Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 20 ianuarie 2009 privind judecarea recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. nr. 221 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât moștenitor AL. și intimata intervenitentă COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/91, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților reclamanți să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 27 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5169/2000 la Judecătoria Tg. J, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 6295.p compus din trei parcele, individualizate în titlul de proprietate nr. -/1999, precum și obligarea pârâtului la despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului revendicat potrivit titlului de proprietate nr. -/1999 emis de Comisia Județeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar din anul 1990 pârâtul cu rea credință a ocupat întreaga suprafață, însușindu-și recolta a cărei valoare pe ultimii ani o estimează la 10.000.000 lei ROL.
Prin sentința civilă nr. 10613 din 4.11.2002, pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 5169/2000, s-a admis în parte acțiunea reclamanților și, împotriva pârâtului și s-a respins acțiunea față de pârâta.
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate 690 mp. teren în tarlaua 55, parcela 7, cu lățimea medie de 6. și lungimea de 155. 162 mp. în tarlaua 55, parcela 7/1 având lungimea de 60. și lățimea la est de 2,4., iar la vest de 3. suprafața de 1186 mp. în tarlaua 55, parcela 7/2 compusă din două parcele, respectiv 850 mp. situată între parcela 7/1 la est și ogașul existent la vest, cu lățimea medie de 3,4. și lungime 250. și suprafața de 336 mp. la vest de ogaș, cu lățimea medie de 3. și lungime de 112.
A mai fost obligat pârâtul la 940.000 lei despăgubiri civile și 2.150.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6295 mp. teren conform titlului de proprietate -/1999 și că potrivit raportului de expertiză, coroborat cu declarațiile martorilor, pârâtul ocupă suprafețele de teren arătate.
Cu privire la despăgubiri, s-a reținut că acestea se datorează pentru anii 1999 și 2000, având în vedere data eliberării titlului de proprietate și data introducerii acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul și prin decizia civilă nr. 751 din 13 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința și pe fond s-a respins acțiunea în revendicare și pretenții.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de pârâta.
Instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în apel pârâtul nu ocupă o altă suprafață de teren, decât cea înscrisă în titlul său.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia civilă 568 din 8 februarie 2006 Curții de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Gorj.
S-a reținut că instanțele anterioare au fost investite cu o acțiune în revendicare în cadrul căreia trebuia să se stabilească dacă reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat și dacă pârâtul ocupă acel teren, iar în cazul suprapunerii de terenuri să se procedeze la compararea titlurilor pentru a se stabili care este mai bine caracterizat.
S-a mai reținut că instanța de apel a avut în vedere o suprafață de teren înscrisă într-un alt titlu al reclamanților, care nu face obiectul litigiului.
Rejudecând apelul, s-a efectuat în cauză o nouă expertiză care a avut în vedere actele de proprietate ale ambelor părți, procesele - verbale de punere în posesie și schițele întocmite de comisia de fond funciar, din conținutul acesteia rezultând că terenul reclamanților înscris în titlul de proprietate nr.-/1999 este situat în tarlaua 55, parcelele 7; 7/1 și 7/2, a fost înscris în Cartea funciară sub nr. cadastral 24, dar la înscriere nu s-a inclus în documentația cadastrală suprafața de 688 mp. teren situat în tarlaua 55, parcela 7.
Această omisiune nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate și titlul de proprietate al reclamanților.
Terenul pârâtului este situat în tarlaua 55, parcelele 8 și 8/1 din titlul de proprietate nr.-/2002 și se învecinează cu terenul reclamanților în extravilan.
Experții au constatat că suprafața de 1340 mp. este cuprinsă în ambele titluri de proprietate ale părților și se suprapune pe toată lungimea terenului din extravilan, lungime stabilită prin schița anexă la procesul - verbal de punere în posesie pentru terenul pârâtului apelant (134,35. + 36. = 176,35.) și pe o lățime medie de 7,86.
S-a reținut de asemenea, că terenul de 1340. este ocupat de pârât și este identificat în schița anexa 4 raportului de expertiză (contur delimitat de punctele A-B-C-D-E-F- dublu hașurat ) și că reclamanții au fost puși în posesie pentru terenul în litigiu conform procesului - verbal din 7.01.1999 și schiței întocmite cu acea ocazie, li s-a eliberat titlul în același an, iar pârâtul a fost pus în posesie ulterior la 30.11.2002 și i s-a eliberat titlul de proprietate în anul 2002, astfel că, că instanța a stabilit că titlul mai bine caracterizat este cel al reclamanților, care au fost puși în posesie și li s-a eliberat titlul de proprietate cu mult înaintea pârâtului.
În acest context, suprafața de teren de 1340 mp. cuprinsă în ambele titluri de proprietate și ocupată de pârât, se cuvine reclamanților.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâții, precum și intervenienta Comisia Locală de aplicare a fondului funciar, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții reclamanți au criticat decizia instanței de apel în ceea ce privește cererea în pretenții, susținând că motivarea este contradictorie în sensul că, deși s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sumei de 2683.20 lei despăgubiri, acestea nu au fost acordate, fiind criticat și modul de soluționare a cererii accesorii privind cheltuielile de judecată.
Recurentul pârât a arătat că au fost ignorate apărările sale formulate atât oral, cât și cu prilejul dezbaterilor pe fond.
Recurenta intervenient a criticat nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de intervenție în interesul pârâtului.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.703/24.05.2007 a admis recursul reclamanților, pârâtului și intervenientei Comisia Locală de fond funciar, casând decizia și trimițând cauza spre rejudecare, reținându-se că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra cererii de intervenție formulată de Comisia Locală.
Prin decizia civilă nr.221 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți și și a fost schimbată sentința, în sensul că s-a respins acțiunea reclamanților.
S-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenienta Comisia Locală.
Au fost obligați intimații reclamanți la 700 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie un teren în suprafață de 6295.p compus din trei parcele, individualizate în titlul de proprietate nr. -/1999, precum și obligarea pârâtului la despăgubiri.
Din probatoriile dosarului rezultă că reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 6295.p prin titlul de proprietate nr. -/1999 și pentru suprafața de 3150.p prin titlul de proprietate -/1996, iar pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3308.p prin titlul de proprietate -/2002.
Din concluziile raportului de expertiză coroborat cu cercetarea locală la fața locului, s-a constatat că terenul din titlul de proprietate al reclamanților nr. -/1996 se suprapune peste terenul din titlul de proprietate nr. -/1999 pe lungimea de 60. ambele părți ocupând suprafețe de teren mai mici decât cele înscrise în titlurile lor de proprietate.
Prin urmare, reclamanților prin titlul de proprietate nr. -/1999 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6925. deținând în parcela 7 - 2415.p și în parcela 7/1 - 1080.
Deși, inițial prin raportul de expertiză s-a stabilit că suprafața de teren ocupată de pârât este de 1151.p cu lungimea de 70 și lățimea de 6,67, expertul prin completarea la raportul de expertiză a stabilit că terenurile din titlurile de proprietate ale reclamanților se suprapun, terenul din titlul de proprietate nr. -/1999 nu ar trebui să înceapă de la ogaș, ci la o distanță de 60 de acesta, reținându-se totodată că terenurile nu se suprapun și ambele părți dețin suprafețe mai mici decât terenurile din titlurile de proprietate.
Pârâtul deține teren în tarlaua 55 parcelele 8 și 8/1 din titlul de proprietate nr. -/2002 fiind pus în posesie la 30.11.2002, iar terenul în litigiu revendicat de reclamanți, se regăsește în parcelele 7 și 7/1 din titlul de proprietate nr. -/1999, respectiv parcela 122/1 din titlul de proprietate nr. -/1996 și se suprapune pe parcela nr. 7 din titlul de proprietate -/1999.
S-a mai reținut că aspectele invocate de intervenienta Comisia Locală prin intervenția în interesul pârâtului sunt întemeiate, avându-se în vedere că din probatoriile dosarului rezultă că suprafețele de teren din cele două titluri de proprietate eliberate pe numele reclamanților, se suprapun parțial pe lungimea de 60.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 299 și următoarele Cod pr. civilă, cât și prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 Cod pr. civilă.
Prin motivele de recurs, reclamanții au făcut o expunere a situației de fapt, cu referire și la ciclurile procesuale parcurse de acțiunea în revendicare promovată împotriva pârâtului - decedat, a cărui poziție procesuală a fost preluată și continuată de moștenitorul, în finalul motivelor subliniind criticile aduse deciziei civile nr.221 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Au arătat că, deși din raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării rezultă în mod expres că pârâtul moștenitor ocupă din terenul reclamanților suprafața de 1151. în mod greșit tribunalul și-a întemeiat soluția numai pe constatările făcute cu ocazia cercetării locale la data de 24 martie 2008 și completarea la raportul de expertiză întocmită la data de 19 mai 2008 de expert.
Că, la data de 24 martie 2008 cu ocazia cercetării locale pârâtul Al. a prezentat o copie a unui alt titlu de proprietate emis pe numele reclamantul, având nr.-/1996, copie ce diferă ca model dec ea a titlului de proprietate cu același număr eliberat reclamantului în 1996, pe care acesta l-a ridicat de la Oficiul de cadastru Tg. J și pentru care a semnat de primire.
Au învederat că, până la prezentarea unui alt model al titlului de proprietate nr.-/1996, expertul a concluzionat cu certitudine că pârâtul Al. ocupă din terenul reclamanților suprafața de 1151. situată în extravilanul localității, pentru ca ulterior, să constate că o porțiune de teren înscrisă în acest titlu de proprietate se suprapune cu terenul din titlul de proprietate nr.-/1999, eliberat reclamantului.
Au arătat că, deși în titlurile de proprietate suprafețele de teren ocupate de părți sunt identificate prin număr de și parcele, cu indicarea dimensiunilor și a vecinătăților, fiind cert demonstrat că este vorba de suprafețe de teren distincte, în mod eronat instanța a concluzionat că suprafața de teren din titlul de proprietate nr.-/1996 emis pe numele lui, situată în parcela 122/1, se suprapune peste suprafața de teren situată în parcela 7 din titlul de proprietate nr.-/1996 eliberat pe numele aceluiași reclamant.
Instanța de apel a ignorat faptul că expertizele efectuate în cauză în toate ciclurile procesuale au stabilit că pârâtul Al. ocupă o suprafață de peste 1000. din terenul reclamanților, astfel că prezentarea unei copii a titlului de proprietate nr.-/1996 de către pârât, nu putea înlătura concluziile lucrărilor de specialitate întocmite în cauză.
Mai mult, că instanța de apel nu a lămurit care dintre cele două exemplare ale titlului de proprietate menținut este real, respectiv cel depus la dosar de către reclamant și deținut de acesta din anul 1996, sau cel depus de intimat la data de 24 martie 2008.
Intimatul pârât a depus note de ședință ( concluzii scrise ), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr.221/30 mai 2008 Tribunalului Gorj.
A susținut că nici una din expertizele anterioare, inclusiv expertiza inițială efectuată de expertul, nu a verificat terenul proprietatea reclamanților raportat la ambele titluri de proprietate, astfel încât, situația de fapt nu a putut fi lămurită decât după cercetarea la fața locului și transpunerea în teren a suprafețelor din toate titlurile de proprietate.
Intervenienta Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a formulat întâmpinare intitulată "note de apărare", prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanții și, ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului Gorj, ca legală și temeinică.
A arătat că cele două titluri de proprietate emise pe numele reclamanților se suprapun pe o suprafață de 60., datorită faptului că terenul din titlul de proprietate nr.-/1999 nu ar trebui să înceapă de la ogașul, ci la o distanță de 60. spre vest de acest ogaș.
Că, în aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că terenul în litigiu se regăsește în parcela 7 și 7/1 din titlul de proprietate nr.-/1999 și respectiv parcela 122/1 tarlaua 29 din titlul de proprietate nr.-/1996, se suprapune peste parcela nr.7 din titlul de proprietate -/1999.
Cu privire la titlul de proprietate nr.-/1996 a arătat că formularul prezentat de pârât este cel real, deoarece fost ridicat la cerere direct de la OCPI
Totodată, a subliniat faptul că titlul de proprietate nr.-/1999 emis pe numele reclamanților,trebuie rectificatîn sensul înscrierii în tarlaua 55 parcela 7, având ca vecin în partea de est "rest proprietate" în loc de "ogașul ".
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată că în cauză subzistă motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 Cod civil.
Din interpretarea prevederilor art. 480 Cod civil, rezultă că admisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară este condiționată de îndeplinirea în mod cumulativ a două cerințe, respectiv demonstrarea de către reclamant a dreptului de proprietate cu privire la bunul revendicat și deținerea în mod nelegitim a acestui bun de către pârât.
În speță, Curtea constată că cerințele impuse în mod cumulativ de textul citat sunt îndeplinite, astfel încât, în mod nelegal Tribunalul Gorja respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții și.
Astfel, cu titlul definitiv de proprietate nr.-/1999 aflat la fila 4 în dosarul nr.5169/2000 al Judecătoriei Tg. J, reclamanții și au făcut dovada faptului că sunt proprietarii terenului în suprafață de 6295. fiind puși în posesie cu acest teren la data de 7 ianuarie 1999 conform procesului - verbal de punere în posesie întocmit de Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, județul G ( fila 11 - 12 același dosar).
În același timp, reclamanții au făcut dovada că o porțiune din terenul proprietatea lor înscrisă în titlul definitiv de proprietate nr.-/1999, este deținută în mod nelegitim de către pârâtul Al. moștenitorul autorului, decedat pe parcursul procesului.
Deținerea nelegitimă a terenului de către pârâtul - decedat, și ulterior de moștenitorul acestuia Al., a fost dovedită cu depozițiile martorilor audiați la instanța de fond în primul ciclu procesual (fila 36 - 37 dosar 5169/2000 al Judecătoriei Tg. J ), dar și cu raportul de expertiză întocmit de expertul, raportul comun de expertiză întocmit de experții și, cât și cu raportul de expertiză întocmit de expert în ultimul ciclu procesual.
Cu excepția raportului de expertiză întocmit de expertul în primul ciclu procesual, celelalte lucrări de specialitate au fost întocmite prin raportare atât la titlul de proprietate nr.-/1999 eliberat pe numele reclamanților și, dar și la titlul de proprietate nr.-/2002 eliberat pe numele autorului, al cărui moștenitor este pârâtul Al. ( fila 22 dosar nr.172/2003 al Tribunalului Gorj ).
Concluziile clare ale celor trei expertize întocmite în cicluri procesuale distincte au fost în sensul că pârâtul ocupă o porțiune din terenul înscris în titlul de proprietate nr.-/1999, existând neconcordanțe numai cu privire la întinderea suprafeței deținută de pârât.
Ultimul raport de expertiză a fost efectuat în dosarul nr- al Tribunalului Gorj de expert ( fila 42 din dosar), expertul arătând în cuprinsul lucrării că a avut în vedere actele de proprietate ale părților, respectiv: titlul de proprietate nr.-/26 aprilie 1999 și procesul - verbal de punere în posesie din 7 ianuarie 1999 cu schița aferentă, eliberate reclamanților și, titlul de proprietate nr.-/5 decembrie 2002 și procesul - verbal de punere în posesie din 26 noiembrie 2002 cu schița aferentă, eliberate pârâtului moștenitor Al., cât și planul cadastral parcelar întocmit de Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, ce a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate menționate.
Din conținutul raportului de expertiză rezultă că măsurătorile cu privire la terenul revendicat de reclamanți au fost efectuate cu aparatură topografică de precizie, astfel încât, nu există nici un fel de îndoială în ceea ce privește individualizarea terenului prin dimensiuni și vecinătăți și întinderea suprafețelor rezultate în urma măsurătorilor făcute.
Or, concluziile expertului cuprinse în raportul de expertiză la fila 44 din dosarul Tribunalului Gorj, sunt fără echivoc în ceea ce privește suprafața de teren pe care pârâtul moștenitor Al. o ocupă din terenul reclamanților și, expertul învederând că aceasta are întinderea de 1151.
În același timp, expertul concluzionează că terenurile părților nu se suprapun, acestea fiind situate în parcele distincte, respectiv terenul reclamanților și este situat în tarlaua 55, parcelele 7, 7/1 și 7/2, în timp ce terenul pârâtului Al. este situat în tarlaua 55, parcelele 8 și 8/1.
Prin completarea la raportul de expertiză ( fila 58 din dosarul Tribunalului Gorj ), expertul își menține punctul de vedere cu privire la întinderea suprafeței de teren pe care pârâtul o ocupă din terenul proprietatea reclamanților, cu precizarea că defalcată pe parcele, suprafața de 1151. se compune din două suprafețe, respectiv 782. în parcela 7 și 369. în parcela 7/1.
Completarea la raportul de expertiză a fost însoțită și de schița anexă ( fila 60 din dosar), în care este individualizat prin dimensiuni și vecinătăți terenul în suprafață de 1151. ocupat de pârâtul moștenitor Al..
La fila 72 din același dosar există răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de moștenitorul pârât Al. și intervenienta Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care expertul își susține punctul de vedere cu privire la individualizarea corectă a terenului în litigiu, acesta subliniind că atât raportul inițial cât și completarea ulterioară au fost făcute avându-se în vedere titlurile de proprietate ale părților, dar și planul cadastral parcelar întocmit de intervenientă, plan ce a stat la baza celor două titluri de proprietate.
Expertul conchide încă odată în sensul că, față de actele de proprietate ale părților nu există suprapunere de terenuri, părțile învecinându-se de-alungul parcelelor nr.7 și 7/1.
Ultima completare la raportul de expertiză aflată la fila 127 din dosarul Tribunalului Gorj, s-a făcut prin raportare și la titlul de proprietate nr.-/1996 eliberat reclamantului, expertul concluzionând că cele două titluri de proprietate eliberate pe numele reclamanților se suprapun pe lungimea de 60. respectiv parcela nr.122/1 din titlul de proprietate nr.-/1996 se suprapune cu parcela nr.7 din titlul de proprietate nr.-/1999.
Deși face aceste ultime constatări, expertul nu-și modifică punctul de vedere menționat în cuprinsul raportului de expertiză inițial, așa cum a fost completat ulterior, în sensul că pârâtul nu ar ocupa din terenul proprietatea reclamanților.
Concluzia finală exprimată la fila 126 din dosarul tribunalului, în sensul că atât reclamanții cât și pârâtul moștenitor nu ocupă în totalitate suprafețele de teren prevăzute în titlurile de proprietate, nu poate fi interpretată în sensul că pârâtul nu mai ocupă din terenul proprietatea reclamanților.
Indiferent de faptul că pentru o porțiune de teren există o suprapunere în actele de proprietate ale reclamanților, este neîndoielnic demonstrat că din întreaga suprafață înscrisă în actele de proprietate ale reclamanților, pârâtul ocupă suprafața de 1151.
Susținerea pârâtului moștenitor Al., cât și cea a intervenientei în interesul acestuia Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 cu privire la titlul de proprietate nr.-/1996, în sensul că vecinul de la vest al terenului din parcela 122/1 ar fi "rest proprietate", și nu "Pârâul ", nu poate fi primită, câtă vreme cu originalul titlului de proprietate în discuție depus la fila 49 în dosarul de recurs, s-a demonstrat că vecinul de la vest al terenului din parcela 122/1 este "Pârâul ".
Deși, pârâtul și intervenienta au susținut că titlul real de proprietate nr. -/1996 este cel depus de pârât ( fila 50 din dosarul de recurs ), Curtea nu poate împărtăși o astfel de susținere, câtă vreme copia prezentată nu a fost însoțită de originalul actului în vederea observării.
Mai mult, în cuprinsul întâmpinării intitulată "note de apărare" ( fila 36,37 din dosarul de recurs), intervenienta arată că se impune o rectificare a titlului de proprietate nr.-/1999 eliberat pe numele reclamanților, în sensul înscrierii în tarlaua 55 parcela 7 ca vecin în partea de est "rest proprietate", în loc de "Pârâul ".
Implicit, intervenienta recunoaște că în raport de vecinătățile înscrise în titlurile de proprietate ale părților la momentul pronunțării hotărârii de față, există o ocupațiune nelegitimă din partea pârâtului asupra unei porțiuni din terenul proprietatea reclamanților.
Față de situația expusă, recursul declarat de reclamanți este fondat și în baza art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Va fi modificată decizia Tribunalului Gorj, în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtul moștenitor.
Se va schimba în parte sentința nr.10613 din 4 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr.5169/2000, în sensul că va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului moștenitor Al..
Va fi obligat pârâtul moștenitor să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1151. teren extravilan, individualizat prin dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și schița anexă la raport ( filele 41 - 46 dosar nr- al Tribunalului Gorj ).
Față de faptul că în recurs nu s-au formulat nici un fel de critici cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile civile, urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței, referitoare la soluționarea acestui capăt de cerere.
Cât privește cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de către Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, urmează a fi respinsă ca nefondată pentru argumentele expuse în considerentele hotărârii de față.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, pârâtul va fi obligat către reclamanți la 1498 lei( RON ) cheltuieli de judecată ( onorariu avocat, onorariu expert și taxă de timbru) în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. nr. 221 din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât moștenitor Al. și intimata intervenientă COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991.
Modifică decizia, în sensul că admite apelul declarat de pârâtul moștenitor Al..
Schimbă în parte sentința nr.10613 din 4 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr.5169/2000, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului moștenitor Al..
Obligă pârâtul moștenitor Al. să lase reclamanților și în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1151. teren extravilan, individualizat prin dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert și schița anexă la raport (filele 41 - 46 dosar nr- al Tribunalului Gorj ).
Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la soluționarea capătului de cerere în despăgubiri civile.
Respinge cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului Al. de către Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991.
Obligă pârâtul Al., către reclamanții și la 1498 lei (RON) cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./6 ex.
06.02.2009
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
