Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -

Dosar nr-

DECIZIA NR. 867

Ședința publică din data de 1 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, domiciliată în S, str.- - și, nr.7, jud.P și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ cu sediul în S, str.- - și, nr.7, jud.P, împotriva deciziei civile nr.253 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul ales la cabinetul avocatului, cu sediul în S,-, jud., intimații reclamanți și, ambii domiciliați în B,-,.3,.1,.9,.112, cod poștal -, G, și, toți cu domiciliul ales în S,-, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații reclamanți -, G, și, toți reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 73/2008, lipsind recurenții pârâți, Asociația Familială, precum și intimata pârâtă.

Procedura îndeplinită.

Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei potrivit chitanței nr.- și timbre judiciare în valoare de 2,5 lei, anulate la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către apărătorul recurentei - avocat -, o cerere, înregistrată sub nr.11297 din 29 septembrie 2008, prin care solicită acordarea unui nou termen întrucât nu se poate prezenta, așa cum rezultă din adeverința medicală din 24.09.2008 anexată cererii.

Avocat, având cuvântul, arată că se opune amânării cauzei, deoarece dosarul a mai avut un termen de judecată în luna iulie și a trecut foarte mult timp de la promovarea căii de atac.

Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei, motivat de faptul că recursul a fost depus la 3 iunie 2008, că acesta a beneficiat de un prim termen de judecată la 23 iulie 2008, astfel că a avut timp suficient pentru pregătirea apărării sau să găsească un înlocuitor care să susțină calea de atac.

Avocat arată că cererea de recurs este insuficient timbrată, față de taxa judiciară de timbru stabilită de instanța de apel.

Curtea,verificând actele și lucrările dosarului, consideră că recursul este suficient timbrat având în vedere soluția pronunțată de instanța de apel, respectiv anularea apelului ca insuficient timbrat.

Avocat declară că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, dat fiind faptul că în fața instanței de apel recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra calea de atac promovată cu o sumă exactă, iar aceasta nu s-a conformat obligației, astfel că în mod corect s-a procedat la anularea apelului ca insuficient timbrat. Mai arată că motivele de recurs cuprind critici asupra fondului cauzei și nu asupra soluției pronunțate de instanța de apel, astfel că recursul este nefondat.

Solicită acordarea cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar.

CURTEA:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 01.11.2006 sub nr- eclamanții -, și au chemat în judecată pe pârâtele, și Asociația Familială " " solicitând instanței prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați pârâții să lase reclamanților deplina proprietate și liniștita posesie a terenului situat în S,-, în suprafață de circa 40 mp, obligarea pârâților la plata lipsei de folosință pentru terenul ocupat fără titlu și la ridicarea construcțiilor provizorii amplasate pe terenul revendicat, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață totală de 4551 mp și a construcțiilor edificate pe acesta, imobil situat în S,-, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1398/15.12.2005.

Pe terenul proprietatea reclamanților pârâtele au amplasat în baza autorizației de construire nr. 156/31.10.1994 teren care se afla în proprietatea orașului S la data respectivă, două construcții provizorii cu destinația de spații comerciale în suprafață aproximativă de 40 mp, iar ulterior pârâtelor le-au fost încheiate de Primăria orașului S un număr de patru contracte de închiriere pentru terenul ocupat de cele două construcții provizorii.

Reclamanții au mai arătat că prin sentința civilă nr.710/2000 a Judecătoriei Sinaia întregul teren și construcțiile aferente au fost restituite moștenitorilor fostului proprietar G, care ulterior, prin înstrăinări succesive a ajuns în proprietatea reclamanților.

Deși Primăria Sar eziliat contractul de închiriere încheiat cu pârâtele, acestea au continuat să folosească acest teren fără nici un titlu și fără a plăti vreo sumă de bani cu titlu de chirie.

În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că terenul în litigiu a fost închiriat de la primăria orașului S pentru edificarea unei construcții în vederea efectuării de activități comerciale pentru o perioadă îndelungată, ca urmare a organizării unei licitații publice, termenul închirierii fiind de 15 ani.

A apreciat pârâta că acest contract de închiriere este opozabil proprietarului sau moștenitorilor acestuia căruia i-a fost restituit imobilul naționalizat.

Se mai arată că suma solicitată de reclamanți cu titlu de lipsă de folosință este exagerată, deoarece depășește prețul de vânzare al terenului din zonă

Prin aceeași întâmpinare s-a învederat instanței că pârâta domiciliază în SUA, motiv pentru care aceasta a fost citată la domiciliul indicat, iar ulterior, și-a ales domiciliul la sediul cabinetului avocatului ales.

După administrarea probatoriilor Judecătoria Sinaia prin Sentința civilă nr. 1550/21.12.2007 a admis acțiunea și a obligat pârâtele să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 72 mp situat în S, B-ul - I, nr. 35, jud.

Totodată instanța a obligat pârâtele la plata lipsei de folosință pentru teren și să își ridice construcțiile provizorii de pe acesta, în caz contrar fiind autorizați reclamanții la ridicarea lor, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții -, și sunt proprietarii imobilului compus din teren în suprafață de 4551 mp și a construcțiilor amplasate pe acest teren, imobil situat în S,-, județul P, drept de proprietate dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1398/15.12.2005 de Notarul Public din B.

Pe acest teren pârâtele au amplasat o construcție cu caracter provizoriu, alcătuită cu pereții din panouri metalice modulate, montate pe o / platformă din beton, în baza autorizației de construire nr. 156/31.10.1994 eliberate de Primăria orașului S.

Autorizația de construire a fost eliberată după ce anterior pârâtele au închiriat suprafața de 73 mp teren situat în, Bd. - I - Poștă, prin contractul de închiriere încheiat in anul 1994 cu Consiliul Local S, la data respectivă administrator al acestui teren.

A mai reținut instanța că, în cursul anului 2000 prin sentința civilă nr.710 a Judecătoriei Sinaia s-a dispus restituirea întregului imobil moștenitorilor foștilor proprietari, care ulterior, prin înstrăinări succesive, a ajuns în proprietatea reclamanților, astfel cum rezultă din capitolul III din titlul de proprietate la reclamanților.

Pârâtele au refuzat să predea terenul revendicat reclamanților deși au fost notificate de mai multe ori în cursul anilor 2005 și 2006 de către reclamanți, prin notificări expediate prin Biroul Executorului Judecătoresc din S.

Deși contractul de închiriere anterior menționat a fost încheiat pe o durată de 15 ani, acesta nu își mai produce efectele întrucât a încetat prin desființarea titlului locatorului, având în vedere că orașul S, proprietar la data încheierii contractului de închiriere, a pierdut dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin restituirea sa către moștenitorii fostului proprietar, după cum s-a arătat anterior.

Pe de altă parte, deși pârâtele invocă dispozițiile art.1441 cod civil în sensul că noul proprietar al imobilului era dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, având în vedere că aceasta a fost încheiată prin înscris sub semnătură privată cu dată certă, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile întrucât contractul de închiriere nu a fost supus publicității înainte de înscrierea contractului de vânzare cumpărare în cartea funciară, motiv pentru care contractul nu produce efecte opozabile cumpărătorului de bună credință.

Terenul în litigiu a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topometrică întocmit de expert prin care s-a arătat că acesta are suprafața de 72 mp, iar lipsa de folosință a acestui teren calculată începând cu data de 15.12.2005 până la data de 10.12.2007 a fost estimată la suma de 5760 EURO.

De asemenea, prin raportul de expertiză termică de specialitatea construcții a fost identificată construcția provizorie edificată de pârâte pe terenul proprietatea reclamanților, arătându-se că această construcție este debranșată de la utilități, nu mai este folosită și are aspect de construcție părăsită, constituind un focar de infecție prin deșeurile și murdăria cumulate în interior.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, și Asociația Familială, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel s-a arătat în esență că sentința primei instanțe este nelegală întrucât acesta trebuia să aprecieze că respectivele părți au avut folosința bunului în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria S pentru o perioadă de 15 ani.

Au mai precizat apelanții că în mod greșit și fără a indica temeiul legal prima instanță motivează că la nivelul anului 1994 aveau obligația să înscrie contractul în evidențele Cărții funciare care a început să funcționeze mult mai târziu.

Contractul de închiriere nu putea fi încheiat cu actualii proprietari datorită înstrăinărilor succesive, Primăria a încheiat contractul pe bază de licitație, iar expertul desemnat a calculat lipsa de folosință în mod exagerat, instanța acordând și mai mult decât s-a cerut când s-a raportat la perioadă.

Tribunalul Prahova - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 253/06.05.2008 a admis excepția anulării apelului și a anulat ca insuficient timbrat apelul.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința apelată Judecătoria Sinaiaa admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanți -, G, împotriva paraților, si Asociația Familiala, obligând paratele sa lase reclamanților deplina proprietate si liniștita posesie a terenului de 72. situat in S,-, jud. P, obligarea paratelor la plata sumei de 5760 euro cu titlu de lipsă de folosință teren pe perioada 15.12.2005-10.12.2007 și să-și ridice construcțiile provizorii amplasate pe teren, iar in caz de refuz abilitează reclamanții la ridicarea construcțiilor pe cheltuiala paratelor. Obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 10.792,12 lei.

A mai reținut instanța că potrivit conținutului cererii de apel taxa judiciară de timbru aferentă este de 638,80 lei.

Deși apelanții au fost încunoștințați despre obligativitatea de a achita taxa judiciară de timbru, fiind citați cu această mențiune, taxa de timbru nu a fost achitată până la acest termen.

Așa fiind, în speță sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 20 alin.2,3 raportat la art.1 din Lg.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora instanța nu se poate pronunța asupra cererilor înainte de a se satisface dispozițiile referitoare la timbrai, în baza textului de lege menționat astfel încât apelul a fost anulat ca insuficient timbrat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și Asociația Familială.

În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că sentința primei instanțe este nelegală întrucât acesta trebuia să aprecieze că respectivele părți au avut folosința bunului în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria S pentru o perioadă de 15 ani.

Au mai precizat recurenții că în mod greșit și fără a indica temeiul legal prima instanță motivează că la nivelul anului 1994 aveau obligația să înscrie contractul în evidențele Cărții funciare care a început să funcționeze mult mai târziu.

Contractul de închiriere nu putea fi încheiat cu actualii proprietari datorită înstrăinărilor succesive, Primăria a încheiat contractul pe bază de licitație, iar expertul desemnat a calculat lipsa de folosință în mod exagerat, instanța acordând și mai mult decât s-a cerut când s-a raportat la perioadă.

În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimații -, G, și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării intimații au arătat că cererea de recurs cuprinde critici care vizează numai soluția instanței de fond și nu fac nici o referire la soluția tribunalului, nefiind analizate de instanța de apel ca urmare a netimbrării apelului și nu pot fi examinate pentru prima oară în recurs cu eludarea unui grad de jurisdicție.

Au mai precizat intimații că în situația în care apelul a fost anulat ca netimbrat partea nu poate formula motive de casare decât în legătură cu modul în care instanța de apel a rezolvat problema taxei de timbru.

Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:

Recurenții pârâții și Asociația Familială au investit Curtea de Apel Ploiești cu prezenta cerere de recurs în care au învederat că înțeleg să exercite calea de atac atât împotriva sentinței civile nr. 1550/2007 a Judecătoriei Sinaia, cât și împotriva Deciziei civile nr. 253/2008 a Tribunalului Prahova.

Prin această din urmă hotărâre tribunalul a admis excepția anulării apelului și a anulat apelul formulat de, și Asociația Familială ca insuficient timbrat.

Cu toate acestea în cuprinsul motivelor de recurss nu se regăsesc critici cu privire la soluția instanței de apel, ci toate acestea vizează numai fondul cauzei raportat la hotărârea de primă instanță.

Potrivit art. 299 al. 1 teza II Cod pr. civ. hotărârile date în apel sunt supuse recursului.

Însă, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac el nu poate fi exercitat omissio medio, trecând peste calea de atac a apelului.

Tocmai de aceea dacă hotărârea de apel este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, cum este cazul în speță, critica în recurs trebuie să privească numai legalitatea acestei soluții, iar nu însuși fondul pricinii, de vreme ce instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului.

Ori, așa cum s-a menționat în precedent nici una din criticile formulate nu vizează anularea apelului ca insuficient timbrat, ci numai fondul cauzei astfel cum acesta a fost soluționat de judecătorie, neputând fi cenzurate față de dispozițiile legale invocate de către instanța de recurs.

Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți reprezentând onorariu apărător.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de pârâții, domiciliată în S, str.- - și, nr.7, jud.P și ASOCIAȚIA FAMILIALĂ cu sediul în S, str.- - și, nr.7, jud.P, împotriva deciziei civile nr.253 din 6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul ales la cabinetul avocatului, cu sediul în S,-, jud., intimații reclamanți și, ambii domiciliați în B,-,.3,.1,.9,.112, cod poștal -, G, și, toți cu domiciliul ales în S,-, jud.P, ca nefondat.

Obligă recurenții-pârâți la 3600 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți reprezentând onorariu apărător.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

C - - - - -

Grefier,

Red.

2ex./03.10.2008

f- Judecătoria Sinaia

a- Tribunalul Prahova

,

Operator date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 867/2008. Curtea de Apel Ploiesti