Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 741/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(320/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 741
Ședința publică din 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 302 din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C - reprezentată prin Primar.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare imobiliară
La apelul nominal se prezintă recurentul reclamant, asistat de avocatul, în baza împuternicirii nr. 107/2009, eliberată de Baroul Călărași și consilierul juridic pentru intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului C - reprezentată prin Primar, în baza delegației aflată la dosar.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant arată că problemele care trebuie rezolvate sunt chestiuni de drept, nu de fapt, pornindu-se de la principiul că legea specială derogă de la dreptul comun, însă acest principiu trebuie apreciat în fiecare speță în funcție de specificul acesteia.
În cauza de față, s-a stabilit clar prin raportul de expertiză, faptul că suprafața de teren în discuție nu este afectată de instalații și nu a intrat într-un alt circuit (de exemplu: concesiune sau construcția de locuințe).
Apreciază că recursul de față este admisibil, că preluarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, fără o reală despăgubire.
Faptul că acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu înseamnă că reclamantul poate fi îndepărtat de la dreptul său de proprietate.
Solicită, așadar, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței pronunțate în fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul instituției intimate pârâte solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării.
Având în vedere faptul că imobilul a fost preluat abuziv, în speță nu sunt aplicabile prevederile dreptului comun, ci ale legii speciale, nr. 10/2001, respectiv art. 45 alin. 5, care prevede că la un an de la data intrării în vigoare a acestui act normativ se prescrie dreptul la acțiune.
Și Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 60/2007, a constatat că în concursul între legea specială și dreptul comun se face în favoarea legii speciale și, cum cererea de chemare în judecată formulată de a fost promovată fără respectarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001, este inadmisibilă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 17.03.2008 reclamantul a chemat în judecată MUNICIPIUL C prin PRIMAR, solicitând obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren în suprafață de 300 mp situat în C,-, județul
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în litigiu i-a aparținut în proprietate reclamantului fiind expropriat în baza Decretului nr.106/16 mai 1981, figurând la poziția 16 din anexa decretului cu suprafața de 171 mp ce i-a fost expropriată, pe teren aflându-se o casă de locuit.
Pentru construcție reclamantul a primit despăgubiri, însă pentru teren nu i-a fost acordată nici o sumă de bani.
Judecătoria Călărași prin sentința civilă nr.2597/1.10.2008 a admis acțiunea și a obligat pârâtul să lase în proprietate și liniștită posesie imobilul în suprafață de 300 mp intravilan situat în C,-, județul C, cu vecinătățile stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În considerente s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.480 Cod civil, terenul revendicat poate fi restituit în natură întrucât nu intersectează rețele edilitare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul C care a arătat că terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1981 pentru cauză de utilitate publică, reclamantul având posibilitatea de a uza de procedura Legii nr.10/2001, astfel încât nu mai are deschisă acțiunea în revendicare.
Tribunalul Călărași prin decizia civilă nr.302/15.12.2008 a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea reclamantului.
În considerentele deciziei s-a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 acțiunea în revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială.
Tribunalul a reținut și decizia în interesul legii nr.33/2008 a Înaltei Curți de Justiție și Casație, arătând că în cauză nu există nici o neconcordanță între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs s-a arătat că terenul în suprafață de 300 mp a fost expropriat prin Decretul nr.106/1981 nefiindu-i acordată nici o despăgubire. Ca atare, este o măsură abuzivă și lipsită de efect.
Referitor la Legea nr.10/2001 arată că nu există nici o contradicție între aceasta și dreptul comun față de situația de fapt a cauzei, întrucât suprafața de teren nu a intrat în circuitul civil, se află încă la expropriator și nu duce la perturbarea circuitului civil.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul având în vedere următoarele considerente:
În vederea aplicării unitare a legii, Înalta Curtea stabilit că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale și că aplicarea unor dispoziții ale legii speciale poate fi înlăturată dacă acestea contravin Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Aplicarea altor dispoziții legale decât cele ale legii speciale, atunci când acestea din urmă sunt contrare Convenției, trebuie să se facă fără a se aduce atingere drepturilor apărate de Convenție aparținând altor persoane.
În cauză, recurentul - reclamant avea posibilitatea de a formula notificare către unitatea deținătoare, în termenul special prevăzut de Legea nr.10/2001, imobilul expropriat încadrându-se în dispozițiile acestei reglementări speciale.
În condițiile în care, reclamantul nu a înțeles să recurgă la procedura specială, acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun nu mai poate fi exercitată.
Curtea constată și faptul că nu există, în cauză nici o contradicție între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel fiind, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.302 A/15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI C - reprezentată prin PRIMAR.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
2 ex./13.05.2009
Trib.C -;
Jud.C -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
