Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 84/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 84
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanții, domiciliat în P,-, jud.P și, domiciliat în B,--88, - 3,.1, sector 3, Cod -, împotriva sentinței civile nr. 217 pronunțată la data de 26 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în-, sector 5.
Apel scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții-reclamanți și personal, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul reclamant având cuvântul critică hotărârea pronunțată de Tribunalul Prahova ca fiind nelegală și netemeinică, învederând că instanța a făcut o apreciere greșită probelor administrate în cauză.
Susține că, în mod greșit s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât termenul prevăzut de disp. art. 504 Cod pr.civilă a fost respectat.
Precizează că în anul 1969 a formulat acțiune întemeiată pe disp. art. 504-506 Cod pr.penală, care a fost respinsă ca nefondată pe criterii politice.
Consideră că, sentința civilă nr. 9 din 10 martie 1970 are valoare juridică și constituie întreruperea termenului prescripției extinctive, conform art. 16 din decretul nr.167/1958.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța pe fondul cauzei. Depune la dosar în copie xerox extras din ziarul Evenimentul.
Apelantul-reclamant având cuvântul precizează că, cursul prescripției a fost întrerupt în anul 1970 când tatăl său a formulat acțiune.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
- 2 -
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, în mod corect fiind admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Curtea:
Examinând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin actiunea civila inregistrată la nr- la ribunalul Prahova, reclamantii si au chemat in judecata pe paratul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice B, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligat paratul la plata sumei de 3.000.000. euro ce reprezinta salariul plus despagubirile morale pentru perioada cât autorul acestora -in prezent decedat a fost condamnat pe criterii politice la 20 ani munca silnica si executat inchisoare in perioada august 1958- august 1964.
In motivarea actiunii reclamantii au sustinut ca tatal acestora a fost condamnat prin sentinta penala nr. 140/1959 a Tribunalului Militar B la 20 ani inchisoare pentru fapte prevazute si pedepsite de art. 209 cod penal aneterior, iar recursul a fost respins prin decizia nr. 718/1959 a Tribunalului Militar - Regiunea II Militara, si in consecinta a fost depus cu mandatul nr. 257/1959 la Penitenciarul 0622 de unde a fost pus in libertate fiind gratiat in baza Decretului nr. 411/1964.
S- mai sustinut in motivarea actiunii de catre reclamanti ca in anul 1968 Procurorul General al Tribunalului Suprem a admis recursul in supraveghere si prin decizia nr. 127/1965 a fost casata sentinta de condamnare cat si decizia de respingere a recursului, s- dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul B prin sentinta penala nr. 14/1969, Tribunalul Militar Teritorial E. dispunand achitarea autorului lor pentru infratiunea prevazuta de art. 209 pct. cod penal anterior, in baza art. 11 pct.2 lit. combinat cu art. 10 lit. din cod pr. penala pe considetrente ca faptele inculpatului nu au fost dovedite.
Motivand cererea reclamantii au mai sustinut ca sentinta penala nr. 14/1969 prin care s-a stabilit ca tatal lor a fost condamnat printr-o eroare judiciara nu a reparat daunele psihice morale si sociale la care a fost supus el familia sa - iesind din detentie bolnav, decedând după o perioadă relative scurtă, în mare suferință.
In dovedirea actiunii reclamatii au solicitat proba cu acte si expertiza contabila.
Paratul DGFP P in numele MEF formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii deoarece potrivit legislatiei in vigoare, instanta de judecata nu este abilitata sa recunoasca autorului reclamantilor calitatea de victima a regimului politienesc, si exceptia prescriptiei dreptului la actiune deoarece termenul de prescriptie este de 18 luni de la data ramanerii definitive hotararilor instantei de judecata sau Ordonantei Procurorului.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 217 din 26.01.2009 a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de reclamantii și, invocata de parata prin intampinare.
A admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata prin intampinare.
A respins actiunea formulata de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE B, ca prescrisă.
- 3 -
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că exceptia inadmisibilitatii actiunii este neintemeiata deoarece prin cererea formulata se solicita plata unor despagubiri si nu recunoasterea calitatii de victima a regimului politienesc cum se sustine de parat prin intâmpinare, astfel incat in baza art. 137 cod pr. civila, tribunalul a respins- ca atare.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, s-a constatat că este intemeiata întrucât în baza art. 1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Reclamantii si-au fundamentat cererea pe dispozitiile art. 504 cod pr. penala imprejurare in care termenul de prescriptie este de 18 luni de la data ramanerii definitive hotararilor instantei de judecata sau Ordonantelor Procurorului.
In speta s-a constatat ca cererea a fost formulata la data de2 1.08.2008 cu depasirea termenului de18 luni de la data pronuntarii hotararii definitive- sentinta penala nr. 14/16.02.1969 prin care s-a stabilit ca autorul reclamantilor a fost condamnat printr-o eroare judiciara.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții și, invocându-se disp. art. 304 pct. 9 pr.civilă pe motiv că instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra materialului probator administrat în cauză.
In speță, sentința civilă nr.9 din 10 martie 1970, are valoare juridică constituindu-se într-o cauză de întrerupere a termenului prescripției extinctive conform disp. art. 16 din decretul nr. 167/1958.
In acest sens apelanții apreciază că au făcut dovada faptului că cererea de chemare în judecată formulată de autorul lor a fost efectivă, adică făcută cu intenția obținerii unei hotărâri care să poată să fie pusă în executare silită.
Este adevărat că acțiunea inițială a fost respinsă, însă față de condițiile socio-economice existente la nivelul anului 1969 și față de motivarea instanței care nu are nicio legătură cu cauza dedusă judecății, este evidentă imposibilitatea admiterii unor astfel de acțiuni care nu aveau în niciun caz parte de o soluționare corectă.
Este încă evident că prin formularea unei astfel de acțiuni, este răsturnată prezumția lipsei de convingere a titularului dreptului la acțiune asupra temeiniciei pretenției sale, ceea ce conduce la întreruperea prescripției.
Apelanți apreciază ca nelegală admiterea acestei excepții, sens în care solicită în conformitate cu disp. aert. 2973Cod pr.civilă admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Curtea, examinând prezentul apel, constată că este nefondat și urmează a fi respins deoarece:
Potrivit art. 504 alin. (1) și (3) Cod pr.penală, persoana care a fost condamnată definitive are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat hotărâri definitive de achitare.
Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1) lit. j, ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin
- 4 -
hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. (1 ) lit.
Art. 506 alin. (2) Cod pr.penală prevede că acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procuorului, prevăzute în art. 504.
Aplicând în speță aceste prevederi legale, instanța de fond în mod corect a respins acțiunea fiind prescrisă întrucât, sentința nr. 14 prin care a fost achitat de orice penalitate ( autorul reclamanților), născut în 10 aprilie 1910 în comuna, județul P, pentru infracțiunea prev. și ped. De art. 209, pct. 1 Cod penal (vechi), făcând aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod pr.penală, s-a pronunțat de Tribunalul Militar Teritorial B la data de 6 februarie 1969 iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 21 aprilie 2008, peste termenul de prescripție de 18 luni prevăzut de art. 506 alin. 2 Cod pr.penală.
Chiar dacă s-ar considera că sentința civilă nr. 9 din 10 martie 1970 ar constitui o cauză de întrerupere a termenului prescripției extinctive, așa cum susțin apelanții, după data de 22 decembrie 1989 au fost create premisele formulării unei astfel de acțiuni, dată de la care a început să curgă o nouă prescripție de 18 luni. De aceea urmează ca în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă să fie respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, domiciliat în P,-, jud.P și, domiciliat în B,--88, - 3,.1, sector 3, Cod -, împotriva sentinței civile nr. 217 pronunțată la data de 26 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gherghina Niculae
C - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. Gh.N/CO
5 ex./27.04.2009
f- Trib.
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae