Fond funciar. Speta. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 85
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Gherghina Niculae
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta Ministerul T și Sportului, cu sediul în B-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1013 pronunțată la 15 octombrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, sect. 1,-, -, domiciliată în I,-, -. C,. 2, și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sect.5.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 10 aprilie 2009 și respectiv la 17 aprilie 2009 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la udecătoria Buzău sub nr.3594/27.04.1998, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin DGFPS B, Administrația Școlare B și SC SA Stâlpu, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a două imobile ce le-au fost preluate abuziv, în baza.92/1950, situate în com.Merei, sat și respectiv com.Stâlpu jud.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt moștenitori legali ai defunctei, care a moștenit imobilele revendicate de la mama sa -, decedată la 7.07.1928, care la rîndul său le-a primit prin testament de la soțul său,.
La data de 18.01.1999 pârâta SC a formulat cerere reconvențională, susținând că pe terenul aferent conacului revendicat au fost edificate două blocuri de locuit în anii 1974-1975, cu toate utilitățile necesare și că pentru teren dețin titlu de proprietate eliberat de la 2 dec.1996, astfel că solicită ca reclamanții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie construcțiile edificate pe cheltuiala lor și instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent pe toată durata existenței construcției.
- 2 -
La termenul din 14.04.1999 a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, Agenția Națională a și Turismului Școlar B din cadrul iar la data de 25.04.1999 s-au introdus în cauză proprietarii construcțiilor edificate de SC Stâlpu.
Prin sentința civilă nr.6723/6.10.1999 Judecătoria Buzăua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, conform art.158 și art.2 pct.1 lit.b pr.civ. cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr.1404/2000.
Prin sentința civilă nr.258/16.10.2000 Tribunalul Buzăua admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtele SC SA Stîlpu și Agenția Națională a și Turismului Școlar să le lase acestora în proprietate și posesie imobilul casă de locuit din com.Stîlpu jud.B și imobilul din com.Merei, sat, jud.B, cu terenul aferent; s-a constatat că pârâta SC SA Stîlpu, precum și proprietarii construcției edificate de această din urmă pârâtă au un drept de superficie asupra terenului aferent acestor construcții.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilelor revendicate, iar pârâții le folosesc fără titlu. Cererea reconvențională este fondată deoarece SC SA Stîlpu a edificat construcțiile cu bună credință, astfel că se va institui în favoarea sa și a proprietarilor apartamentelor un drept de superficie, necesar unei bune și utile folosințe.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Agenția Națională a și Turismului Școlar și SC SA Stîlpu, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta Agenția Națională a și Turismului Școlar a susținut că sentința nu poate fi executată deoarece nu cuprinde în dispozitiv descrierea imobilelor din revendicate de reclamanți, că imobilul revendicat nu mai exista în forma inițială, că în același perimetru există și alte construcții edificate de Statul Român după naționalizare și că terenul aferent nu a fost identificat; astfel sentința nu este motivată în fapt și în drept, fiind afectată de nulitate.
SC SA Stîlpu a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din reconvenționala privind revendicarea construcțiilor edificate de aceasta și asupra cheltuielilor privind întreținerea, îmbunătățirile imobilelor în cauză și nici nu s-a preocupat să rezolve situația juridică a terenului pentru care are titlu de proprietate.
S-au mai formulat critici privind lipsa de rol activ a instanței pentru stabilirea situației de fapt și de drept dedusă judecății, susținându-se că motivarea în fapt și în drept a soluției este succintă și se încalcă dispoz.art.261 pr.civ. dispozitivul neputând fi executat, iar probele administrate în cauză au fost greșit interpretate.
Prin decizia civilă nr.27/14.03.2001 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis apelurile declarate și pe fond a desființat sentința civilă nr.258/16.10.2000 a Tribunalului Buzău, înaintând cauza spre rejudecare acestei instanțe.
În considerentele deciziei de casare, curtea a reținut că sentința nu cuprinde analiza de fapt și de drept a cauzei, considerentele fiind sumare și nepermițându-se analiza legalității și temeiniciei soluției adoptate; că dispozitivul sentinței nu cuprinde identificarea imobilelor, a terenului aferent și a terenului asupra căruia s-a instituit un drept de superficie în favoarea SC SA Stîlpu și a pârâților proprietari ai apartamentelor, astfel că nu poate fi executat, hotărârea fiind din acest punct de
- 3 -
vedere afectată de nulitate; pe lângă lipsa de rol activ manifestată de instanța de fond, constând în nestabilirea regimului juridic pentru fiecare imobil revendicat și a temeiului de drept în baza căruia au fost preluate de stat, această instanță nu s-a preocupat nici de rezolvarea tuturor capetelor de cerere din reconvenționala formulată de SC SA.
Ca urmare, cauza a fost reînregistrată la ribunalul Buzău sub nr.746/2001, după care, în temeiul art.47 alin.1 din Lg.10/2001 reclamanții au solicitat suspendarea judecății, cauza fiind repusă pe rol la data de 8.04.2002.
În dosarul Tribunalului Buzău nr.2040/2001 având ca obiect Lg.10/2001, prin încheierea din 28.08.2002 reclamanții au renunțat la acțiune și s-a solicitat repunerea prezentei cauze pe rol.
La data de 4.09.2002 pârâta Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala Baf ormulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 1.584.600.000 lei reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse în timp imobilelor revenicate și a investițiilor noi făcute în incintă, urmând a se face reactualizarea în raport de indicii de inflație și instituirea unui drept de retenție în beneficiul lor în limita valorii actualizate îmbunătățirilor și investițiilor.
S-a dispus efectuarea unei expertize, obiectivele fiind stabilite în conformitate cu adresa de la fila 188 dosar (vol.II).
Expertiza a fost întocmită de expert (filele 340-370 dosar vol.I) care a identificat bunurile revendicate, evaluând îmbunătățirile și construcțiile noi executate de pârâți și întocmind schița aferentă raportului de expertiză privind bunurile revendicate de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.83/25.02.2004, în rejudecare, Tribunalul Buzăua admis acțiunea principală formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B, Statul Român prin DGFPS B, Administrația Școlare B și SC SA Stâlpu prin lichidator, Ministerul Educației și Cercetării, G, și, precum și cererile reconvenționale formulate de Administrația Națională a și Turismului Școlar Filiala B și SC SA Stâlpu prin lichidator.
Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala Baf ost obligată să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 30.734 mp teren situat în, identificat în raportul de expertiză în anexa nr.1 și construcțiile edificate pe acest teren și identificate conform aceluiași raport de expertiză.
Au fost obligați reclamanții la 10.936.400.000 lei reprezentând c/val. lucrări noi edificate pe acest teren și identificate în raportul de expertiză și valoare îmbunătățiri aduse vechilor construcții identificate în același raport de expertiză, către Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala
A fost obligată pârâta SC SA Stîlpu să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 42.737,46 mp teren situat în com.Stîlpu și identificat în raportul de expertiză în anexa nr.2, cu culoare roșie și construcțiile aflate pe acest teren și identificate în raportul de expertiză.
- 4 -
A constatat că cele două blocuri identificate în raportul de expertiză cu culoarea albastră au fost edificate de pârâta SC SA Stîlpu și vândute foștilor chiriași, și a constituit un drept de superficie pe cele două suprafețe de teren de 942.62 mp și 373,41 mp, identificate în raportul de expertiză cu culoare albastră, pe toată durata existenței construcțiilor.
S-a reținut că reclamanții menționați sunt singurii moștenitori în viață, cu vocație succesorală la succesiunea autorului lor, u, decedată în data de 30 iunie 1972 care, la rîndu-i, a dobândit aceste bunuri de la soțul său, C, decedat la 30 decembrie 1898.
a fost preluată fără titlu de către stat, în aplicarea Legii rechizițiilor, pentru cartiruirea de persoane, autorități și instituții.
Cum pârâta Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala Bae fectuat lucrări de construcție noi, precum și îmbunătățiri necesare activității desfășurate de aceasta, în temeiul art.481 civ. acestea intră în proprietatea reclamanților care, în conformitate cu art.491 alin.1 și 3 din același cod, vor trebui să plătească pârâtei-reclamante valoarea materialelor și prețul muncii, fără relevanță fiind împrejurarea că aceasta din urmă a folosit imobilul fără titlu, cât și faptul că unele lucrări cădeau sau nu în sarcina acesteia, sau nu a fost plătită reclamanților lipsa de folosință.
Imobilul din com.Stîlpu aflat în posesia SC SA Stîlpu, a fost preluat prin aplicarea.83/1949.
Nefiind exploatări agricole ci având destinație de locuință, în mod nelegal a procedat la expropriere.
Așadar și cel de-al doilea imobil a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Civilă, prin decizia nr.2606/12 oct.2004, a admis apelul declarat de pârâta Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a înlăturat obligarea acestei pârâte de a lăsa în deplină proprietate și pașnică posesie construcțiile identificate cu culoarea pe schița anexă nr.1 a raportului de expertiză întocmit în cauză și anume:, bloc alimentar, spălătorie, șopron (foișor), magazii și garaj, centrală termică, ansamblu căsuțe, WC uscat, clădire școlară și depozit apă, cu consecința reducerii sumei datorate de reclamanți acestei pârâte, de la 10.936.400.000 lei la 3493.400.000 lei reprezentând c/val. îmbunătățirilor.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatele pârâte Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Genereală a Finanțelor Publice B și a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
A respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanții, și și pârâta SC SA Stâlpu împotriva aceleeași hotărâri.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, și pârâții Administrația Națională a și Turismului Școlar - Filiala B și SC SA Stâlpu - prin lichidator.
Reclamanta, invocând motivele de modificare prev.de art.304 pct.7, 9 și 10.pr.civ. a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata îmbunătățirilor pretins făcute de pârâta Administrația Națională a și Turismului Școlar - Filiala B, întrucât la data preluării abuzive de către stat
- 5 -
era în bună stare, dotată corespunzător, pretinsele îmbunătățiri fiind determinate de exploatarea îndelungată a imobilului ca școlară și având natura unor lucrări de întreținere ce nu au fost de natură a spori valoarea fondului.
Cu privire la și anexe, expertiza a stabilit eronat starea de fapt cu referire la valoarea infrastructurii vechi încorporate.
În fine, în raport de solicitarea reclamanților de a se forma două loturi distincte, în care terenul în suprafață de 32,80 mp să fie atribuit, se impunea o evaluare corectă, în sensul anterior arătat, o compensare între c/val. îmbunătățirilor, a elementelor vechi încorporate și a terenului atribuit, urmare căreia diferența în favoarea pârâtei ar fi fost semnificativ mai mică. La această compensare trebuia să se aibă în vedere și faptul că o parte a gardului monumental ce împrejmuiește proprietatea ar cădea în perimetrul lotului în care este amplasată și profită pârâtei menționate. Totodată, instalațiile electrice, instalațiile sanitare nu se impunea a fi considerate lucrări de îmbunătățire care au sporit valoarea fondului întrucât acestea existau la data preluării fără titlu și intervențiile ulterioare au caracterul unor lucrări de întreținere.
Reclamanta, invocând cazurile de modificare prev.de aer.304 pct.9 și 10.pr.civ. a formulat următoarele critici: instanța s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale tardiv formulate; instanța a acordat dreptul la primirea despăgubirilor pentru deși pârâta Administrația Națională a și Turismului Școlar - Filiala B nu a făcut dovada calității procesuale active în sensul că nu a făcut dovada edificării construcțiilor și realizării îmbunătățirilor din fonduri proprii; instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, cu referire la obiecțiunile la expertiză;instanța nu a ținut cont că, fiind edificată în cea mai mare parte în timpul litigiului, cu referire la, pârâta este constructor de rea credință.
Pârâta SC SA Stâlpu, fără a invoca niciunul din cazurile de casare sau modificare prev.de art.304 pr.civ. a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea acesteia privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de conservare și pază a imobilului.
Prin decizia civilă nr.6270 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 19 iulie 2005 au fost admise recursurile declarate de reclamantele, precum și de pârâtele Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B și SC SA Stâlpu - prin lichidator SC Cont SRL B împotriva deciziei nr.2606 din 12 oct.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Civilă pe care o casează și a trimis cauza spre rejudecare la ribunalul Buzău.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că urmare a renunțării reclamantelor la acțiunea întemeiată pe Lg.10/2001 instanța a avut de soluționat acțiunea în revendicare formulată de către acestea.
A reținut instanța de control judiciar că cele două instanțe de fond și de apel au stabilit corect că reclamantele și-au dovedit dreptul de proprietate, context în care în mod judicios s-a statuat asupra obligației de restituire a lucrului însuși, în natură.
Obligația de restituire însă privea examinarea a două aspecte pentru a se stabili drepturile și obligațiile reciproce, respectiv situația cheltuielilor făcute de posesor asupra lucrului și situația construcțiilor noi.
- 6 -
În aceste condiții a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că expertiza efectuată în cauză sub aspectul primei situații trebuia să distingă riguros asupra cheltuielilor necesare, a cheltuielilor utile și a cheltuielilor voluptuorii, știut fiind că cheltuielile necesare se restituie integral posesorului pentru că acestea ar fi fost făcute și de proprietar, cheltuielile utile dau dreptul la restituire în măsura adaosului de valoare asupra fondului, în momentul restituirii, pe care acestea l-au procurat iar cheltuielile voluptuorii nu fac obiectul restituirii.
Expertiza, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuia să stabilească corect valoarea construcțiilor noi, cu referire la cota contributivă a posesorului și a proprietarului, cu referire la construcțiile edificate de posesor prin înglobarea parțială a construcțiilor vechi, față de faptul că acestea nu intră în categoria cheltuielilor utile sau a ameliorărilor, întrucât cheltuielile utile sunt apreciate numai îmbunătățirilor aduse unor clădiri deja existente, construcțiile noi fiind supuse regulilor accesiunii.
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare s-a format dosarul civil nr.542/6.03.2006, cu prim termen de judecată la 12.04.2007.
Prin întâmpinarea formulată, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca reprezentant al Statului Român în teritoriu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că obiectul cererii îl constituie acțiune în revendicare formulată în contradictoriu cu SC SA Stîlpu și Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B, instituții care posedă imobilele revendicate de reclamante - a se vedea fila 7 dosar.
Pârâta Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B, la termenul din 12.04.2006 a învederat faptul că în conformitate cu HG nr.753/14.07.2005 instituția s-a reorganizat și funcționează ca instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Autorității Naționale pentru Tineret - instituție ce urmează a fi introdusă în cauză - a se vedea filele 58-65 dosar.
La același termen, apărătorul reclamantelor a solicitat disjungerea acțiunii pentru fiecare dintre cele două imobile revendicate - a se vedea cererea aflată la fila 66 dosar.
Cererea de disjungere a fost admisă de instanță ca urmare a faptului că în cauză erau incidente prev.art.165 pr.civ. iar prin sentința civilă nr.592 pronunțată în ședința publică din 14.06.2006, în baza art.165 pr.civ. tribunalul a dispus disjungerea celor două capete de cerere formulate de reclamante, având ca obiect: primul - imobile situate în com.Stîlpu, jud.B și secundul - imobile situate în com.Merei, sat, jud.B, urmând a se forma un nou dosar pentru imobilele situate în com.Merei, sat, jud.B, cu citarea legală a părților.
În urma disjungerii dispuse prin sentința mai sus menționată s-a format dosarul civil nr.1354/2006 ce a avut ca obiect imobilul situat în com.Merei, sat, jud.
Conform îndrumărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în decizia de casare, în cauză a fost făcută o nouă expertiză tehnică de către expert -, atât reclamanții cât și pârâta având încuviințați de către instanță experți asistenți în persoana numiților pentru reclamanți și G pentru pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret.
La termenul din 26.04.2007 Autoritatea Națională pentru Tineret a formulat precizări prin care a invocat că prin Lg.47/2007 pentru completarea art.5 din Lg.18/1991 se prevede că nu fac obiectul retrocedării terenurile cu destinație de
- 7 -
parcuri publice, rezervații naturale și parcuri naționale, monumentele, ansamblurile arheologice și istorice, etc. acestea neputând fi dezafectate din domeniul public decât în cazuri de excepție pentru lucrări de interes național.
A arătat pârâta că imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, așa cum rezultă din adresa nr.1948/12.04.2007 - fila 114 dosar, nr.66 este monument istoric înscris în lista monumentelor istorice 2004, iar parcul din jurul figurează ca "parc dendrologic " în anexa 2 la Hotărârea nr.13 din 23.06.1995 a Consiliului Județean
La termenul din 20.05.2008, reclamantele - prin apărător au depus la dosar Contractul de cesiune încheiat de Biroul Notarial "" B prin care numitul cesionează reclamantei cota de din imobilul teren și construcție situat în com.Merei, sat, jud.B, imobil ce face obiectul prezentului litigiu.
După întocmirea raportului de expertiză în formă inițială atât reclamantele cât și pârâta au formulat obiecțiuni - filele 92-95 și 132-137 dosar nr.1354/2006 vol.I și respectiv filele 35-39, 46-47, 69-70 și 88-89 vol.II, astfel că expertul a răspuns punctual la acestea - a se vedea filele 116-127 dosar nr.1354/2006 vol.I și 22-25; 53-60 și 80-82 vol.II.
Pârâta a solicitat la termenul din 1.2008 efectuarea unei noi expertize de către o echipă de experți din cadrul Ministerului d e Justiție, solicitare respinsă însă de instanță dat fiind faptul că expertul desemnat în cauză a efectuat lucrarea ținând cont de considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta răspunzând obiecțiunilor formulate de părți după depunerea lucrării în formă inițială.
Tribunalul Buzău prin sentința civilă nr. 1013 pronunțată la 15 octombrie 2008 admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat în teritoriu prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, invocată de Statul Român, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, domiciliată în B,-, sector 1, domiciliată în I,-, -.1.C.2 jud.I, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B cu sediul în B, str.col. nr.1o9, jud.B, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU TINERET, cu sediul în B,-, sector 2, astfel cum a fost disjunsă și precizată.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă Autoritatea Națională pentru Tineret.
A respins acțiunea în contradictoriu cu Statul Român, ca fiind făcută în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâtele Direcția Județeană pentru Tineret B și Autoritatea Națională pentru Tineret să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în com.Merei, sat, jud.B compus din suprafața de 30.736 mp și imobilele construcții situate pe acesta, astfel cum au fost identificate de expert ing. prin raportul de expertiză și evidențiate pe schița anexă la raport, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A obligat reclamantele să achite pârâtei-reclamante Autoritatea Națională pentru Tineret suma de 859.428 lei reprezentând 405.380 lei cheltuieli utile și 454.042 lei cheltuieli necesare efectuate la imobilele revendicate astfel cum au fost stabilite de expert - prin raportul de expertiză în formă finală.
- 8 -
A instituit un drept de retenție în beneficiul pârâtei-reclamante Autoritatea Națională pentru Tineret asupra construcțiilor în limita valorii de 859.428 lei până la achitarea integrală a acesteia.
A obligat pârâtele Autoritatea Națională pentru Tineret B și Direcția Județeană pentru Tineret B la plata sumei de 2691,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Buzăua reținut următoarele:
Reclamantele au formulat acțiune în revendicare a imobilului situat în com.Merei, sat, jud.B aflat în posesia Agenției Naționale a și Turismului Școlar B, devenită pe parcursul derulării procesului ca urmare a reorganizării - Autoritatea Națională pentru Tineret - reprezentată în teritoriu prin Direcția Județeană pentru Tineret
Într-un prim stadiu jurisdicțional, tribunalul a admis acțiunea și a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 30.734 mp și construcțiile edificate pe acest teren identificate prin raportul de expertiză în anexa 1 și a obligat reclamanții la plata sumei de 10.936.400.000 lei reprezentând c/val. lucrări noi edificate pe acest teren și a îmbunătățirilor aduse vechilor construcții ce au fost identificate și respectiv evaluate prin același raport către Agenția Națională a și Turismului Școlar - Filiala B - a se vedea sentința civilă nr.83 din 25.02.2004 - filele 619-624 dosar nr.746/2001.
Această sentință a fost casată cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.6270 pronunțată în ședința publică din 19.07.2005, motivul casării fiind modul de evaluare a c/val. construcțiilor noi și a îmbunătățirilor efectuate la construcțiile deja existente, instanța de recurs stabilind în considerente limitele casării.
Într-o atare situație, conform art.315 alin.1 pr.civ. hotărârea instanței de recurs asupra punctelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Astfel, cu privire la restituirea imobilului compus din construcții și teren aferent instanța de recurs s-a pronunțat în mod irevocabil prin decizia menționată mai sus, așa încât instanța de fond trebuie să administreze probe doar cu privire la aspectele legate de construcțiile noi și îmbunătățirile efectuate la cele existente.
Din raportul de expertiză întocmit de expert - astfel cum a fost completat ulterior ca urmare a obiecțiunilor efectuate de părți - raport ce se regăsește la filele 81-87, 116-127 dosar nr.1354 vol.I și respectiv 22-25, 53-60 și 80-82 dosar nr.1453/2006 vol.II rezultă că sumele ce urmează a fi achitate de reclamantele și respectiv Autorității Naționale pentru Tineret - Direcția Județeană pentru Tineret B sunt de 405.380 lei cheltuieli utile și 454.042 lei cheltuieli necesare.
Din raport rezultă că valoarea cheltuielilor voluptorii este de 356.178 lei, sumă ce nu poate fi reținută în sarcina reclamantelor, știut fiind că acestea nu pot face obiectul restituirii sens în care este și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța nu poate primi solicitarea pârâtei în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca urmare a prev. Lg.47/2007 de completare a Lg.18/1991 și respectiv a introducerii în categoria Monumentelor istorice conform adresei nr.1948/12.04.2007 - fila 114 dosar nr.1354/2001 vol.I deoarece cu privire la acest aspect Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod irevocabil, decizia fiind obligatorie pentru instanța de fond.
- 9 -
Referitor la excepția invocată de Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B privind lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții, tribunalul a constatat că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii deduse judecății este, așa cum se menționează și în decizia de casare, acțiune în revendicare formulată de reclamante - în calitate de proprietar împotriva posesorilor neproprietari - în speță Autorității Naționale pentru Tineret B - Direcția Județeană pentru Tineret În aceste condiții, calitatea de pârât în prezenta cauză o are posesorul neproprietar și nu Statul Român care nu deține imobilul revendicat.
Tribunalul a constatat că este întemeiată însă solicitarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Tineret B - Direcția Județeană pentru Tineret B privind instituirea unui drept de retenție în beneficiul său asupra construcțiilor, motivat de faptul că așa cum s-a statuat în teoria de specialitate și în practica judiciară dreptul de retenție este dreptul pe care îl are creditorul de a păstra un gaj asupra bunului până la achitarea completă a datoriei de către debitor.
Impotriva sentinței civile nr. 1013/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, a formulat apel Direcția Județeană pentru Tineret B, solicitând în principal înlăturarea obligației pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și construcțiile ce o deservesc și să se constate că pentru toate aceste imobile pârâții sunt constructori de bună credință, precum și instituirea unui drept de superficie asupra terenului de sub construcții și cel aferent acestora, în suprafață de 3280., pe toată durata existenței respectivelor construcții.
In subsidiar, a solicitat apelanta anularea raportului de expertiză și efectuarea unei expertize care să stabilească în mod corect sumele pe care reclamanții le datorează pârâților cu titlu de cheltuieli necesare și utile, efectuate la imobilele revendicate.
Astfel, a arătat apelanta pârâtă că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtele să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu, în condițiile în care din probele administrate reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor noi, știut fiind faptul că accesiunea construcțiilor noi nu operează de drept în favoarea proprietarilor terenului.
Totodată, apelanta a arătat că modul de determinare a cheltuielilor necesare și utile a fost realizat de către expertul, prin aplicarea unor procente la valoarea de înlocuire obținută, fără însă a le identifica și nominaliza componența acestora și nu a calculat valoarea de circulație stabilită de instanță ci valoarea de înlocuire, motivat de faptul că astfel de construcții nu s-au tranzacționat în zonă.
O altă critică, se referă la faptul că instanța de fond a respins obiecțiunile ridicate de pârâți la raportul de expertiză, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale cu privire la sumele la care au fost obligați reclamanții să le achite pârâților, cu titlu de cheltuieli necesare și utile, efectuate la imobilele revendicate, fiind inacceptabil ca instalațiile de încălzire și cele de iluminat exterior să fie considerate drept lucrări care nu au sporit valoarea construcțiilor, ci lucrări cu caracter voluptuoriu.
De asemenea și pârâtul Ministerul T și Sportului (înființat prin OUG 221/2008, în urma comasării cu ) a formulat apel împotriva sentinței civile sus-menționate, solicitând ca și apelanta Direcția Județeană pentru Tineret
- 10 -
B înlăturarea obligației pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie și construcțiile ce o deservesc și anularea raportului de expertiză.
In esență, pârâta Ministerul T și Sportului a formulat aceleași motive de apel ca și pârâta Direcția Județeană pentru Tineret B, arătând că este o construcție complet refăcută de către stat, din vechea infrastructură fiind păstrată o mică parte, astfel încât pârâții sunt constructori de bună credință și nu se poate reține că sunt posesori neproprietari.
De asemenea, s-a mai arătat că instanța de fond nu a procedat la o distingere corectă asupra cheltuielilor necesare, utile și voluptuorii, efectuate la imobilele revendicate, valorile finale aferente cheltuielilor necesare și utile, fiind cu mult diminuate față de cele reale.
Față de apelurile formulate, reclamantele și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, întrucât Inalta C de Casație și Justiție prin decizia pronunțată a consfințit calitatea lor de proprietari ai imobilelor revendicate, iar construcțiile noi ridicate de pârâți au fost edificate pe fundația construcției vechi ce le aparține, și expertul a răspuns la toate obiectivele dispuse de instanță.
Curtea, examinând apelurile formulate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
In ceea ce privește principala critică a apelantelor- pârâte de a fi înlăturată obligația acestora de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie și construcțiile ce o deservesc, și de a se constata calitatea acestora de constructori de bună credință, cu stabilirea unui drept de superficie asupra terenului, Curtea constată că aceasta este nefondată având în vedere considerentele deciziei de casare nr.6270/2005 a Inaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, prin această decizie Inalta C de Casație și Justiție a arătat că în mod corect au stabilit instanțele că reclamanții și-au dovedit dreptul lor de proprietate și în mod judicios s-a statuat, asupra obligației de restituire a lucrului însuși, în natură.
S-a mai arătat în această decizie că expertiza efectuată în cauză trebuia să distingă în mod riguros asupra cheltuielilor necesare, utile și voluptuorii și să stabilească corect valoarea construcțiilor noi, cu referire la construcțiile edificate de posesori prin înglobarea parțială a construcțiilor vechi,construcțiile noi fiind supuse regulilor accesiunii.
Față de aceste considerente, din care rezultă în mod indubitabil că stabilit calitatea de proprietari a reclamanților și obligația restituirii în natură a lucrului, pentru construcțiile noi, operând accesiunea precum și în raport de disp. art. 315 Cod pr.civilă care prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Curtea, constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.
Referitor la solicitarea apelanților -pârâți de a fi anulat raportul de expertiză, ca urmare a faptului că expertul nu a calculat valoarea de circulație a imobilelor, ci o valoare de înlocuire, Curtea constată că și acest motiv de apel este nefondat având în vedere faptul că, așa cum a arătat și expertul desemnat în cauză, în zonă nu au fost tranzacționate astfel de imobile, care au destinația de tabere școlare pentru a putea fi stabilită o valoare în funcție de raportul cerere-ofertă, astfel încât actualizarea s-a
- 11 -
făcut în mod corect conform indicilor de actualizare a clădirilor și construcțiilor specificate prin valoare de înlocuire.
Neîntemeiată este și critica prin care se arată că expertul a determinat cheltuielile necesare și utile prin aplicarea unor procente la valoarea de înlocuire obținută, fără a le identifica, având în vedere că aceste procente reprezintă aprecierea expertului privind ponderea acestor cheltuieli, din valoarea totală a.
Mai mult, aceste cheltuieli au fost determinate valoric, iar în ceea ce privește construcțiile anexe ale, expertul a stabilit ca fiind voluptuorii numai foișorul și ansamblul de căsuțe.
Insă, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica apelantelor privind calificarea instalațiilor de încălzire și a celor de iluminat exterior ca fiind cheltuieli voluptuorii.
Astfel, cheltuielile voluptuorii sunt acelea pe care posesorul le-a făcut pentru plăcerea lui personală și care nu măresc valoarea lucrului
Or, în speță, așa cum s-a arătat în raportul de expertiză efectuat în cauză sistemul de încălzire a fost modificat prin demolarea sobelor de teracotă, acestea având o vechime de peste 100 de ani și introducerea încălzirii centrale.
De asemenea, expertul a mai precizat că vechea instalație de iluminat exterior este în totalitate nefuncțională, motiv pentru care în anul 1998 s-a realizat o nouă instalație cu cabluri montate subteran și stâlpi de iluminat.
Prin urmare, aceste lucrări nu pot fi considerate ca fiind de plăcere, ele fiind absolut necesare pentru folosirea în condiții optime a imobilului.
Față de aceste considerente, Curtea, urmează ca în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă, să admită apelurile, să schimbe în parte sentința în sensul că va fi obligate reclamantele să achite pârâtei-reclamante Ministerului T și Sportului și suma de 34074 lei reprezentând cheltuieli necesare efectuate cu instalațiile de încălzit și de iluminat exterior, ce se va adăuga la suma stabilită cu acest titlu de instanța de fond, urmând să se modifice corespunzător și suma în limita căreia se va institui dreptul de retenție în beneficiul pârâtei -reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâta Ministerul T și Sportului, cu sediul în B, sector 2,-,împotriva sentinței civile nr. 1013 pronunțată la 15 octombrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, sect. 1,-, -, domiciliată în I,-, -. C,. 2, și pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sect.5 și în consecință:
Schimbă in parte sentinta civila nr.1013/15.10.2008 a Tribunalului B, in sensul ca obliga reclamantele sa achite paratei-reclamante Ministerul T si Sportului suma de 893.502 lei reprezentand 405.380 lei cheltuieli utile si 488.116 lei cheltuieli necesare efectuate la imobilele revendicate stabilite prin raportul de expertiza in forma finala.
- 12 -
Instituie un drept de retentie in beneficiul paratei reclamantei Ministerului Turismului si Sportului asupra constructiilor in limita valorii de 893.502 lei pana la achitarea integrala a acesteia.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.VS/CO
7 ex./15.05.2009
f- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae
