Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 838/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 51,-
DECIZIA NR. 838
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 565/16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în B, Calea, nr. 405, -. B,. 17, sector 1, domiciliată în, nr.5, -,. G,.101, județul P, domiciliat în,-, -.1, județul P, domiciliat în comuna, sat Pipera, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când curtea, pentru a da posibilitatea apărătorului intimaților și, respectiv avocat să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 3 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin decizia civilă nr. 565/16 iunie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 730/22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâți, și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs, fiind investită cu soluționarea cererii formulată de reclamantă ce a avut ca obiect pretenții, respectiv obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a bunurilor proprietatea sa, inventariate și menționate în procesul verbal încheiat la data de 10 iulie 2003 pentru perioada 10 iulie 2003 și până la recuperarea acestora, a reținut și constatat următoarele:
După cum s-a putut observa, lecturând cererea de recurs, aceasta a cuprins practic istoricul evenimentelor în ordinea cronologică, așa cum s-au derulat până în prezent.
Concret pe recurentă a nemulțumit-o modul în care s-a lămurit, ca chestiune prealabilă problema taxei de timbru și în al doilea rând conținutul și concluziile expertizei merceolog efectuată în cauză.
Cu privire la primul motiv,așa cum corect a reținut tribunalul, atâta timp cât recurenta reclamantă nu a indicat expres nici contravaloarea bunurilor mobile pretinse și nici cuantumul exact al lipsei de folosință a acestora, pe bună dreptate că instanța de fond a fost în imposibilitatea stabilirii conform legii a taxei juridice de timbru, conform Legii nr.146/1997 modificată și completată.
Așadar, cum recurenta nu a respectat prevederile art.20 alin.1-3 din această lege, instanța de fond, a constatat că până la termenul stabilit nu s-a îndeplinit obligația de plată a taxei, a aplicat sancțiunea anulării ca insuficient timbrată.
Cu toate acestea, instanța de fond a greșit când a anulat acțiunea ca insuficient timbrată întrucât nu a calculat taxa judiciară de timbru, nu a stabilit un cuantum exact și nici un termen până la care s-o achite.
Tribunalul Prahovaa motivat corect acest aspect, s-a impus desființarea sentinței și a încheierilor premergătoare cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Ceea s-a solicitat în recurs de reclamanta, și anume, desființarea sentinței civile nr.1989/16.06.2008, s-a admis de către instanța de apel care a pronunțat o decizie legală și temeinică, prin care s-au dat îndrumări instanței de fond, de care a urmat să se țină cont cu ocazia rejudecării cauzei.
Celelalte critici referitoare la refacerea raportului de expertiză merceolog sau dispunerea efectuării unei expertize constructor, evident că nu au putut fi primite de instanța de recurs, întrucât nu s-au regăsit în nicio situație expres prevăzută de art.304 pct.1-9 Cod pr.civilă.
Soluția adoptată de Tribunalul Prahovaa fost corectă, întrucât instanța de fond judecând din nou a ținut seama de toate motivele invocate de recurenta reclamantă înaintea instanței care a pronunțat sentința desființată prin decizia tribunalului, ca instanță de apel.
Concluzionând, Curtea în aplicarea prevederilor art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, a respins ca nefondat recursul, decizia atacată a fost legală și temeinică, întrucât cauza a fost trimisă la aceeași instanță de fond pentru judecare, așa cum de altfel a solicitat și recurenta, însă nu instanța de recurs era competentă să rejudece o cauză după desființarea hotărârii ci aceeași instanță care a pronunțat sentința atacată.
Sediul materiei privind,Recursul" s-a regăsit în Titlul V Capitolul I din Codul d e procedură civilă care a structurat pe secțiuni întreaga procedură de soluționare a acestei căi de atac iar în conformitate cu prevederile art.3055Cod pr.civilă în instanța de recurs nu s-au putut produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, prin urmare solicitările recurentei ca instanța de recurs să admită refacerea expertizei merceolog, dispunerea efectuării expertizei constructor, stabilirea valorii totale la care pârâții intimați să fie obligați la plată, calcularea taxei judiciare de timbru, toate acestea au excedat prevederilor legale cuprinse în Codul d e procedură civilă așa cum s-arătat în precedent.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, recurenta a fost obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către intimații-pârâți și, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, reclamanta, invocând dispozițiile art. 317(2) și art. 318(1) Cod procedură civilă.
A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea recursului pentru înlăturarea omisiunilor, printr-o motivare argumentată.
A susținut în esență contestatoarea că, în contestația în anulare nu se judecă fondul ci doar problema neregularității procedurii, a competenței, a greșelii materiale, a omisiunilor instanței, greșelile materiale prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă trebuie doar să fie evidente, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale în cauză, este necesară sublinierea deosebirii dintre motivele de casare la care se referă art. 318 Cod procedură civilă și argumentele de fapt și drept.
A mai arătat contestatoarea că, din lecturarea deciziei atacate rezultă că instanța nu a cercetat motivele de recurs, lăsându-le nesoluționate. Motivele de recurs nu pot fi înlăturate " în bloc" fără o analiză distinctă a acestora, instanța aflându-se în eroare esențială care schimbă perspectiva de abordare a textului de lege. Instanța de recurs s-a mulțumit doar să amintească într-o singură frază că " respinge recursul ca nefundat" ceea ce nu echivalează cu o motivare pro sau contra în raport de motivele de recurs.
susținut contestatoarea că, instanța de recurs nu a făcut o motivare argumentată, din care să rezulte convingerea instanței cu privire la soluția dată. În acest sens, în jurisprudența s-a stabilit în mod constant că noțiunea de proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenție, impune ca instanța de recurs să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile instanței inferioare, în speță instanța de apel.
Așa fiind, lipsa motivării cu privire la motivele de recurs invocate echivalează cu omisiunea la care se referă dispozițiile art. 318(1) Teza II Cod procedură civilă.
În aplicarea textului de lege art. 317(2) Cod procedură civilă privitor la competență, susține contestatoarea că a pus în discuție expertiza merceologică, în sensul de a se reface, putând stabili competența instanței de fond, la judecătorie sau la tribunal. În Capitolul III și IV nu sunt expertizate, precizarea expertului, fiind vorba de peste 60 ca număr, bunuri proprietatea mea. În condițiile prev. de art. 132(3) Cod procedură civilă, în 24 martie 2008 a solicitat valoarea obiectelor pierdute, pierite, potrivit declarației intimatului din 3 februarie 2007.
Din considerentele deciziei de recurs nu a rezultat că instanța s-a pronunțat pe acest motiv de casare, sau că a cunoscut paguba provocată pentru lipsa de folosință a bunurilor, dar și a proprietății asupra bunurilor. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6,7,8 Cod procedură civilă motivele de recurs: sunt omise, neanalizate, nesoluționate; hotărârea dată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; a schimbat natura, înțelesul lămurit a actului juridic.
În ceea ce privește înțelesul deciziei de recurs: instanța de fond în rejudecare trebuie să reia de la început pricina, se vor administra probatorii. Contestatoarea doar a precizat suma, iar instanța a stabilit doar taxa de timbru și a fixat termenul, apoi a stabilit competența instanței de fond la judecătorie sau tribunal.
Aplicarea corectă a legii impune: dispozițiile art. 114 alin 3 Cod procedură civilă rap. la art. 20(2) din Legea 146/1997, deci instanța trebuia să se pronunța asupra stabilirii sumei ce se reține, a taxei judiciare de timbru și fixarea termenului de judecată pentru a se achita taxa aferentă; cuantumul valoric al sumei cu care urma a se achita taxa judiciară de timbru, se stabilește de instanță în urma administrării de probatorii cu: expertiză, martori. Ori, instanța de recurs a precizat, uimitor" valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă nu sunt cele calculate de experți, ci dimpotrivă cele indicate expres de reclamantă".
Instanța de recurs a omis să analizeze și să se pronunțe pe motivul de recurs invocat în baza disp. art. 304 pct. 5, care viza nulitatea deciziei de apel pe viciu de procedură, prev. de art. 105 Cod procedură civilă ( incompatibilitatea judecătorului de apel).
Curtea a apreciat neadecvată atitudinea contestatoarei prin tonul și expresiile folosite, i-a atras atenția că amenințările pe care le face permanent la adresa judecătorilor( împotriva cărora formulează des plângeri penale, nejustificate de altfel) nu sunt de natură să intimideze magistrații, ci mai degrabă încercări nereușite de influențarea acestora în actul de justiție. Nume ca al contestatoarei, al justițiabilului -, etc. sunt deja notorii.
Curtea a considerat necesar să limiteze timpul judiciar pentru susținerea concluziilor, lucru pe care contestatoarea l-a refuzat( a arătat că a depus concluzii scrise), încercând să intre în discuții contradictorii cu președintele completului de judecată, fără a reuși însă acest lucru, instanța a adus la cunoștința părții că va amâna pronunțarea la 3 noiembrie 2009.
Curtea analizând contestația în anulare prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în soluționarea pricinii, curtea o va respinge ca nefondată, conform art. 317(2) Cod procedură civilă și art. 318(1) Cod procedură civile pentru următoarele considerente:
Contestatoarea în susținerea cererii invocă prevederile art. 317(2) și 318(1) Cod procedură civilă care nu se regăsesc în motivele invocate. Practic aceasta continuă în maniera caracteristică să-și manifeste nemulțumirea și disprețul față de magistrații care sunt investiți cu soluționarea cauzelor deduse judecății în care este parte, de regulă reclamantă.
Niciun motiv din contestația în anulare formulată în speță nu se încadrează în dispozițiile art. 317(2) Cod procedură civilă, întrucât respingerea recursului s-a făcut după ce a fost judecat, motivându-se fiecare motiv de recurs. Ceea ce contestatoarea dorește, nu se poate realiza prin recurs și anume refacerea expertizei merceolog, efectuării a unei expertize constructor, stabilirea taxei judiciare de timbru, etc. Toate acestea echivalează cu administrarea de probe noi în această cale de atac, lucru reglementat expres de art. 3053Cod procedură civilă, care menționează clar, cităm: " în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor depuse până la închiderea dezbaterilor".
Prin urmare criticile formulate în contestație nu se regăsesc în prevederile art. 317(2) Cod procedură civilă.
De asemenea, art. 318(1) Cod procedură civilă, invocat de contestatoare prevede că o decizie dată în recurs poate fi atacată cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau a omis să cerceteze vreun motiv de modificare sau de casare, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Chiar din solicitările contestației rezultă că dorește rejudecarea cauzei în recurs, ceea ce de fapt urmează să se facă de instanța de fond, conform deciziei pronunțată în apel, pe care curtea prin respingerea recursului a menținut-o dându-i posibilitatea contestatoarei, cu ocazia rejudecării fondului să solicite probele concludente și pertinente în dezlegarea pricinii.
Concluzionând, curtea conform art. 317 rap. la art. 318 Cod procedură civilă, va respinge, pentru cele ce preced contestația în anulare, ca nefondată.
De asemenea, făcând aplicabile prevederile art. 274 Cod procedură civilă, curtea o va obliga pe contestatoare la plata cheltuielilor de judecată către intimații, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 565/16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în B, Calea, nr. 405, -. B,. 17, sector 1, domiciliată în, nr.5, -,. G,.101, județul P, domiciliat în,-, -.1, județul P, domiciliat în comuna, sat Pipera, județul I, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către intimații și, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
8 ex./ 5 nov. 2009.
5-- Curtea de APEL PLOIEȘTI
- -
- -
C
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Constanța Ștefan
