaș str. - nr. l și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu, cu sediul în Sibiu,- având ca obiect rectificare CF.
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, a inadmisibilității acțiunii și lipsei obiectului, invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantelor suma de 400 lei cheltuieli de judecată parțiale.
S-au respins celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut,în esență următoarele:
- reclamantele sunt îndreptățite să primească despăgubiri și pentru diferența de 165. care nu le-a fost restituită în natură și pe care erau îndreptățite să o primească potrivit hotărârii tribunalului
- rectificarea și dezmembrarea solicitate de reclamante nu pot fi efectuate.
- la stabilirea valorii despăgubirilor s-a luat în considerare expertiza întocmită de expertul care a făcut o evaluare pertinentă și obiectivă a terenului.
- nu se impune acordarea de dobânzi întrucât despăgubirea se va face la cursul euro și nici acordarea de alte compensații cum ar fi daunele morale.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele solicitând modificarea acesteia în sensul obligării intimaților în solidar:
- la plata sumei de 20.000 euro reprezentând valoarea de circulație pentru 415. de teren din imobilul proprietatea lor situat în Dumbrăveni,str. - nr.88
- la plata sumei de 51300 euro reprezentând dobânzi de 4,5% pe an calculate de la naționalizarea din 20.04.1950 pe 57 ani
- la plata dobânzilor de 4,5% pe an până la executarea efectivă
- la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale
- la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1850 lei
În drept recursul a fost motivat pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.304 pct. 5, 7 și 9, art. 312 pct. 1, 2, 3 și 4 Cod procedură civilă.
Au declarat recurs și Orașul Dumbrăveni și Primăria Orașului Dumbrăveni,prin care solicitau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 304 alin. l pct. 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- competența de soluționare a acțiunii nu aparține Tribunalului Sibiu.
- Orașul Dumbrăveni nu poate fi tras la răspundere pentru prejudiciile pe care Statul Român le-a săvârșit în perioada comunistă și nu poate reprezenta Statul Român.
Capetele de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri pentru suprafața de 168. și daune morale sunt neîntemeiate.
A declarat recurs,în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii în pretenții față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Se arată în motivarea recursului că prin decizia civilă nr. 553/2003 a fost obligat la despăgubiri Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor dar prin sentința atacată a fost greșit stabilită obligația în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea,atât timp cât s-a început executare silită a Deciziei civile nr. 553/2003,o nouă acțiune pentru obligarea la despăgubiri este nelegală.
În drept: art.3041,312 Cod procedură civilă.
Ca urmare a cererii formulate de recurentele reclamante și înregistrată la data de 24.05.2008 tribunalul a pus în discuție calificarea căii de atac,pe care a stabilit-o ca fiind apelul,conform prevederilor art. 2821Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din data de 3.07.2008.
Prin Decizia Civilă nr. 217/10 iulie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-, fost admis apelul reclamantelor și a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtelor să plătească reclamantelor echivalentul în lei a sumei de 15.563 Euro despăgubiri și dobânzi legale aferente acestei sume, începând cu data de 7 aprilie 2005 și până la plata integrală a sumei, precum și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței și au fost respinse apelurile pârâților Orașul Dumbrăveni - Primăria Orașului Dumbrăveni, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că pentru stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite pentru suprafața de 415. teren prima instanță a luat în considerare expertiza efectuată de expertul pe care a considerat-o pertinentă și obiectivă. În cauză a fost efectuată însă și o altă expertiză de identificare și evaluare a terenului, efectuată de către expertul (fila 501 vol. II) lucrare care este mult mai complexă și mai argumentată științific (folosind pentru determinarea valorii terenului mai multe metode comparate) și care a stabilit valoarea terenului la 15.563 euro, (37,50 euro/). Prin urmare tribunalul consideră că această valoare a despăgubirilor se impune a fi acordată reclamantelor, suma de 20.000 euro solicitată de către acestea neavând suport probator.
Prima instanță a respins capătul de cerere prin care s-au solicitat și dobânzile aferente sumei acordate cu titlu de despăgubiri și într-adevăr solicitarea de calculare a acestora începând cu data naționalizării este nefondată însă, de la data formulării acțiunii -7.04.2005 -reclamantele sunt îndreptățite să primească daune interese constând în dobânda legală calculată începând cu această dată și până la data plății efective.
În ceea ce privește solicitarea de rectificare și de dezmembrare a terenului în mod corect a reținut prima instanță că aceste operațiuni nu pot fi efectuate la fel ca și revenirea la situația anterioară de carte funciară în condițiile în care asupra terenului care se dorește a fi dezmembrat este proprietară SC Dumbrăveni iar contractul autentic de vânzare -cumpărare încheiat între apelantele reclamante și această intimată este în ființă și nu a fost atacat.
Au criticat apelantele reclamante și soluția de neacordare a daunelor morale însă în mod corect a apreciat prima instanță că legile speciale de reparație nu prevăd și acordarea acestui gen de compensații.
Prin motivele de apel s-a solicitat și acordarea sumei de 1850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de 400 lei cât le-a fost acordat.
În acest sens se constată că apelantele reclamante au achitat costul expertizelor după cum urmează:
- 400 lei prin chitanța aflată la fila 156 dosar
- 350 lei prin chitanța aflată la fila 386 dosar
- 750 lei prin chitanța aflată la fila 495 dosar în total 1500 lei.
Nu există dovezi pentru restul de 350 lei reprezentând deplasările cu ocazia efectuării expertizelor așa încât această sumă nu va fi acordată.
Pentru considerentele ce preced,în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul reclamantelor a fost admis iar sentința atacată a fost schimbată în parte conform celor de mai sus.
Apelul declarat de către Orașul Dumbrăveni este nefondat interpretarea dată de către prima instanță prevederilor art.21 din Legea nr.215/2001 raportat și la dispozitivul deciziei civile nr.533/2003 a Tribunalului Sibiu fiind corectă, acesta având calitate procesuală pasivă.
Susținerea conform cărei Legea nr.10/2001 a reprimat acțiunea întemeiată pe dreptul comun și că astfel competența de soluționare a cererii i-ar reveni tribunalului este neîntemeiată întrucât reclamantele nu au formulat o acțiune în revendicare și în nici un caz nu au întemeiat-o pe Legea nr.10/2001 ci au solicitat stabilirea cuantumului și acordarea despăgubirilor cuvenite în temeiul nr. 533/2003 a Tribunalului Sibiu,competența de soluționare în primă instanță aparținându-i astfel Judecătoriei Mediaș.
S-a mai criticat în acest apel și faptul că nu trebuiau acordate despăgubiri pentru suprafața de 165. care nu le-a fost restituită în natură reclamantelor.
Nici această critică nu este fondată întrucât potrivit expertizelor topografice această suprafață se află în folosința familiei și nu poate fi restituită în natură. În aceste condiții reclamantele trebuie să primească despăgubiri și pentru această suprafață cum corect s-a interpretat prin hotărârea atacată.
Primăria Orașului Dumbrăveni nu a fost parte în proces și nu a fost stabilită nici o obligație în sarcina acesteia așa încât apelul declarat de către aceasta este inadmisibil.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termen, reclamantele și, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate, fără motivare în drept, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul obligării în solidar a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Orașul Dumbrăveni prin Primar la plata echivalentului în lei a sumei de 20.000 Euro reprezentând contravaloarea suprafeței de 415 mp teren loc de casă situat în Dumbrăveni,-, începând cu 20 aprilie 1950, sumei de 50.000 Euro daune morale și dobândă legală de 4,5% pe an începând cu data rămânerii irevocabile a deciziei și până la data plății efective și la plata sumei de 1850 lei cheltuieli de judecată și dobânzi legale începând cu 6 aprilie 2005 și până la plata efectivă.
Au mai solicitat obligarea celor trei pârâte în solidar cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sibiu și Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mediaș, ca pe cheltuiala lor solidară să procedeze la dezmembrarea imobilului înscris în CF nr. 82 Dumbrăveni, nr. top 517 - 518/1/2, casă de piatră în intravilan și curte de 528 mp în două parcele, acordând nr. top noi conform schiței topo din 12 septembrie 2006 întocmită de expertul și înscrierea lor în CF și rectificarea încheierilor notariale 5151/2006 și 743/2005.
De asemenea, au mai solicitat casarea încheierilor din 17 ianuarie 2006 și 23 ianuarie 2007 din primul ciclu procesual prin care au cerut recuzarea judecătorului.
În motivarea recursului au susținut în esență că în cauză au fost încălcate principiile echității și a despăgubirii integrale, al egalității părților în proces și al disponibilității și că în temeiul art. 171 Cod procedură civilă, chiar dacă au fost decăzute din dreptul de a efectua expertiză, valoarea despăgubirilor să fie făcută prin orice mijloace de probă. Că din raportul de expertiză rezultă că cei 415 mp teren cu care nu a fost pusă în posesie au făcut parte din același imobil înscris în CF 82 Dumbrăveni nr. top 517 - 518/1 casă de piatră, curte și grădină de 788 mp. Că la punerea în posesie s-au predat numai 363 mp lipsind 165 mp, astfel că despăgubirea trebuia acordată la întreaga suprafață de 415 mp. Că pe data intrării în posesie au înstrăinat casa și terenul predat cu suma de 20.000 Euro preț cu mult mai mic decât valoarea imobilului datorită stricăciunilor și că și cealaltă J de imobil de 415 mp are aceeași valoare (dar pentru care instanța de apel a acordat numai 15.563 Euro).
Că nu au fost trecute în dispozitiv cuantumul dobânzilor dacă acestea sunt în Euro sau în lei, și la data de la care sunt datorate, respectiv data introducerii acțiunii.
Au mai arătat că solidaritatea se bazează pe dispozițiile art. 1003 și 1039 cod civil și că aceasta trebuia trecută în dispozitivul hotărârii nu numai în considerentele acesteia.
Cu privire la daunele morale, au arătat că acestea se impun a fi acordate în cuantum de 50.000 Euro, pentru "înjosirea și suferințele morale la care au fost supuse, inclusiv cu ocazia judecării acestor procese".
În legătură cu suma de 350 lei cheltuieli de judecată ce nu au fost acordate, susțin că a fost prezentă la Dumbrăveni, la toate termenele de judecată și reprezentau cheltuieli de transport de la Târgu precum și cu ocazia desfășurării expertizelor.
Cu privire la dezmembrare, susțin că nu se poate menține starea de incertitudine asupra imobilelor datorată culpei Statului Român și că în mod greșit au reținut instanțele că imobilul nu poate fi dezmembrat, deși lipsa unei dezmembrări are consecințe deosebit de grave, fiind acționate în judecată pe cale separată de către cumpărătoarea SC Dumbrăveni în dosar nr-, proces în care ar urma să plătească cheltuieli de judecată.
În probațiune au depus mai multe anexe.
Recurs a declarat și Orașul Dumbrăveni și Primăria Orașului Dumbrăveni care au criticat hotărârea sub aspectul stabilirii în mod greșit a cuantumului despăgubirilor, care nu cădea în sarcina instanței, încălcând astfel dispozițiile Legii 10/2001 și că în mod greșit a fost stabilită calitatea procesuală pasivă a Orașului Dumbrăveni, încălcând dispozițiile art. 120 din Constituția României. Că în speță numai Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la despăgubiri. Că în suprafața de 528 mp ce le-a fost retrocedată reclamantelor este inclusă și suprafața de 168 mp.
De asemenea, a declarat recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, care a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii față de aceasta. Că prin hotărârea anterioară s-a dispus restituirea în natură a imobilului din litigiu, iar Primăria a procedat la predarea în posesie. Că cel ce trebuia să fie obligat la despăgubiri este Statul Român și că nu are nici o culpă pentru diminuarea suprafeței cu 168 mp. De asemenea, este criticată hotărârea și sub aspectul cuantumului sumelor.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin 2 Cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală numai sub aspectul stabilirii datei de la care pârâții datorează dobânzile aferente sumei de 15.563 Euro și al daunelor morale care urmează a fi admise parțial.
Cu privire la daunele morale, se constată că prin trecerea abuzivă a imobilului în proprietatea statului și a refuzului acestuia să restituie de bună voie imobilul, precum și întinderea pe mai mulți ani a prezentului proces, reclamantele sunt îndreptățite la daune morale. . acestor daune instanța o apreciază ca fiind de 3000 Euro, sumă care este în concordanță și cu practica CEDO, care în cauze similare a acordat daune morale în cuantum de 2000 - 3000 Euro. La aceste daune se adaugă și dobânzile legale echivalente în lei la data plății, începând cu data prezentei hotărâri.
Cu privire la critica legată de data de la care curge termenul de plată a dobânzilor pentru echivalentul în lei la data plății, în mod greșit Tribunalul a stabilit că acesta începe să curgă începând cu 7 aprilie 2005, data introducerii acțiunii. Corect, data de la care încep să curgă aceste dobânzi este 24 iunie 2003, data rămânerii definitive a Deciziei Civile nr. 533/2003 a Tribunalului Sibiu prin care Statul Român a fost obligat la despăgubiri bănești către reclamante și prin care s-a constatat că imobilul a fost trecut abuziv la stat și au fost anulate încheierile de întabulare.
Cuantumul dobânzilor legale nu poate fi stabilit decât cu ocazia executării hotărârii deoarece dobânzile legale diferă de la un an la altul, astfel că acestea nu pot fi cuantificate prin prezenta hotărâre.
Însă, în mod corect instanța de apel a reținut că acestea pot fi acordate începând cu data naționalizării.
De asemenea, este neîntemeiată și critica legată de cuantumul despăgubirilor acordate. Suma de 15.563 Euro stabilită de instanța de apel are ca suport probator o probă științifică și anume raportul de expertiză efectuat în cauză. Recurentele, fără nici un suport probator, au susținut că valoarea acestora este de 20.000 Euro, prin comparare cu valoarea jumătății de imobil vândută la SC Dumbrăveni. Prețul acelei jumătăți din teren a fost stabilit de părțile contractante și au avut în vedere că pe această suprafață se află edificatele. Or, pentru cealaltă J în care este cuprinsă și suprafața de 168 mp (pretins ca fiind lipsă de către recurente) a fost stabilită valoarea de 15.563 Euro - teren fără construcții.
Neîntemeiată se privește și critica privind solidaritatea pârâților, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 1039 Cod civil. Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentant de jure al Statului Român, este reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, fiind în raporturi de subordonare, iar bugetul local al Orașului Dumbrăveni se completează pe lângă veniturile proprii, tot de la bugetul centralizat al statului gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ce privește încheierile de recuzare a judecătorului, acestea au fost pronunțate cu respectarea art. 24 și 27 Cod procedură civilă, iar sentința pronunțată de acest judecător a fost schimbată parțial prin decizia atacată cu prezentul recurs și modificată parțial prin prezenta hotărâre.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de instanța de apel, aceasta au avut în vedere actele justificative depuse la dosar de către recurente și care însumează suma de 1500 lei și nu 1850 lei cum acestea pretind. De altfel, instanța de apel a făcut trimitere la chitanțele existente la filele 156, 386 și 495.
În legătură cu recursurile declarate de pârâtele Orașul Dumbrăveni - Primăria Dumbrăveni și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, acestea sunt neîntemeiate. Aceștia au calitate procesuală pasivă deoarece Orașul Dumbrăveni a avut în patrimoniu imobilul din litigiu, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu are împuternicire din partea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice care reprezintă legalmente Statul Român.
Neîntemeiată este și critica privind stabilirea despăgubirilor pe baza materialului probator de către instanță la suma de 15.563 Euro, fără ca aceasta să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În fine, neîntemeiată este și critica formulată de reclamante privind partajarea imobilului și anularea încheierilor de întabulare atacate. La data introducerii procesului, reclamantele nu mai aveau proprietatea parcelei înstrăinate lui SC Dumbrăveni, iar, pe de altă parte, chiar acestea au susținut că partajarea imobilului face obiectul unui alt dosar, care are ca reclamantă unitatea cumpărătoare, iar în prezentul proces, această cumpărătoare nu este parte pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtele urmează a fi obligate să plătească recurentelor suma de 90 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxă de expediție conform chitanței de la fila 54. În motivele de recurs reclamantele au solicitat cheltuieli de judecată în recurs fără a arăta cuantumul și fără a depune alte probe cu care să justifice și alte cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva Deciziei Civile Nr. 217/10 Iulie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamantelor și suma de 3000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății cu titlu de daune morale și dobânzi legale aferente acestei sume, începând cu data de 9 ianuarie 2009 și până la plata integrală a creanței.
Stabilește data dobânzilor legale aferente sumei de 15.563 EURO ca fiind 24 iunie 2003.
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu și Orașul Dumbrăveni - Primăria Dumbrăveni împotriva aceleiași decizii.
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Obligă pârâtele să plătească recurentelor suma de 90 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 Ianuarie 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.,
tehnored. /2ex/ 14 Ianuarie 2009
Jud. fond:
Jud. apel:,
Președinte:Cristina Gheorghina Nagy NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nagy Nicoară, Augustin Mândroc
