Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 777/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.777/
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.20/A din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.14/2009, eliberată de Baroul Vâlcea și intimații-reclamanți și.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 55 lei, conform chitanțelor de la dosar cu nr.-/11 martie 2009, eliberată de Trezoreria Rm.V și nr.99046/16 aprilie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că, la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare și un set cu acte, cu copie pentru comunicare, de către intimați.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și, invocă excepția perimării, având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data suspendării, iar suspendarea s-a făcut la cererea părților. A mai existat o suspendare, motivată pe existența, în curs de soluționare, a două dosare, hotărârile ce urmau să fie pronunțate fiind considerate de părți ca având influență în soluționarea prezentei cauze, însă, potrivit încheierii de ședință prin care s-a dispus ultima suspendare, aceasta s-a făcut prin acordul părților, sarcina de a repune cauza pe rol revenind reclamanților.
Invocă și excepția de netimbrare a cererii de repunere pe rol, precum și a apelului.
Arată că, a criticat decizia recurată datorită faptului că, instanța nu a avut un probatoriu complet administrat, iar probelor administrate nu le-a dat eficiență. Suprafața de teren de 1800. provine de la același vânzător, care a înstrăinat în două faze. Cu ocazia efectuării raportului de expertiză, expertul trebuia să înceapă măsurătoarea din partea de est a proprietății. Totodată, arată că reclamanții au fost cei care au invocat în fața instanțelor de judecată propria înfundare.
În consecință, pe recurs, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru continuarea probatoriului. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în apel și recurs, sens în care depune notă.
Intimații-reclamanți și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Cu privire la excepția de perimare, arată că nu au cerut repunerea cauzei pe rol în termenul de un an, dat fiind faptul că au avut apărător angajat, care a considerat că este util să aștepte să se pronunțe soluția într-o contestație în anulare.
Cu privire la excepția de netimbrare a apelului și a cererii de repunere pe rol, arată că instanța de judecată nu le-a pus în vedere să achite aceste taxe, astfel că nu a avut cunoștință de necesitatea achitării acestora. În ceea ce privește calea de acces, arată că terenul este înfundat, iar acapararea este dovedită.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.2616/25 mai 2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, admițând, în parte, acțiunea formulată de reclamanții și, a stabilit linia de hotar între proprietatea acestora și cea a pârâților și, potrivit variantei a II-a propusă de expertiza cauzei. A fost respins capătul de cerere privind revendicarea terenului de 300. ca și cel de demolare a unui gard și constituire a unei căi de acces.
În motivare, s-a reținut în fapt că, față de titlurile de proprietate exhibate de părți, linia de hotar existentă în teren confirmă întinderile fiecăreia dintre proprietăți, respectă configurațiile acesteia, neexistând vreo ocupare abuzivă din partea pârâților.
De aceea, s-a constatat că nu se impune nici mutarea liniei de hotar, nici demolarea gardului existent între terenuri.
În ceea ce privește constituirea unei servituți de trecere în favoarea proprietății reclamanților, în sarcina celei a pârâților, s-a constatat a nu se impune, câtă vreme, prima are acces la calea publică, pe latura sa vestică.
Împotriva sentinței, în termen, au formulat apel reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, atât în ceea ce privește soluția asupra cererii în revendicare, arătând că în mod greșit nu s-a dat valoare titlului lor mai întâi transcris, și care se suprapune cu cel al pârâților, chestiune ce atrăgea schimbarea semnelor de hotar și totodată demolarea gardului prin care acestea sunt marcate, dar și sub aspectul neinstituirii unei servituți de trecere în favoarea proprietății lor, deși cea mai scurtă cale de acces, de la drumul public, la aceasta, este cea care trece pe terenul pârâților. Ba chiar, pentru o parte din terenul lor, notată S2 și având 306,9. accesul este imposibil prin locul indicat de către instanța de fond, întrucât diferența de nivel între teren și șoseaua națională este de 5.
Prin decizia civilă nr.220/A din 26 noiembrie 2004, Curtea de APEL PITEȘTI investită, potrivit legii, cu soluționarea, în urma modificărilor procedurale apărute între timp, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Astfel investit tribunalul, la termenul din data de 5 aprilie 2007, suspendat judecata apelului la cererea părților, în condițiile art.242 pct.1 Cod procedură civilă, până la intervenția părții interesate pentru repunerea pe rol (274 dosar apel).
La data de 12 noiembrie 2008, reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol, după care, Tribunalul Vâlcea, în urma mai multor schimbări ale compunerii completului de judecată, atrase de incidența dispozițiilor legale privind organizarea si funcționarea instanțelor de judecată și, respectiv, cauze de abținere, prin decizia civilă nr.20/A din 29 ianuarie 2009, judecând apelul, l-a admis, schimbând sentința în parte, și admițând cererea în revendicarea a 150.teren, potrivit expertizei întocmită în fața instanței de fond, cu stabilirea liniei de hotar, potrivit primei variante a aceleiași expertize precum și instituind o cale de acces la calea publică de la proprietatea reclamanților până la drumul național Râmnicu V-Pitești, peste terenul pârâților, pe suprafața de 113,50. așa cum a fost configurată și delimitată prin aceeași expertiză. Au mai fost obligați pârâții și la demolarea a 25. de gard, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați să efectueze lucrarea pe cheltuiala lor, evaluată la 100 lei, potrivit expertizei din apel, ca și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că, din noua expertiză întocmită în apel d e către același expert, rezultă că există o suprapunere între terenuri pentru 150. titlul de proprietate exhibat de către reclamanți pentru acesta fiind preferabil celui exhibat, la rândul lor, de către pârâți, dat fiind că ele provin de la un autor comun. O astfel de preferință este atrasă de faptul că, chiar dacă pârâții au perfectat contractul anterior reclamanților, aceștia din urmă au transcris, mai înainte, titlul lor, în cartea funciară.
Împotriva deciziei, în termen, au declarat recurs pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că instanța de apel, deși suspendase judecata sa la cererea părților la data de 5 aprilie 2007, nu a constatat că cererea de repunere pe rol făcută la 12 noiembrie 2008 împiedica urmarea judecății acestui apel, fiind incidentă instituția perimării de drept, fiind scurs mai mult de un an, de la data ultimului act de procedură făcut în cauză.
Chiar dacă s-ar fi vorbit despre o suspendare până la rămânerea irevocabilă a unei astfel de judecăți, arată recurenții, trebuia să se observe că dosarul nr.3609/2005 a fost irevocabil soluționat prin decizia civilă nr.86/R din 3 martie 2008, iar dosarul nr.4810/2005, prin decizia civilă nr.618 din 24 aprilie 2007.
Pe de altă parte, instanța nu a observat că cererea de repunere pe rol era netimbrată, motiv pentru care, solicită schimbarea soluției și anularea cererii de repunere pe rol, ca netimbrată.
În subsidiar, în ceea ce privește fondul pricinii, soluția este criticată pentru nelegalitate, în sensul că, deși s-a formulat cerere, instanța nu s-a pronunțat asupra concludenței și admisibilității probei cu cercetare locală, după cum, deși la momentul suspendării, se dispusese punerea în discuția părților a concluziilor expertizei tehnice, după repunerea pe rol, acest lucru nu a mai avut loc.
De altfel, încheierea de dezbateri cuprinde mențiuni nereale, in sensul că, după ce s-a constata lipsa, din sala de ședință, a intimaților pârâți, la cuvântul pe fond, s-a consemnat că aceștia ar fi solicitat completarea raportului de expertiză și omologarea variantei Iaa cesteia, în realitate, asemenea susțineri făcând apelanții reclamanți.
Se mai critică hotărârea pentru cuprinderea de motive străine de natura pricinii,atunci când, în compararea titlurilor, se verifică persoana care a transcris, mai întâi, titlul său. Dispoziția, însă, privește situația în care, același autor, înstrăinează, succesiv, același bun, către mai mulți cumpărători. În cauză, însă, arată recurenții, condiția nu este întrunită, întrucât vânzările, separate, privesc suprafețe distincte.
În acest mod, însă, s-a ajuns la deplasarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți, în scopul grevării celei a recurenților cu o servitute pentru înfundarea pe care reclamanții și-au creat-o din propria culpă.
În realitate, nici nu există o asemenea înfundare, expertiza identificând și o altă cale de trecere, care nu implică demolarea de construcții și desființarea de plantații, ca în cazul soluției atacate.
Pentru a se ajunge la o concluzie favorabilă intimaților, s-a considerat că vecinul proprietății este, pe o latura, restul proprietății vânzătoarei, deși, în realitate, cum în instanță, în mod irevocabil, s-a constatat, vecin este proprietatea.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca fiind fondat, însă în limita celor ce se vor arăta:
Într-o primă fază a judecății apelului, prin încheierea din data de 15 martie 2005, s-a suspendat judecata acestuia, până la soluționarea irevocabilă a litigiului înregistrat în dosarul nr.10220/2003, soluționat de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentința civilă nr.6302 din 21 decembrie 2004.
Încheierea, atacată de partea nemulțumită, a fost menținută în căile de atac pentru ca, după cererea de repunere pe rol, să opereze o nouă suspendare, de această dată, la cererea părților, la 20 iunie 2006.
Apelanții au solicitat din nou, la data de 17 octombrie 2006, repunerea pe rol învederând faptul că temeiul suspendării a fost cel prevăzut de art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
În continuare a fost administrată proba cu acte constând în soluții date în diferite cereri ale părților, legate de terenurile în cauză, pentru ca, după ce s-a dispus întocmirea unei noi expertize, care s-a depus la data de 23 martie 2007, pentru ca, în ședința publică din data de 5 aprilie 2007 să se procedeze la o nouă suspendare a judecății, fondată pe dispozițiile art.242 pct.1 Cod procedură civilă, până la repunerea pe rol la intervenția părții interesate.
Încheierea nu a fost atacată, la data de 12 noiembrie 2008, apelanții formulând doar o cerere de repunere pe rol.
După acest moment, instanța nu s-a arătat interesată dacă a existat vreo judecată determinantă asupra soluției în cauza de față, ceea ce duce la concluzia că, într-adevăr, nu acest motiv a fost cel care a determinat suspendarea.
În aceste condiții, în mod nelegal, nu s-a observat că, de la data de 5 aprilie 2007, când s-a suspendat judecata la cererea părților și până la cea de 12 noiembrie 2008, formulării cererii de repunere pe rol, a trecut mai mult de un an, așa cum prevăd dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă.
Ca răspuns la această excepție, intimații au solicitat să se constate că perimarea nu poate fi invocată în recurs, fără a arăta care este temeiul apărării lor.
Ea însă nu poate fi primită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.316 Cod procedură civilă, recursului i se aplică dispozițiile de procedură privind judecata în apel, în măsura în care ele nu sunt potrivnice în acest capitol.
Potrivit dispozițiilor art.252 alin.3 Cod procedură civilă, perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată, pentru prima oară, în instanța de apel.
În aplicarea textului anterior, în instanța de recurs, nu s-ar putea ridica, pentru prima oară, perimarea cererii de chemare în judecată.
Ceea ce, însă, cade sub incidența dispozițiilor art.248 Cod procedură civilă, nu o reprezintă cererea de chemare în judecată, ci apelul declarat împotriva soluției dată în aceasta, codul neconținând dispoziții derogatorii și în privința acestei judecăți.
Pe cale de consecință, urmează a se observa că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, neobservând intervenirea instituției perimării cauzată de lipsa de stăruință a părților, în judecata cererii cu care era investită.
De aceea, urmează ca, în temeiul art.312 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul să fie admis, iar decizia modificată, în sensul constatării ca perimat a apelului și a menținerii sentinței primei instanțe de fond.
În ceea ce privește excepția de netimbrare a cererii de repunere pe rol, ea nu poate atrage sancțiunea anulării cererii cu acest obiect, ci doar aplicarea art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, constatându-se că, într-adevăr, taxa datorată potrivit dispozițiilor art.16 din Normele de aplicare a legii și art.155 Cod procedură civilă nu a fost achitată, urmează a fi obligată partea ce a formulat cererea de repunere pe rol la plata ei.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.20/A din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați-reclamanți fiind și .
Modifică decizia, în sensul că se constată perimat apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.2616 din 25 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Menține sentința primei instanțe de fond.
Obligă pe intimații-reclamanți și să plătească recurenților-pârâți și suma de 255 lei, cheltuieli de judecată.
Obligă pe apelanții-reclamanți și la 8,55 lei, taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar în apel (repunerea pe rol), către Ministerul Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,16 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
-,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.4/13.05.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
