Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 796/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 796
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect pretenții privind recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 613/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- intimată fiind " AB", SUEDIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat împuternicitul, pentru intimata " AB", SUEDIA, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la primul termen, s-a comunicat intimatei duplicatul motivelor de recurs, intimata a depus întâmpinare duplicatul acesteia fiind comunicat recurentului la data de 19.06.2009. S-a solicitat judecata în lipsă.
S-a dat citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta a fost declarat în termen și motivat.
, pentru intimata " AB", SUEDIA depune la dosar împuternicire și note de concluzii.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța contată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Împuternicitul, pentru intimata " AB", Suedia, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, având în vedere că recurentul a primit la data de 13.08.2008 decizia de desfacere a contractului de muncă, urmare unei înțelegeri mutuale. De asemenea, recurentul a semnat la notariat, din proprie inițiatică o declarație angajament în care își recunoaște calitatea de font angajat, recunoscând totodată și prejudiciul adus intimatei în valoare de 14330 euro, sumă pe care se obligă să o plătească în rate, câte 2000 euro lunar.
Contractul de împrumut depus de recurent, nu dovedește altceva decât că acesta avea obiceiul să împrumute bani. Ba mai mult decât atât se poate observa că este vorba despre un contract mincinos, în condițiile în care martorul, dar și recurentul, au susținut în fața instanței de fond că banii au fost plătiți în două tranșe, la mijlocul lunii august și în luna noiembrie. Deși în motivarea acțiunii dar și a recursului recurentul a susținut că a fost bolnav și nu s-a putut prezenta în instanță, acesta nu a prezentat nici un act medical ori alte acte cu care să facă dovada acestor afirmații.
În concluzie solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Depune în acest sens copie după biletul de avion, dovada cheltuielilor efectuate cu cazarea la hotel, chitanțe benzină - B -I; I -
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.564/2009, reclamantul, a chemat in judecata parata AB, solicitând plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate începând cu data de 13.08.2008 si pana la punerea in executare a hotărârii judecătorești; obligarea paratei la plata contribuțiilor către stat; plata unor daune morale in valoare de 10.000 si plata de daune materiale in valoare de 15.000 lei precum si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut in data de 31.12.2007 i s-a încheiat contractul de munca pe perioada nedeterminata. La data de 13.08.2008 reprezentantul societății parate i-a adus la cunoștință ca raporturile de munca au încetat,ocazie cu care reclamantul a predat bunurile primite.
Totodată, a arătat reclamantul ca modalitatea de desfacere a contractului de munca si imposibilitatea de a-si găsi un alt loc de munca i-au provocat grave suferințe psihice.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 53/2003.
Parata AB a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
In motivarea poziției sale procesuale, parata a susținut ca la data de 31.12.2007, s-a încheiat un contract de munca pe perioada nedeterminata pentru reclamantul.
Conform acestui contract, reclamantul trebuia sa promoveze produsele firmei in România si Republica M, având un plan de vânzare de 12.000 mp/an.
A mai susținut parata ca, de la prima luna de angajare, reclamantul a încălcat contractul individual de munca sustrăgând sume de bani. In cursul lunii iunie, s-a făcut aprecierea activității reclamantului si s-a constatat ca din planul de 12000mp/an s-au vândut doar 120 mp. Paguba directa, produsa prin acțiunile reclamantului, a fost recunoscuta de acesta prin actul notarial întocmit in data de 28.08.2008.
De asemenea, parata a arătat ca reclamantului i s-au adus la cunoștință motivele rezilierii contractului individual de munca și ca acesta a primit salariul pana la data de 02.09.2008.
In cauza au fost propuse si administrate proba cu înscrisuri si interogatoriu pentru ambele parți si proba cu un martor pentru reclamant.
Prin sentința civilă nr. 613 din 8.04.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta AB.
A obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 1914,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul paratei SC AB conform contractului individual de munca încheiat in data de 31.12.2007, in funcția de manager dezvoltare afacere in România si Republica
Prin decizia emisa de societatea parata, s-a dispus încetarea raportului de munca ca urmare a acordului dintre părți conf. art. 55 lit. b din Legea 53/2003, începând cu data de 13.08.2008.
Contractul individual de munca este obligatoriu intre părțile semnatare,angajat-angajator, in virtutea principiului înscris in art.969 cod civil conform căruia "convențiile legal făcute au putere de lege de lege intre părțile contractuale". Așa fiind, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie sa-si execute întocmai obligațiile ce le incumba: salariatul sa presteze munca iar angajatorul, in principal, sa plătească aceasta munca. In cauza de fata reclamantul solicita plata salariilor începând cu data de 13.08.2008, moment la care a încetat raportul de munca al reclamantului prin decizia de încetare depusa la dosarul cauzei ( fila 38).Decizia de încetare nu a fost contestata de către reclamant.
Așadar după data de 13.08.2008, intre părți nu mai exista raporturi de munca si drept urmare nici drepturi si obligații.
Totodată, in data de 28 august 2008, reclamantul a semnat un angajament-titlu executoriu, prin care își însușește printre altele calitatea de fost angajat al societății parate.
Față de situația de mai sus raportata la dispozițiile legale enunțate, instanța constatat ca cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale restante, este neîntemeiata, motiv pentru care va respinge aceasta cerere.
In ceea ce privește plata contribuțiilor către stat, începând cu aceeași data pentru care s-a solicitat drepturi salariale, după data încetării raporturilor de munca, pe cale de consecința instanța va respinge si aceasta cerere.
In ceea ce privește obligarea paratei la plata daunelor morale in cuantum de 10.000lei, instanța a considerat ca este neîntemeiată motivat de următoarele:
Decizia de desfacere a contractului de munca este întemeiata pe dispozițiile art. 55 lit. b din codul muncii -acordul părților-așadar din perspectiva temeiului juridic al încetării raportului de serviciu, nu poate fi reținută vinovăția angajatorului care sa fi fost generatoare de prejudiciu moral sau material.
Declarația de martor releva împrejurarea ca reclamantul știa din prima Jal unii august ca i-a încetat raportul de muncă. Iar faptul ca acesta a împrumutat bani nu este de natura a crea premisa unui prejudiciu moral, cu atât mai mult cu cat la dosarul cauzei a fost depus angajamentul încheiat la notariatul public, din care rezulta ca si in perioada in care a fost angajat a creat prejudicii unității angajatoare, obligându-se sa le returneze in rate de cate 2000 euro lunar.
Având in vedere cele de mai sus, instanța va respinge si aceasta cerere.
Totodată instanța va respinge si cerere privind obligarea paratei la plata de daune materiale in cuantum de 15.000 lei ca nedovedita.
Având in vedere disp. art. 274 cod procedura civila, instanța va respinge si cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Văzând disp. art. 274 cod procedura civila, instanța va obliga reclamantul sa plătească paratei cheltuieli de judecata in suma de 1914,45 lei reprezentând contravaloare bilete de tren, avion și cazare hotel, pentru care există chitanțe la dosar în cuantum total de 1914,45 lei, pentru celelalte cheltuieli de judecata solicitate nefiind depuse chitanțe la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurentul susține, în primul rând, că instanța de fond a reținut că nu a contestat decizia de încetare a contractului individual de muncă, dar a omis că această decizie nu i-a fost comunicată niciodată.
Mai susține recurentul că, în mod greșit, instanța asimilează angajamentul de plată din 28.08.2008 cu o recunoaștere, din partea recurentului, a calității de fost angajat, deoarece acesta nu a semnat un document prin care să solicite încetarea raporturilor de muncă, rezultând clar că intimata i-a desfăcut contractul de muncă din motive disciplinare, fără a respecta procedurile legale în vigoare.
Mai consideră recurentul că daunele materiale solicitate au fost probate prin depoziția martorului și înscrisurile aflate la dosar, instanța omițând încă o dată că decizia de încetare a raporturilor de muncă i-a fost adusă la cunoștință doar verbal.
Prin întâmpinarea formulată, intimata AB a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de fond a soluționat corect contestația, pe baza probelor de la dosar.
În recurs nu au fost administrate probe noi și nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 3041Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin acțiunea introductivă,"acțiune în pretenții", recurentul reclamant a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate începând cu data de 13.08.2008, și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești, la plata contribuțiilor către stat, la plata unor daune morale în valoare de 10.000 și la plata de daune materiale în valoare de 15.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc. civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În condițiile în care recurentul nu a formulat contestație împotriva deciziei de încetare a contractului său individual de muncă, (în accepțiunea de act juridic, de manifestare de voință), instanța de fond nu putea examina dacă decizia emisă de intimată, (în accepțiunea de înscris, de mijloc de probă), a fost comunicată recurentului ori dacă există un înscris care să cuprindă "acordul de voință" al acestuia.
Prin urmare, prima instanță nu "omite" și "nu trece cu vederea" aspectele invocate de recurent, ci nu le examinează, nefăcând obiectul cererii deduse judecății, luând act doar de existența deciziei de desfacere a contractului individual de muncă al recurentului, ca urmare a acordului părților, începând cu data de 13.08.2008, precum și de declarația dată în fața notarului public, prin care recurentul însuși își asumă calitatea de "fost angajat la societatea AB".
Tot în condițiile în care recurentul nu a formulat contestație împotriva deciziei de încetare a contractului său individual de muncă, instanța de fond nu putea stabili că intimata a desfăcut contractul individual de muncă al recurentului din motive disciplinare, fără respectarea procedurilor prevăzute de lege, respectiv Codul muncii. De altfel, recurentul a și solicitat, la primul capăt de cerere, plata unei despăgubiri egale cu salariile neîncasate începând cu data de 13.08.2008, care este data încetării contractului său individual de muncă, și până la punerea în executare a hotărârii judecătorești. Or, aceasta este o cerere accesorie, care se formulează în condițiile art. 78 alin. 1 Codul muncii, instanța putând dispune plata acestei despăgubiri către salariat, egale cu salariile neîncasate, numai în cazul în care a dispus anularea concedierii efectuate în mod netemeinic sau nelegal.
În ceea ce privește cererea recurentului de plată a daunelor materiale, Curtea constată că, în cadrul jurisdicției muncii, poate fi antrenată doar răspunderea patrimonială a angajatorului, potrivit art. 269, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale. Cum contractul individual de muncă al recurentului a încetat la data de 13.08.2008, este evident că prejudiciul material, pretins a fi suferit de acesta ulterior acestei date, nu poate fi "în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul".
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată în recurs, reprezentând costurile de transport și cazare pentru reprezentantul intimatei, prezent la termenul de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.613/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei " AB" suma de 1692,76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pentru judecător aflat în,
Grefier,
-
Red.
Tehnored./
Tribunalul Iași:
-
-
17.VII.2009/2 ex.-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina
