Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul --, împotriva deciziei civile nr. 345 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1857 din 15 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg.J, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant --, reprezentat prin procurator, intimatul pârât, asistat de avocat, lipsind intimatul pârât -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Procurator, pentru recurentul reclamant --, a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimatul pârât, a apreciat soluțiile pronunțate de Tribunalul Gorj și respectiv Judecătoria Tg.J, ca fiind temeinice și legale, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1857 din 15 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, s-a admis in parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - împotriva pârâților și.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului - și proprietatea pârâtului, pe amplasamentul gardului existent ce desparte cele două proprietăți, conform primei variante din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert.
S-au respins capetele de cerere privind revendicarea suprafețelor de teren ocupate de pârâți.
fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, pe baza declarațiile martorilor audiați în cauză, că linia de hotar dintre proprietățile părților a rămas neschimbată și niciodată nu a fost o linie dreaptă, iar gardul dintre aceștia este vechi de cca. 30 ani, nefiind modificat, așa cum greșit a susținut reclamantul că gardul a fost refăcut și nu respectă vechiul amplasament.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul -, criticând- pentru netemeinicie si nelegalitate.
În motivarea cererii a arătat că, în mod greșit, i- fost respinsă proba cu contraexpertiza solicitată la instanța de fond; nu s-au efectuat corect măsurătorile; expertul nu avut în vedere contractul de întreținere al pârâtului.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 345 din 10.09.2007, respins ca nefondat apelul declarat de apel. Reclamantul - împotriva sentinței civile nr.1857 din 15 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că apelantul reclamant cumpărat de la pârâtul - un teren în suprafață de 540 mp, teren curți - construcții, situat în intravilanul mun. Tg. J, iar pârâtul a devenit proprietar al terenului din litigiu din anul 1991, conform contractului de întreținere încheiat în formă autentică și depus în copie xerox la dosar.
Instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că linia de hotar dintre cele două proprietăți ale reclamantului și pârâtului este în linie curbă și urmează linia gardului existent construit din anul 1980 deoarece, în cazul în care gardul s-ar fi realizat într-o linie dreaptă, s-ar ocupa din proprietatea pârâtului o lățime de la 25 la 30 cm, iar picătura streșinii casei pârâtului ar cădea pe proprietatea reclamantului, acest aspect rezultând atât din expertiza efectuată în cauză, cât și din depozițiile martorilor audiați, care menționează că de 34 ani există între cele două proprietăți un gard pe stâlpi de beton pe plasă de sârmă și care nu fost modificat de niciuna dintre părți si nici de foștii proprietari.
De asemenea, au mai menționat că linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și pârâtul nu fost niciodată dreaptă, iar pârâtul nu modificat niciodată gardul despărțitor și nici nu fost renovat.
Dacă s-ar fi ales doua variantă, terenul reclamantului s-ar fi diminuat cu 10 mp, astfel că instanța de fond în mod corect a stabilit grănițuirea în prima variantă, în care linia de hotar respectă amplasamentul gardului actual, gard care este destul de vechi și nu se văd urme că ar fi fost mutat, astfel că în această situație pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului.
Din concluziile prezentate de expertul asistent a rezultat că, inițial, terenul reclamantului în suprafață de 450 mp, a aparținut pârâtului, care în prezent deține o suprafață de 980 mp, iar faptul că reclamantului, prin amplasamentul gardului dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtului, îi lipsesc exact 10 mp, nu este imputabilă acestui pârât, cu atât mai mult cu cât și expertul asistent a arătat că vechimea gardului existent este de peste 30 ani, iar la data zborului fotogrammetric pe baza căruia s-au realizat planurile cadastrale în anul 1987, gardul dintre proprietăți a fost determinat doar prin semne convenționale, în sensul că delimitarea între proprietăți a fost pe limita construcțiilor și nu pe linia gardului despărțitor.
În consecință, lipsa celor 10 mp din proprietatea reclamantului nu este determinată de linia de hotar dintre proprietăți, care urmează linia gardurilor despărțitoare și care nu au fost modificate sau renovate în ultimii 30 ani, aceasta putându-se datora înstrăinărilor succesive efectuate de pârâtul și autorul acestuia, sau moștenitorii lui, având în vedere faptul că la dosar s-au depus o serie de acte, respectiv: certificat de moștenitor, acțiune în constatare, contracte de vânzare - cumpărare din care nu rezultă cu certitudine că pârâtul ar fi avut în totalitate 1520 mp, așa cum afirmă expertul asistent, din care ar fi vândut 540 mp reclamantului și astfel s-a micșorat proprietatea pârâtului, de la 800 mp la 790 mp, printr-o simplă afirmație ce este contrazisă de actele administrate în cauză, întrucât pârâtul este proprietar pe suprafața de 800 mp, conform contractului de întreținere nr. 4514 din 21 iun. 1991, încheiat de Notarul de Stat -.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs reclamantul --, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile vizează împrejurarea că instanțele nu au administrat probele ce duceau la dezlegarea pricinii și aflarea adevărului.
În acest sens, se arată că recurentul a solicitat o contraexpertiză atât la instanța de fond cât și în apel, deoarece în efectuarea expertizei, expertul nu a fost obiectiv, concluziile sale fiind în contradicție cu cele ale expertului asistent, lipsa de obiectivitate fiind dată de împrejurarea că expertul lucra în aceeași instituție cu fiul pârâtului.
O altă critică vizează modul greșit în care instanțele au coroborat declarațiile martorilor, declarații care sunt contradictorii cu susținerile pârâtului din întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute în situațiile de la pct. 1-9.
Raportând motivele invocate de recurent la aceste dispoziții, instanța a observat că acesta critică împrejurarea că instanțele nu au administrat probele solicitate de recurent, în special, contraexpertiza, lipsa de obiectivitate a raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni, modul eronat de interpretare a depoziției martorilor și de coroborare a acestora cu întâmpinarea de la dosar.
Toate aceste motive vizează, de fapt, temeinicia hotărârii, modul de apreciere a probelor administrate atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, motive ce exced dispozițiilor imperative prevăzute de art. 304 Cod pr. civ.
De altfel, din examinarea hotărârii instanței de fond cât și a instanței de apel, rezultă că acestea au dat dovadă de rol activ, au administrat probele necesare pentru aflarea adevărului și au avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul numit de instanță cât și ale expertului asistent, motivând omologarea concluziilor expertizelor.
În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța urmează ca, în baza art. 312 Cod pr. civ. să respingă recursul, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. recurentul va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul --, împotriva deciziei civile nr. 345 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1857 din 15 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - și.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex/19.02.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica, Dan Spânu
