Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.75
Ședința publică din data de 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta - DE A-I ȘI, cu sediul în B, str.-, nr. 2, Cod poștal -, Județ A -prin reprezentant, administrator parohial Preot - P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 1133 pronunțată la 11 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu sediul în P, str. -, nr. 33, Cod poștal -, Județ
Apel scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă - de A-I și Făgăraș prin reprezentantul legal Preot și prin avocat G din Baroul București și intimata-pârâtă Protoieria Ortodoxă Română P prin avocat, substituind pe avocat din Baroul Prahova și prin consilier juridic.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G, depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 194.918/23.10.2007, adresa nr.648/07 din 12.04.2007 și notificarea nr. 632/07 din 4 aprilie 2007, arătând că - și - de A-I și Făgăraș sunt două unități cu personalitate juridică distinctă începând cu 12.04.2007.
Curtea, pune în discuție excepțiile invocate de intimată, respectiv: excepția nulității cererii de apel și excepția inadmisibilității apelului dat fiind ca este introdus de o persoană fără calitate procesual activă.
Avocat, având cuvântul pentru intimată, arată că înțelege să renunțe la excepția nulității cererii de apel având în vedere că, la acest termen domnul avocat Gad epus împuternicirea avocațială nr. 194.918/23.10.2007.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de apel, arată că inițial, acțiunea a fost introdusă de - de A-I și Făgăraș în numele și pentru - "-. " prin Preot administrator parohial, iar apelul a fost declarat de - de A-I și Făgăraș în nume propriu și nu ca mandatar al parohiei.
Întrucât otrivit p. art. 294 alin. 1.pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, invocă excepția lipsei calității procesuale active - de A-I și Făgăraș, care nu se poate transfera în titularul dreptului la acțiune și nu poate exercita calea de atac a apelului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimată, arată că la data de 4 aprilie 2007 - de A-I și Făgăraș și - "-. " aveau personalitate juridică distinctă, astfel că, apelul a fost declarat cu încălcarea dispozițiilor art. 294.pr.civilă.
Mai arată că la instanța de fond s-a reținut calitatea de mandatar a arhiepiscopiei și solicită admiterea excepției inadmisibilității apelului întrucât a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Avocat G, având cuvântul pentru apelantă, arată că titularul dreptului dedus judecății este - de A-I și Făgăraș.
Chiar dacă formularea din petitul acțiunii introductive "în numele și pentru", ar crea vreun dubiu cu privire la calitatea de reclamantă a - de A-I și Făgăraș, din motivarea acțiunii și din concluziile scrise depuse la instanța de fond, rezultă, fără dubiu, că proprietarul care revendică imobilul, este - de A-I și Făgăraș.
Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a - de A-I și Făgăraș, ca neîntemeiată.
Pe fond, arată că - de A-I și Făgăraș a dobândit imobilul în litigiu - casă și teren în suprafață de 872 mp- în mod legal, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5794/1933 și transcris sub nr. 7774/1933 la ribunalul Prahova.
Prin Decretul nr. 358/1948 autoritățile au dispus, forțat și abuziv, revenirea la cultul ortodox român a comunităților locale de cult greco-catolic, iar prin Decretul nr.177/1958 s-a dispus ca toată averea mobilă și imobilă a cultului greco-catolic să fie confiscate.
Mai arată că rin p. cartea de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 a Judecătoriei Populare P s-a dispus trecerea în patrimoniul Protoeriei Pai mobilului situat în P, str. -, nr. 33, compus dintr-o suprafață de 872 mp și construcția cu 6 camere.
Hotărârea este lovită de nulitate întrucât, atunci când s-au confiscat bunurile, nu s-a înființat comisia prevăzută de Decretul nr. 358/1948 și 1719/1948 care trebuia să decidă cu privire la destinația bunurilor confiscate; de asemenea, nu s-a dovedit trecerea credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox, condiție prevăzută sub sancțiunea nulității de Decretul nr.177/1949, iar intabularea s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, întrucât în anul 1950 - nu mai exista, deci nu se poate vorbi de un acord de voință.
Învederează că în anul 1989, prin Decretul-Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr.358/1948, legalizându-se cultul greco-catolic, astfel că, - de A-I și Făgăraș și-a reluat activitatea.
Titlul de proprietate invocat de intimată, respectiv Cartea de judecată
civilă nr. 207/1950, este ilegal. Se cheamă în judecată o persoană juridică care era desființată de 2 ani, lucru cunoscut atât de reclamanta Protoeria Ortodoxă, cât și de instanță; hotărârea se pronunță în condițiile în care era lipsă de procedură cu -, dar se reține că procedura este legal îndeplinită; se dispune asupra transferului dreptului de proprietate către Protoeria Ortodoxă, fără ca adevăratul proprietar să aibă cunoștință de acest lucru și să se poată apăra.
Prin compararea titlurilor părților, se poate observa că cel al apelantei este mai bine caracterizat. Apelanta a primit bunul de la adevăratul proprietar, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost transcris la o dată calendaristică anterioară chiar datei la care pârâtul a intrat în posesia imobilului.
Titlul intimatei nu provine de la adevăratul proprietar, este încheiat în frauda legii și nu a fost transcris la o dată anterioară celei la care s-a făcut transcrierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5794/1933.
Instanța reține că există neconcordanță de suprafețe și construcția nu ar fi identică, întrucât reclamanta revendică terenul de 872 mp și o capelă, iar prin contractul de vânzare-cumpărare se înstrăinează un teren de 800 mp și o construcție compusă din casă cu 6 camere, antreu, baie, bucătărie, garaj, magazie,
Nu se ține seama de adresa nr.-/2004 emisă de Primăria municipiului P din care rezultă că în perioada 1948-1950 figura în registru un imobil identificat "casă de rugăciuni" aparținând -, construcție care, în aceeași compunere, e menționată și în cartea de judecată civilă nr. 207/1950.
Instanța reține că s-au încălcat prevederile art. 1 din Legea 182/2005 teza II, în sensul că nu s-ar fi întrunit comisia formată din reprezentanții statului și cei ai Bisericii Române unite cu, fără să aibă în vedere că această lege a fost modificată în sensul că reprezentanții statului nu mai participau la identificarea, inventarierea și predarea bunurilor, comisia urmând să fie constituită din câte trei reprezentanți ai fiecărui cult.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și rejudecând cauza pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimată, arată că reclamanta nu a făcut dovada că este continuatoarea de drept a cultului desființat în anul 1948.
Mai arată că în cuprinsul Cărții de judecată civilă nr. 207/1950 se menționează că din cererea anexată petiției formulată de Protoeria orașului P rezultă că un număr de 52 de credincioși au părăsit cultul greco-catolic, trecând la cel ortodox.
Învederează că reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune care avea șase capete de cerere. Nu se precizează dacă se mai stăruie în capetele de cerere nr. 2,3,4,5,6, sau dacă este o acțiune în revendicare, așa cum se susține în apel.
În situația în care s-ar admite acțiunea așa cum a fost formulată, s-ar încălca atât principiul separării puterilor în stat, cât și principiul autorității de lucru judecat.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul, arată că este în substituire, depune concluzii scrise și solicită respingerea apelului ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta Română Unită cu -- de A I și Făgăraș-B a chemat în judecată pârâta Protoieria Ortodoxă Română P, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948, că prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat expres Decretul nr.358/1948, că și-a reluat existența și activitatea legală atât de A I, cât și - P, să se constate nelegalitatea cărții de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 pronunțată de Judecătoria Populară P și să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă (fostă capelă) și terenul de 872 mp, situate în P, str. -, nr.33, fostă 36.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul compus din casă (fostă capelă) și terenul de 872 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 5694/14.10.1933 și transcris sub nr. 7774/14.10.1933 la ribunalul Prahova.
Arată reclamanta că în mod forțat și abuziv s-a dispus revenirea la cultul ortodox român a comunităților locale (parohii) ale cultului greco-catolic și că în conformitate cu disp.art. 13 din Decretul nr.177/1948, toate organizațiile statuare ale cultului greco catolic au încetat să mai existe, toată averea mobilă și imobilă fiind confiscată.
Menționează reclamanta că, potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, situația juridică a locașurilor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Române Unite cu (-) și care au fost preluate de Ortodoxă Română, se va stabili de către o comisie mixtă, formată din reprezentanții clericali ai celor două culte religioase, text de lege ce a fost completat prin Legea nr.182/2005.
Se arată că titlul de proprietate pe care pârâta îl invocă este ilegal și abuziv și că în situația în care atât reclamantul, cât și pârâtul, posedă titluri, iar aceștia emană de la autori diferiți, are câștig de cauză acela care deține titlul cu data cea mai veche, adică, în speță, reclamanta, întrucât titlul său provine de la adevăratul proprietar, are la bază acte încheiate conform legii și actul său a fost transcris sub nr. 7774/1932 la ribunalul Prahova.
Menționează că titlul pârâtului nu provine de la adevăratul proprietar ci de la un terț proprietar, este încheiat în frauda legii și nu este transcris la o dată anterioară celei la care s-a făcut transcrierea actului său de proprietate.
În cauză au fost depuse înscrisuri, respectiv actul de vânzare-cumpărare
încheiat în anul 1933, adresa nr. -/2.11.2004 emisă de Primăria Municipiului P, Cartea de Judecată civilă nr. 207/1950, notificarea adresată pârâtei, adresa pârâtei către reclamantă procesul-verbal încheiat la 13.03.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, în temeiul art. 115 pr.civilă, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu cererea privind revendicarea imobilului, precum și excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea nelegalității Decretului nr. 358/1948, a faptului că prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat expres Decretul nr.358/1948, că și-a reluat existența și activitatea legală atât de A I, cât și - P și a nelegalității cărții de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 pronunțată de Judecătoria Populară P în dosarul nr. 840/1950.
A arătat pârâta că prin decizia nr. 272/8.02.1994 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost admis recursul declarat de aceasta s-a dispus casarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova și pe fond s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
A mai aratat pârâta că, în acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea sa să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă - fostă capelă și terenul de 872 mp, situate în P, str. -, nr.33, fiind îndeplinită astfel cerința triplei identități de părți, obiect și cauză. Prin aceeași întâmpinare a fost invocată și excepția inadmisibilității capătului unu din cererea de chemare în judecată, arătându-se că instanța nu are competența materială de a se pronunța cu privire la pretinsa nelegalitate a unui act normativ. Totodată, se arată că este inadmisibilă cererea de constatare a abrogării unui decret printr-un alt decret, iar în ceea ce privește reluarea existenței și activității legale precum și legitimitatea cultului greco-catolic, nu au fost niciodată contestate și constituie o consecință firească a voinței legiuitorului exprimată prin Decretul Lege nr. 9/1989. Menționează pârâta că acest capăt de cerere este inadmisibil prin raportare la dispozițiile art. 111.pr.civilă și se arată că reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în realizare- o acțiune în revendicare- astfel că, nu se poate adresa instanței cu o cerere în constatare.
Pârâta a mai susținut că reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a unei hotărâri judecătorești pronunțate în anul 1950 și că împotriva unei hotărâri judecătorești nu există acțiune în nulitate.
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a susținut că din extrasul cărții funciare nr. 10288 P, rezultă că imobilul în litigiu constituie proprietate tabulară a
Cu privire la excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat la data de 26.06.2007, cu motivarea inserată în încheierea de ședință de la acel termen de judecată.
Prin decizia nr. 1133 pronunțată la 11 septembrie 2007, Tribunalul Prahova a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția prematurității invocată de pârâtă, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea nelegalității Decretului nr. 358/1948, a faptului că prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr. 358/1948, că la acea dată și-a reluat activitatea și a nulității absolute a cărții de judecată civilă nr.
207/27.04.1950 a Judecătoriei Populare P pronunțată în dosarul nr. 840/1950 și în consecință, a respins aceste capete de cerere ca inadmisibile.
Totodată, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să restituie reclamantei terenul în suprafață de 872 mp, situat în P, str. - nr. 33, fost 36, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14.10.1933 autentificat sub nr. 5794 și transcris sub nr. 7774/14.10.1933 la Tribunalul Județului Paf ost înstrăinat către reclamantă imobilul compus din suprafața de teren de circa 800 mp, imobil pe care se află o casă acoperită cu tablă de fier, iar prin cartea de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 a Judecătoriei Populare P s-a dispus trecerea în patrimoniul Pai mobilului nr. 33, compus dintr-o suprafață de 872 mp și construcție- casă cu 6 camere, baie, bucătărie, magazie.
S-a mai arătat că acțiunea în revendicare, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 480 Cod civil, este acțiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului, temeiul juridic al acestei acțiuni fiind constituit de dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, iar în speță, atât reclamanta cât și pârâta au titluri scrise, care nu provin de la același autor.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu se poate prevala de principiul " qui prior tempore potior jure" -având în vedere că înscrisurile nu provin de la același autor- și nici de faptul că titlul său are data cea mai veche, întrucât ambele părți au efectuat transcrierea. În cazul de față titlurile provin de la autori diferiți, iar pârâta este cea care se află în posesia bunului.
De asemenea, instanța de fond a arătat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din și teren în suprafață de 872 mp situat în P, str. -, nr.33, (fost 36), deși din actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 10 din dosar, reiese că suprafața înstrăinată acesteia a fost de 800 mp, iar obiect al înstrăinării a fost și construcția compusă din casă cu 6 camere, antreu, baie, bucătărie, garaj, magazie, instalație de apă, iar nu capelă. Din acest înscris rezultă că reclamanta a dobândit, prin cumpărare, doar suprafața de teren de 800 mp și casă, nerezultând din nici un act că aceasta a dobândit suprafața de 872 mp.
Se mai reține că din adresa nr. -/2004, emisă de Primăria Municipiului P - Direcția Generală de Dezvoltare, reiese că în registrul privind revizuirea numerotării clădirilor și apartamentelor în Municipiul P din perioada 1948-1950, în vol.I, fila 112, pe str. -, numărul poștal vechi 36, actual 33, valabil în anul 1950, figurează la rubrica "cap gospodărie ", la rubrica "proprietar " Română Unită B, iar la rubrica "observații " casă de rugăciuni greco-catolică, menționându-se, totodată, că rubrica proprietar din registru a fost completată declarativ.
instanța că, în conformitate cu art. 1 din Legea nr.182/2005, ce a modificat și completat Legea nr. 126/1990, privind unele măsuri referitoare la Română Unită cu (greco-catolică), bunurile preluate de stat prin
efectul Decretului nr. 358/1948, se restituie în starea lor actuală, iar la teza II se prevede că în vederea identificării, inventarierii și predării acestor bunuri, se constituie o comisie formată din reprezentanți ai statului și ai Bisericii Române Unite cu (greco -catolică) numiți prin Hotărârea Guvernului, iar în cauză nu s-a făcut dovada constituirii unei astfel de comisii.
Împotriva acestei sentințe declarat apel - de A și Făgăraș, prin reprezentant administrator parohial preot, arătând că în mod greșit instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtului de a lăsa, în deplină proprietate și liniștită posesie, apelantei imobilul în litigiu.
A arătat această apelantă, în esență, că - de A-I și Făgăraș a dobândit imobilul în litigiu - casă și teren în suprafață de 872 mp- în mod legal, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5794/1933 și transcris sub nr. 7774/1933 la Tribunalul Prahova, că prin Decretul nr. 358/1948 autoritățile au dispus, forțat și abuziv, revenirea la cultul ortodox român a comunităților locale de cult greco-catolic, iar prin Decretul nr.177/1958 s-a dispus ca toată averea mobilă și imobilă a cultului greco-catolic să fie confiscate.
S-a mai arătat că rin p. cartea de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 a Judecătoriei Populare P s-a dispus trecerea în patrimoniul Protoeriei Pai mobilului situat în P, str. -, nr. 33, compus dintr-o suprafață de 872 mp și construcția cu 6 camere, dar această hotărâre este lovită de nulitate întrucât, atunci când s-au confiscat bunurile, nu s-a înființat comisia prevăzută de Decretul nr. 358/1948 și 1719/1948 care trebuia să decidă cu privire la destinația bunurilor confiscate; de asemenea, nu s-a dovedit trecerea credincioșilor greco-catolici la cultul ortodox, condiție prevăzută sub sancțiunea nulității de Decretul nr.177/1949, iar intabularea în Cartea funciară s-a făcut fără respectarea prevederilor legale, întrucât în anul 1950 - nu mai exista, deci nu se poate vorbi de un acord de voință.
Totodată, apelanta a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu s-a ținut cont că în anul 1989, prin Decretul-Lege nr. 9/1989 a fost abrogat Decretul nr.358/1948, legalizându-se cultul greco-catolic, astfel că, - de A-I și Făgăraș și-a reluat activitatea, iar titlul de proprietate invocat de intimată, respectiv Cartea de judecată civilă nr. 207/1950, este ilegal întrucât cu ocazia acelui proces a fost chemată în judecată o persoană juridică care era desființată de 2 ani, lucru cunoscut atât de reclamanta Protoeria Ortodoxă, cât și de instanță, iar hotărârea a fost pronunțată în condițiile în care era lipsă de procedură cu -, dispunându-se asupra transferului dreptului de proprietate către Protoeria Ortodoxă, fără ca adevăratul proprietar să aibă cunoștință de acest lucru și să se poată apăra.
Tribunalul Prahova nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părților, deși se poate observa că cel al apelantei este mai bine caracterizat, întrucât apelanta a primit bunul de la adevăratul proprietar, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost transcris la o dată calendaristică anterioară chiar datei la care pârâtul a intrat în posesia imobilului.
Titlul intimatei nu provine de la adevăratul proprietar, este încheiat în frauda legii și nu a fost transcris la o dată anterioară celei la care s-a făcut transcrierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5794/1933.
Arată, totodată, apelanta că instanța de fond a reținut în mod greșit că există neconcordanță de suprafețe și construcția nu ar fi identică, întrucât reclamanta revendică terenul de 872 mp și o capelă, iar prin contractul de vânzare-cumpărare se înstrăinează un teren de 800 mp și o construcție compusă din casă cu 6 camere, antreu, baie, bucătărie, garaj, magazie, deoarece nu s-a ținut seama de adresa nr.-/2004 emisă de Primăria municipiului P din care rezultă că în perioada 1948-1950 figura în registru un imobil identificat "casă de rugăciuni" aparținând -, construcție care, în aceeași compunere, e menționată și în cartea de judecată civilă nr. 207/1950.
Instanța reține că s-au încălcat prevederile art. 1 din Legea nr.182/2005 teza II, în sensul că nu s-ar fi întrunit comisia formată din reprezentanții statului și cei ai Bisericii Române Unite cu, fără să aibă în vedere că această lege a fost modificată în sensul că reprezentanții statului nu mai participau la identificarea, inventarierea și predarea bunurilor, comisia urmând să fie constituită din câte trei reprezentanți ai fiecărui cult.
Intimata depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și a invocat în fața instanței de judecată, în ședință publică, atât excepția inadmisibilității apelului, cât și excepția nulității cererii de apel.
Cu privire la excepția nulității cererii de apel s-a arătat că aceasta este semnată de un avocat care nu are delegație avocațială de reprezentare, dar la termenul din 6.03.2008, în condițiile în care această delegație a fost depusă, intimata a renunțat la invocarea acestei excepții.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității apelului, dat fiind faptul că este promovat de o persoană fără calitate procesuală activă, intimata a arătat că, inițial, acțiunea a fost introdusă de - de A-I și Făgăraș în numele și pentru - "-. " prin Preot administrator parohial, iar apelul a fost declarat de - de A-I și Făgăraș în nume propriu și nu ca mandatar al parohiei.
S-a motivat, de asemenea, că otrivit p. art. 294 alin. 1 pr.civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active - de A-I și Făgăraș, este întemeiată întrucât aceasta nu se putea transforma în titularul dreptului la acțiune și nici nu putea exercita calea de atac a apelului.
S-a arătat, de asemenea, că la data de 4 aprilie 2007 - de A-I și Făgăraș și - "-. " aveau personalitate juridică distinctă, iar la instanța de fond s-a reținut calitatea de mandatar a arhiepiscopiei, astfel încât, apelul declarat în nume propriu de către aceasta este inadmisibil întrucât a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Examinând cererea de apel formulată, prin prisma excepțiilor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză,
Curtea de Apel constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesual active a - de A-I și Făgăraș de a formula în nume propriu apel împotriva sentinței civile nr. 1133/11.09.2007 pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta de A I, în numele și pentru - -., a chemat în judecată pârâta Protoieria Ortodoxă Română P, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea Decretului nr. 358/1948, că prin Decretul Lege nr. 9/1989 a fost abrogat expres Decretul nr.358/1948, că și-a reluat existența și activitatea legală atât de A I, cât și - P, să se constate nelegalitatea cărții de judecată civilă nr. 207/27.04.1950 pronunțată de Judecătoria Populară P și să fie obligată pârâta să-i lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă (fostă capelă) și terenul de 872 mp, situate în P, str. -, nr.33, fostă 36.
Din analiza cererii introductive rezultă că reclamantă în prezenta cauză este - -., iar - de AIe ste doar mandatarul acesteia, sintagma "în numele și pentru" fiind determinantă și categorică în stabilirea cadrului procesual.
Cum în dispozitivul sentinței civile nr. 1133/11.09.2007 este reluată aceeași sintagmă, hotărârea fiind pronunțată în contradictoriu cu - -. ca fiind titularul dreptului la acțiune, rezultă, cu certitudine, că părțile din prezentul proces sunt - -. și Protoeria Ortodoxă Română
De altfel, calitatea de reclamantă a Parohiei - -., a rezultat în mod expres din acțiunea inițială, arătându-se la pct. 4 al concluziilor ( pag. 14 a acțiunii și fila 8 verso a dosarului Tribunalului Prahova ) că prin Decretul nr.9/1989 și-au reluat existența și activitatea atât - de A I, cât șireclamanta - -.
Conform înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 648/12.04.2007 a Bisericii Române Unite cu,- și a notificării nr. 632/4.04.2007 a aceleiași biserici, rezultă că, în conformitate cu normele canonice, respectiv canonul nr. 921 din Codul Bisericilor, Episcopiile, exarhatele, mănăstirile, schiturile, protopopiatele, parohiile, precum și alte instituții din cadrul Bisericii Române Unită cu - B, sunt persoane juridice.
Această situație este recunoscută chiar de către apelantă care arătat în fața instanței de apel că - de A I și Făgăraș și - -. au personalitate juridică distinctă.
Din lecturarea cererii de apel formulată în cauză, rezultă, însă, că - de A I și Făgăraș a formulat în nume propriu apel împotriva sentinței civile nr. 1133/2007, intervertind calitatea de mandatar pe care a avut-o în fața instanței de fond, în calitatea de titular al dreptului la acțiune.
Pe tot parcursul cererii de apel formulată în cauză, nu mai este menționată în nici un fel - -. P, reclamanta din prezenta cauză, ci se solicită admiterea acțiunii în revendicare a imobilului litigios, în contradictoriu cu - de A I și Făgăraș, mandatara reclamantei în fața instanței de fond.
În speță, nu poate fi reținută apărarea reclamantei în sensul că titularul dreptului dedus judecății este - de A I și Făgăraș, întrucât din motivarea acțiunii și din concluziile scrise depuse la instanța de fond rezultă, fără dubiu, că proprietarul care revendică imobilul este - -.
Se poate observa că la data introducerii acțiunii, respectiv 12.04.2007 (data înscrisă pe plicul ce a însoțit acțiunea inițială) - de A I și Făgăraș și - -. P aveau deja personalități juridice distincte, astfel cum a rezultat din notificarea datată 4.04.2007, astfel încât, nu se poate considera că reclamantă era - de A I și Făgăraș și nu - -. P, cum a rezultat din însăși cuprinsul cererii introductive.
De altfel, cadrul procesual în cadrul procesului civil este stabilit de însăși partea ce formulează cererea de chemare în judecată, cerere care, în speța de față, a îndeplinit dispozițiile art. 112 pr.civilă, atât sub aspectul indicării reclamantului, cât și a numelui și calității celui ce reprezenta partea din proces, respectiv - de A I și Făgăraș, a cărei calitate nu era decât aceea de mandatar.
Din interpretarea dispozițiilor art. 283-297 pr.civilă, rezultă că împotriva hotărârilor primelor instanțe se poate declara apel numai de către părțile ce au figurat în procesul ce s-a desfășurat în fața acestor instanțe, iar conform art. 294 pr.civilă, în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Față de cele arătate mai sus, rezultă că - de A I și Făgăraș nu are calitate procesual-activă pentru a formula în nume propriu apel împotriva sentinței civile nr. 1133/11.09.2007 a Tribunalului Prahova, astfel încât, potrivit art. 137 pr.civilă, conform căruia instanța trebuie a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, Curtea de Apel va admite excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, invocată de către intimata Ortodoxă P și, ca urmare, va constata inadmisibilitatea apelului formulat de către - de A I și Făgăraș, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesual activă.
Având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și luând act de manifestarea de voință a intimatei exprimată la termenul din 6.03.2008, raportat la dispozițiile art. 246 pr.civilă, respectiv art. 274 pr.civilă, se va lua act de renunțarea acesteia la invocarea excepției nulității cererii de apel, precum și la solicitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesual active a apelantei - de A I și Făgăraș.
Respinge apelul formulat de reclamanta - DE A-I ȘI, cu sediul în B, str.-, nr. 2, Cod poștal -, Județ A -prin reprezentant, administrator parohial Preot - P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr. 1133 pronunțată la 11 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu sediul în P, str. -, nr. 33, Cod poștal -, Județ P, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesual activă.
Ia act de renunțarea intimatei la excepția nulității cererii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored. PJ
5 ex/18.03.2008
f- Tribunalul
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Aurelia Popa
