Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(331/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 740
Ședința publică din 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta reclamantă pârâtă și de recurentul pârât reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1415 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal se prezintă avocații pentru recurenta reclamantă pârâtă, în baza împuternicirii nr. 17557/2009, eliberată de Baroul Timiș, respectiv pentru recurentul pârât reclamant, în baza împuternicirii nr. 18202/2009, eliberată de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, punând în discuție și excepția nulității recursului declarat de reclamanta pârâtă - invocată prin întâmpinare.
De asemenea, Curtea invocă, din oficiu, excepția nulității recursului pârâtului reclamant, pentru neîncadrarea motivelor în cazurile prevăzute de art. 304 din Codul d e Procedură Civilă.
Avocatul recurentei reclamante pârâte solicită admiterea recursului său, apreciind că tribunalul a încălcat prevederile art. 30 și art. 31 din Codul familiei.
Consideră că se impune a se face aplicațiunea prevederilor art. 225 din Codul d e Procedură Civilă, având în vedere faptul că pârâtul reclamant nu s-a prezentat la interogatoriu, împrejurare care este o recunoaștere implicită a cotelor legale.
Instanța a ținut seama, la pronunțarea hotărârii, de faptul că reclamanta pârâtă s-a mutat la T, atribuind pârâtului reclamant imobilul, care este situat în
Solicită a se ține seama la stabilirea cotelor de contribuție și de faptul că reclamanta pârâtă îi întreține în continuare pe cei patru copii, care urmează studiile, chiar dacă doi dintre ei au ajuns la vârsta majoratului.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dovezilor aflate la dosar.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul reclamant, solicită respingerea acestuia, arătând că partea adversă recalculează valoarea apartamentului, dar face greșeli care conduc la o concluzie eronată, nedovedind prin probatoriul administrat, că avansul, în sumă de 85.000 lei a fost achitată de mama pârâtului.
La solicitarea instanței, arată că, după opinia sa, se impune o reapreciere a probatoriului administrat în cauză, deși cauza se află în faza judecării recursului.
Avocatul recurentului pârât reclamant solicită, astfel cum a susținut în cuprinsul întâmpinării, a se constata nul recursul declarat de reclamanta pârâtă, potrivit dispozițiilor art. 3021lit. c din Codul d e Procedură Civilă. Apreciază că prin recursul său, reclamanta pârâtă nu a invocat motive care vizează nelegalitatea, criticile preluând motivele de apel, care se referă la netemeinicie. Astfel, arată că recurenta a indicat ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e Procedură Civilă, fără a arăta care este actul juridic interpretat greșit de instanță. Și cea de-a doua critică, întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă, nu indică în ce măsură hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau ce lege a fost încălcată.
În subsidiar, solicită respingerea recursului părții adverse, ca nefondat. Față de probele administrate în cauză, instanța i-a creat o situație avantajoasă reclamantei pârâte, ignorând dovezile.
Cu privire la recursul pârâtului reclamant, solicită respingerea excepției nulității acestuia, invocată din oficiu. Subliniază faptul că hotărârea recurată nu cuprinde toate motivele de fapt pentru care i s-a acordat reclamantei pârâte o cotă majorată de contribuție la realizarea bunurilor, iar insuficienta motivare a hotărârii echivalează cu nemotivarea acesteia.
La solicitarea instanței, arată că pârâtul reclamant invocă această problemă pentru prima dată în recurs, întrucât nu a formulat apel, hotărârea instanței de fond fiindu-i favorabilă și, oricum, starea sănătății și lipsa mijloacelor materiale nu i-ar fi permis declanșarea respectivei căi de atac.
Pe fond, solicită admiterea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă, arătând că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă, hotărârea trebuia să cuprinsă, măcar pe scurt, susținerile părților. Or, decizia recurată nu conține apărările pârâtului reclamant, ci doar susținerile părții adverse.
În finalul deciziei, instanța menționează ca text de lege al admiterii apelului reclamantei pârâte, art. 246 din Codul d e Procedură Civilă, care se referă la renunțarea la judecată și nu are nicio legătură cu soluția pronunțată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul recurentei reclamante pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului acesteia, invocată de recurentul pârât reclamant și admiterea excepției nulității recursului declarat de partea adversă, apreciind că motivarea tribunalului, deși succintă, este suficientă, reținându-se în mod corect situația de fapt.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2005 sub nr.17161/2005 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată și cerere reconvențională la data de 08.03.2006 prin care a solicitat instanței respingerea cererii principale de partajare a imobilului în cote de 50% și atribuirea în natură către pârât a apartamentului nr.1 situat în B,-, -6 bis,.1, parter, sector 2 achiziționat cu contribuția acestuia în cotă de 80%, precum și obligarea reclamantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din data de 19.09.2006 pârâtul a formulat și depus la dosar cerere precizatoare prin care a solicitat atribuirea imobilului din litigiu ca urmare a cotei de contribuție de 95% din prețul imobilului, având în vedere că, la data de 30.08.1996, a primit de la mama sa suma în cuantum de 39.000 lei cu care a plătit integral apartamentul.
Prin încheierea pronunțată în temeiul dispozițiilor art.6735din Codul d e procedură civilă în data de 14.11.2006, instanța a admis, în principiu, și în parte, cererea principală și cererea reconvențională, constatând că reclamanta - pârâtă, cu o cotă de contribuție de 30% și pârâtul - reclamant cu o cotă de contribuție de 70% au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra apartamentului din litigiu.
Prin sentința civilă nr.9547 din 23.11.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis, în parte, cererea principală și, în parte, cererea reconvențională și, pe cale de consecință, a dispus sistarea stării de devălmășie asupra apartamentului nr.1 situat în B,-, -6 bis,.1, parter, sector 2 în valoare de 95.730 Euro.
S-a dispus atribuirea în natură pârâtului - reclamant a acestui apartament, pârâtul - reclamant fiind obligat la plata către reclamanta - pârâtă a sumei în cuantum de 28.719 Euro în echivalent lei la cursul din data plății efective cu titlu de sultă, în termen de 5 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Pârâtul - reclamant a fost obligat la plata către reclamanta - pârâtă și a sumei în cuantum de 1268,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar reclamanta - pârâtă a fost obligată la plata către pârâtul - reclamant a sumei în cuantum de 2856 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată au fost compensate până la concurența sumei în cuantum de 1589,7 lei, iar reclamanta-pârâtă a fost astfel obligată la plata către pârâtul - reclamant a sumei în cuantum de 1587,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 10.03.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bad ispus, din oficiu, îndreptarea erorii de calcul strecurate în considerentele sentinței de mai sus, în sensul că alineatele 4 și 6 au următorul cuprins: "în raport de solicitarea părților și de modul de soluționare al cauzei, instanța va obliga pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei în cuantum de 1268,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat și pe reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant a sumei în cuantum de 4071,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat. Pentru aceste motive, instanța va compensa sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată până la concurența sumei în cuantum de 2803,1 lei și va obliga reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant la plata sumei de 2803,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată", precum și că alineatele 6 și 7 din dispozitiv au următorul cuprins: "Obligă pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă a sumei în cuantum de 1268,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pe reclamanta - pârâtă la plata către pârâtul - reclamant a sumei în cuantum de 4071,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Compensează sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată până la concurența sumei în cuantum de 2803,1 lei și obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâtul - reclamant a sumei în cuantum de 2803,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată".
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.4061 din 12.05.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr.13186/2004, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 10.01.1983, între reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant, fiindu-i încredințați spre creștere și educare reclamantei-pârâte, minorii, născută în data de 07.04.1988, născut în data de 27.09.1989, născută în data de 29.11.1990 și, născut în data de 27.02.1993.
Prin încheierea de admitere în principiu, pronunțată în data de 14.11.2006 s-a stabilit că masa partajabilă se compune din dreptul de coproprietate în cotă parte de 30% al reclamantei-pârâte și în cotă-parte de 70% al pârâtului-reclamant asupra apartamentului nr.1 situat în B,-, -6 bis,.1. parter, sector 2.
Acest imobil a fost dobândit de părți, în timpul căsătoriei, prin contractul de construire nr.419/23.04.1983, modificat prin actul adițional încheiat în data de 19.03.1985. Din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, rezultă că apartamentul anterior menționat are o valoare de circulație de 95.730 euro.
In conformitate cu dispozițiile art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în stare de coproprietate, astfel încât un coproprietar poate oricând cere împărțirea materială a bunurilor comune, dreptul indiviz fiind transformat într-un drept diviz și exclusiv.
Având în vedere cererile părților de partajare a bunurilor comune în raport de dispozițiile art.728 Cod civil, instanța va dispune sistarea stării de devălmășie asupra apartamentului nr.1 situat în B,-, -6 bis,.1, parter, sector 2, în valoare de 95.730 euro.
În conformitate cu dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori de masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, de faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Potrivit dispozițiile art.6735alin.2 Cod procedură civilă instanța va face împărțeala în natură, procedând la formarea loturilor și la atribuirea lor, iar în situația în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se vor întregi printr-o sumă de bani.
Raportând situația de fapt la aceste prevederi legale, instanța, a luat în considerare criteriul mărimii cotei-părți, pârâtul-reclamant deținând o cotă-parte de 70% din dreptul de coproprietate, iar reclamanta-pârâtă numai o cotă-parte de 30% din acest drept, precum și aspectul că reclamanta-pârâtă locuiește în T, unde se află locul său de muncă, iar pârâtul-reclamant locuiește în imobilul respectiv, atribuind în natură pârâtului-reclamant apartamentul nr.1 situat în B,-, -6 bis,.1, parter, sector 2. Instanța a luat în considerare și aspectul că doi dintre copii părților au 20 de ani, respectiv 18 ani, iar unul împlinește 18 ani în curând.
Ca urmare a atribuirii în natură a acestui bun către pârâtul-reclamant, instanța l-a obligat la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum 28.719 euro în echivalent lei la cursul din data plății efective, cu titlu de suită, în termen de 5 luni de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe civile, valoare ce a fost obținută prin aplicarea procentului de 30% la valoarea de circulație a acestui bun imobil.
În raport de solicitarea părților și de modul de soluționare al cauzei, instanța l-a obligat pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei în cuantum de 1.268,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat și pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei în cuantum de 2856 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu de avocat.
Având în vedere că părțile sunt titulare ale dreptului de creanță, având ca obiect sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile în care creanțele lor sunt reciproce, pecuniare, certe, lichide și exigibile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile compensației legale, potrivit dispozițiilor art.1144 Cod civil.
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.1415 A din 12.11.2008a admis apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinței civile de mai sus și, prin urmare, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a stabilit cota de contribuție a reclamantei - pârâte la dobândirea imobilului din litigiu la procentul de 40%, iar cota de contribuție a pârâtului - reclamant la procentul de 60%.
Instanța de apel a dispus obligarea pârâtului - reclamant la 38.292 Euro în echivalent în lei la data plății și la plata sumei de 2130 lei cheltuieli de judecată în apel, fiind păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul a reținut pe baza probelor administrate în cauză că imobilul din litigiu a fost dobândit de părți în timpul căsătoriei conform contractului de construire nr.419/2/23.04.1983 modificat prin actul adițional încheiat la 19.03.1985 și, respectiv, contractul de împrumut nr.212.647/23.04.1983.
În considerentele încheierii datate 17.11.2006 sunt evidențiate în raport de dovezile cu înscrisuri ce au fost administrate în cauză atât cuantumul avansului plătit în contul imobilului în litigiu, cât și cuantumul împrumutului CEC acordat soților și care ulterior a fost modificat în sensul majorării acestuia dată fiind creșterea prețului imobilului respectiv.
Referitor la avansul în cuantum de 65.589 lei achitat la data de 16.04.1983 instanța de fond a reținut corect pe baza probatoriilor cu martori administrate în cauză, că tatăl reclamantei-pârâte a contribuit cu suma de 25.000 lei în timp ce diferența de 40.000 lei a fost acordată pârâtului-reclamant de către mama acestuia.
Totodată a rezultat din înscrisurile aflate la dosar că împrumutul CEC în sumă de 20.000 acordat potrivit contractului nr.143.837/20.04.1983 a fost suportat de mama pârâtului-reclamant care a avut calitatea de girant plătitor.
În ceea ce privește suma de 38.838 lei achitată la data de 30.08.1996 conform chitanței aflată la dosar, Tribunalul a apreciat că prima instanță a stabilit corect, pe baza dovezilor existente la dosar,că și această sumă a fost dată pârâtului-reclamant de către mama acestuia în vederea achitării integrale a împrumutului CEC, fiind astfel nefondate criticile formulate de apelanta-reclamantă prin motivele de apel referitor la acest aspect.
Cu privire la sumele de bani ce au fost reținute lunar din salariul pârâtului-reclamant în contul împrumutului CEC care trebuia rambursat este evident că acestea reprezintă contribuția comună a părților în conformitate cu prevederile art.30 din Codul familiei, aspect reținut de altfel în considerentele sentinței apelate.
Celelalte sume ce au fost suportate de către fiecare din părinții foștilor soți atât referitor la avans, cât și la împrumutul CEC acordat reprezintă contribuția proprie a părților în raport de dispozițiile art.31din Codul familiei, câtă vreme nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că s-ar fi urmărit în realitate gratificare a ambilor soți.
Raportând valoarea totală a sumelor ce reprezintă contribuția proprie a fiecărui soț la achitarea imobilului în litigiu, la cuantumul total al ratelor și dobânzilor ce s-au plătit în comun din salariul pârâtului-reclamant, Tribunalul a apreciat că procentul care constituie contribuția proprie a apelantei reclamante-pârâte se impune a fi modificat la 40% în timp ce cota de contribuție ce revine pârâtului-reclamant se circumscrie unui procent de 60%.
Date fiind considerentele expuse și în baza art.246 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamanta-pârâtă a fost admis și a fost modificată în parte sentința apelată în sensul mai sus menționat, astfel că pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească fostei soții o sultă în cuantum de 38.292 Euro, echivalent în lei la data plății.
În ceea ce privește critica referitoare la atribuirea bunului imobil, Tribunalul a apreciat că fiind nefondată, întrucât pe de o parte cota de contribuție a pârâtului-reclamant la dobândirea imobilului în litigiu este superioară comparativ cu cota de contribuție a reclamantei-pârâte, iar de cealaltă parte s-a constatat că apelanta are domiciliul în T, localitate în care se află și locul său de muncă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, atât reclamanta cât și pârâtul au declarat recurs.
În recursul întemeiat de recurentă pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul procedură civilă, aceasta a susținut că, deși s-a admis apelul său, au fost luate în considerare doar o parte din susținerile și motivele invocate în apel. Cota de contribuție a fost modificată doar având în vedere raportul extrajudiciar depus la dosar, din care reieșea că în primă instanță calculele nu au fost corect efectuate de către instanța de fond, rezultând o sumă mai mare decât valoarea reală a apartamentului.
Instanța de apel nu a avut însă în vedere și critica adusă hotărârii judecătorești date de către instanța de fond cu privire la sumele considerate a fi bunuri proprii sau bunuri comune, ambele instanțe păstrând calificarea dată către pârât sumelor de bani pentru care susține că ar fi fost bunuri proprii.
Chiar prin cererea reconvențională, pârâtul arată că mama sa a participat cu diverse sume la achitarea avansului și nu pomenește de o sumă finală achitată pentru lichidarea debitului ca fiindu-i pusă la dispoziție de mama sa.
Cu privire la avans, modalitatea în care a fost achitat acesta s-a stabilit în baza declarațiilor unei martore propusă de către pârât și depunerea la dosar a unui carnet CEC, fără ca declarațiile martorei să fi fost coroborate cu declarațiile unui alt martor. În cazul de față, rezultatul aprecierii de către instanță a depoziției martorei în speță, a constat în presupunerea că faptul probat a fost dovedit și nu lasă nici o urmă de îndoială, instanța folosind doar depoziția acestui martor pentru a reține cine a efectuat plata sumelor constituite ca avans și scadența.
Prezumția cu privire la caracterul de bun comun al sumei consemnate la CEC pe numele mamei pârâtului nu a fost răsturnată, suma de 38.838 lei achitată la lichidarea debitului pentru apartament neprovenind de la mama pârâtului care, în acea perioadă, ajuta familia făcând anumite comisioane și efectuând plăți pe care soții nu le puteau realiza din cauza programului încărcat.
Instanța a efectuat calculul cu privire la cotele de contribuție la imobilul din litigiu în baza depoziției unei singure martore deși s-a dovedit că martora nu redă cu exactitate adevărul, iar acest aspect coroborat cu absența pârâtului de la interogatoriu o îndreptățește pe recurentă să susțină reaprecierea probelor administrate în dosarul de fond și stabilirea cotelor de participație egale.
Potrivit cu dispozițiile art.30 din Codul Familiei pârâtul avea obligația de a dovedi caracterul de bun propriu al sumelor de bani plătite de către mama sa nefiind dovedit, în concret, modul în care a fost realizată această liberalitate. Din faptul că pârâtul susține că mama sa a achitat ultima la imobil, reiese că aceasta ar fi ajutat familia prin plata unei sume modice de bani care ar fi avut valoarea unei liberalități făcută în favoarea ambilor soți.
Instanța a pronunțat o soluție greșită și în ceea ce privește atribuirea imobilului către pârât, ținând cont doar de cota de contribuție a acestuia, ignorându-se faptul că recurenta - reclamantă a primit spre creștere și întreținere patru copii în urma divorțului, că locuiește împreună cu aceștia și că, chiar dacă doi dintre ei au ajuns la majorat, își continuă studiile și nu produc venituri.
Recurentul - pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, recurentul susține că decizia recurată cuprinde o motivare insuficientă ceea ce echivalează cu o nemotivare având în vedere obligația judecătorului de a proceda la motivarea hotărârii, prezentând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Instanța de apel nu a prezentat toate motivele de fapt care au condus la hotărârea pronunțată, aceasta fiind în totală contradicție cu probele dosarului.
Suma de 65.589 lei constituie aportul personal al recurentului - pârât conform chitanței CEC din 16.04.1983, suma scoasă de un libret CEC de către mama acestuia, copia libretului aflându-se la dosar.
Diferența de 20.000 lei la completarea avansului este suma cu care a contribuit tatăl intimatei și nu 25.000 lei cum greșit a reținut instanța.
Pentru achitarea apartamentului, părțile au contractat un împrumut la CEC de 83.430 lei, unul de 20.000 lei și unul de 23.067 lei. La data de 30.08.1996, conform chitanței CEC nr.- recurentul, din banii primiți de la mama sa a achitat suma de 38.838 lei fiind astfel achitat integral creditul pentru suma de 83.430 lei plus dobânda aferentă.
În această situație, instanța de apel a ajuns la o soluție nelegală față de contribuția reală a foștilor soți la plata apartamentului în litigiu, arătând în detaliu că, cota recurentului - pârât din plățile făcute pentru apartament este de 73,6%, iar cota intimatei reclamantei este de 26,4% și, din aceste evaluări rezultă cu claritate că nemotivarea hotărârii recurate, prin neprezentarea tuturor motivelor de fapt, a dus la o hotărâre total nelegală, instanța de apel acordând intimatei o cotă mult majorată peste cota care îi revine de drept din apartament.
Decizia instanței de apel este nelegală deoarece sunt ignorate dispozițiile art.261 alin.1 pct.3 din Codul d e procedură civilă și, în acest context, instanța nu vorbește absolut nimic despre susținerile recurentului - pârât și probele invocate de acesta în apărare, precum și dispozițiile art.246 din Codul d e procedură civilă care nu poate constitui, în nici o interpretare, temeiul legal, pentru admiterea apelului.
Chestiunea prejudicială a încadrării în drept a criticilor prezentate de recurenți în motivarea recursurilor formulate, impune precizarea că, Curtea, va examina hotărârea tribunalului doar prin prisma motivelor de nelegalitate care, într-adevăr, se subsumează motivelor de modificare prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă invocate de recurenți, iar nu și prin prisma criticilor de netemeinicie prin care părțile tind la reaprecierea, de către instanța de recurs, a probatoriului administrat de instanțele precedente și, prin urmare, la stabilirea unei noi situații de fapt.
Față de caracterul extraordinar al recursului, caracter recunoscut și prin abrogarea dispozițiilor art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă, prin Legea nr.219/2005, Curtea nu poate examina motivele de netemeinicie susținute de părți și care vizează interpretarea greșită a declarațiilor martorilor și interpretarea greșită a înscrisurilor depuse în dovedirea susținerilor părților.
În ceea ce privește recursul reclamantei - pârâte, examinat de C prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, vor fi avute în vedere criticile care se referă la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.30 și art.31 din Codul Familiei, precum și la legalitatea interpretării probatoriului.
Recursul este însă nefondat.
Instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.225 din Codul d e procedură civilă și, în mod corect probatoriul administrat în cauză a fost interpretat coroborându-se toate probele solicitate de părți și administrate de instanță, neacordându-se valoare supremă vreuneia dintre probe, așa cum greșit susține recurenta.
Corect au fost aplicate și interpretate și dispozițiile art.30 și art.31 din Codul Familiei, față de care bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, sunt bunuri proprii dacă nu se dovedește că dispunătorul ar fi prevăzut ca acestea să fie comune. Este evident că ambele părți au primit donații din partea părinților, iar valoarea acestora precum și contribuția soților la dobândirea întregului masei partajabile, iar nu la dobândirea fiecărui bun în parte, a fost avută în vedere de instanța de apel la stabilirea cotelor de contribuție a soților.
În funcție de această cotă, s-a procedat și la ieșirea din indiviziune a părților, în condițiile art.728 din Codul civil și ale art.6739din Codul d e procedură civilă, prin atribuirea apartamentului din litigiu, în natură, către pârâtul reclamant.
În ceea ce privește recursul pârâtului - reclamant, Curtea apreciază că și acesta este nefondat.
La rândul său, deși acesta susține că instanța nu a prezentat toate motivele de fapt care au condus la hotărârea pronunțată, aceasta fiind în totală contradicție cu probele dosarului și că instanța de apel nu se pronunță asupra susținerilor recurentului - pârât și a probelor invocate de acesta în apărare, în realitate aceste critici vizează tot netemeinicia hotărârii pronunțate în apel, sub aspectul că, neluându-se în seamă contractul nr.-/23.04.1983, nr.-/20.04.1983, nr.-/16.03.1985 și chitanța CEC nr.-, instanța de apel a ajuns la o soluție nelegală față de contribuția reală a foștilor soți la plata apartamentului în litigiu.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea va lăsa necercetat acest motiv de recurs.
Cu referire strict la criticile care se circumscriu, într-adevăr, motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, Curtea arată că acesta este nefondat, deoarece hotărârea tribunalului este motivată în fapt și în drept, întrucât instanța de apel a argumentat global soluția sa nefiind necesar să răspundă, pentru ca hotărârea să îndeplinească cerințele prevăzute de dispozițiile art.261 din Codul d e procedură civilă, fiecărui motiv de apel separat și fiecărei cereri formulate de părți.
De altfel, această critică ce vizează nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor de apel, nu poate fi invocată de recurent, acesta neformulând apel.
Curtea constată că, în ceea ce privește critica relativă la cotele de contribuție ale părților este invocată omisso medio, recurentul solicitând o altă cotă de contribuție decât aceea stabilită de instanța de fond prin încheierea de admitere în principiu apoi prin sentința pronunțată, fără ca împotriva acestor hotărâri să fi declarat calea ordinară de atac, respectiv, apelul.
Nici criticile care vizează greșita aplicare a dispozițiilor art.246 din Codul d e procedură civilă de către instanța de apel, nu pot fi primite de C, deoarece instanța de apel nu a pronunțat soluția de admitere a apelului în baza unei renunțări din partea intimatului, ci pe baza probatoriului administrat în cauză, iar, pe de altă parte, o asemenea cerere este inexistentă.
Pentru aceste argumente, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondate cele două recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile nulității recursului.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenta - reclamantă și recurentul - pârât împotriva deciziei civile 1415 A din 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul cu nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/18.05.2009.
Secția a III-a Civ. -
-
Jud. sector 2. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
