Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 882/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 882
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 164 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6775 din 5 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă, intimatul reclamant asistat de avocat și intimata reclamantă reprezentată de același avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recurenta pârâtă solicită acordarea unui termen în vederea apărătorului ales.
Apărătorul intimaților reclamanți precizează că nu există delegație la dosar a avocatului angajat al recurentei pârâte și se opune la amânarea cauzei pentru motivul invocat de recurenta pârâtă.
Instanța verificând dosarul de recurs constată că nu există delegație a apărătorului ales al recurentei pârâte și apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Avocat, pentru intimații reclamanți, arată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil def ață;
Prin acțiunea înregistrată sub nr.2636/215/02.11.2006 la Judecătoria Craiova, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 606 mp. situat în C,- învecinat la nord cu str. -, la sud, est și vest cu restul terenului reclamanților în suprafață totală de 4910 mp, situat în tarlaua 54, parcela 37, Cartier, învecinat la nord cu strada -, la est cu, la sud cu T 13/2 și la vest cu /2 actual - -, cu obligarea pârâtei la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii trei ani, evaluată provizoriu la suma de 1000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 4910 mp, situat în C, tarlaua 54 parcela 37, pe care l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1004/09.05.2000 la BNP.
Au menționat că pârâta ocupă o parte din terenul sus menționat, situat în partea de nord, cu ieșire la, actual str. -, împrejmuind terenul ocupat și edificând pe acesta o casă și anexe gospodărești.
Prin încheierea din data de 11.12.2006 s-a luat act de precizarea orală a celui de-al doilea capăt de cerere, în sensul că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei pe perioada 2003 - 2006.
Prin sentința civilă nr.6775 din 5 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtei.
A fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren intravilan în suprafață de 827 mp, situat în C,-, județul D, conform schiței - anexă la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expert-inginer.
A fost obligată pârâta să demoleze imobilele - casă, compusă din 3 camere, 2 holuri, un de păsări și gardul din plasă de sârmă și scândură ce împrejmuiește terenul în litigiu pe toate laturile.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2790 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut că reclamanții au făcut dovada că din terenul proprietatea acestora în suprafață totală de 4910 mp. pârâta ocupă fără drept terenul devenit ulterior dobândirii intravilan, in suprafață 827 mp. situat în C,-, județul D, astfel cum a fost identificat fizic în schița anexă la raportul de expertiză.
De asemenea, pe baza raportului de expertiza tehnică judiciară construcții civile și a suplimentului la acest raport întocmit de expert inginer, prima instanță constatat că pe terenul în suprafață de 827 mp. proprietatea reclamanților, pârâta a edificat fără drept și fără autorizație de construire imobilele - casă compusă din trei camere și doua holuri, un de păsări și gardul din plasă de sârmă și scândură ce împrejmuiește terenul în litigiu pe toate laturile.
În consecință, instanța constatat că în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod civil, reclamanții în calitate de proprietari neposesori, sunt îndreptățiți să solicite obligarea pârâtei, în calitate de posesor neproprietar, de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren intravilan în suprafața de 827 mp. situat in C,-, județul D, iar în temeiul dispozițiilor art. 494 alin 1 Cod civil, a apreciat că se impune obligarea pârâtei să demoleze imobilele menționate, edificate fără drept pe terenul proprietatea reclamanților.
Împotriva sentinței civile nr.6775/05.05.2008, pronunțată de Judecătoria Craiovaa declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul, pârâta a arătat că prin modul în care s-a desfășurat judecata la primă instanță, a fost împiedicată a-și face apărările corespunzătoare, întrucât la termenul de judecată din 10.03.2003 s-a respins cererea de apărare formulată de apărătorul său, acest termen fiind singurul la care a fost prezentă în instanță, pentru celelalte termene procedura îndeplinindu-se prin afișare, în condițiile în care aceasta se afla la B, la cei doi fii ai săi.
A mai susținut apelanta că instanța de fond nu a analizat actele prezentate de pârâtă la acea dată, neintrând astfel în cercetarea fondului, neavând în vedere că aceasta se afla în situația unui posesor de bună credință, impunându-se ca raporturile juridice dintre părți să fie examinate astfel prin prisma dispozițiilor art.494 alin.3 Teza a II- Cod civil.
Pârâta a apreciat că buna credință rezulta din însăși înscrisurile sub semnătură privată pe care le-a depus, înscrisuri datate 31.03.1993, din care rezultă că imobilele au fost construite încă înainte de anul 1993, fiind inițial vândute numitului, care apoi i le-a înstrăinat ei la data de 31.03.1993.
Cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, apelanta pârâtă a susținut că acesta este lovit de nulitate, întrucât procedura de convocare pentru data efectuării expertizei s-a îndeplinit în cazul său prin afișare, aceasta locuind de mai mult timp la fiii săi în B, iar pe procesul - verbal încheiat cu ocazia expertizei, nu se regăsesc semnăturile părților.
De asemenea, pârâta a apreciat că în fapt, expertiza nu s-a efectuat și că nu s-a procedat la măsurarea efectivă a terenului în litigiu, astfel că în mod greșit a reținut expertul în răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanți că diferența dintre suprafața de 827. găsită ocupată de pârâtă și suprafața de 606. revendicată inițial de reclamanți, ar face parte integrantă din 54, 37.
Apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, desființarea în totalitate a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării probatoriilor administrate și refacerii raportului de expertiză.
În dovedirea apelului, pârâta a depus, în xerocopie, înscrisurile sub semnătură privată denumite " chitanță de mână" și " chitanță", certificatele de impunere fiscală nr.306/30.11.2004 și nr.20937/08.09.2003, HCL C nr.26 din 29.01.1998, adresa nr.15207/27.06.2001, emisă de Primăria Municipiului C, certificatul de atestare fiscală nr.22810/15.01.2009, procesul-verbal de punere în posesie întocmit în favoarea autorului, extras din planul cadastral intravilan al localității și planul parcela cuprinzând parcelele 37, 38 și 39.
De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, probă respinsă de instanța de apel ca neutilă soluționării cauzei pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii din 09.03.2009 și care au fost dezvoltate cu ocazia analizei în fond a apelului.
Prin decizia civilă nr.164 din 09 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de către pârâta ( ), împotriva sentinței civile nr. 6775 din 05.05.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, .
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că în mod corect prima instanță a respins cererea apărătorului pârâtei la termenul din 10 martie 2008, în condițiile în care îi fusese deja acordat termen pentru angajarea unui apărător în ședința din 28 ianuarie 2008, iar pe de altă parte cererea de amânare nu a fost temeinic justificată, nefiind atașate acesteia nici un fel de înscrisuri de natură a motiva lipsa apărătorului, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 156 Cod pr. civilă.
Referitor la critica privind nelegalitatea efectuării raportului de expertiză, s-a reținut că expertiza s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 208 Cod pr. civilă, pârâta fiind convocată prin scrisoare recomandată, semnând pe mandatul poștal și chiar participând la cercetarea locală.
Că, pe de altă parte, această nulitate relativă a raportului de expertiză nu a fost invocată în condițiile art. 108 alin. 3 Cod pr. civilă, respectiv la prima zi de înfățișare și înainte de a pune concluzii în fond.
Susținerea apelantei conform căreia, întocmirea raportului de expertiză a fost formală, fără o deplasare în teren a expertului și fără efectuarea măsurătorilor s-a apreciat ca nefondată, în condițiile în care a semnat fără obiecțiuni procesul - verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, atestând executarea măsurătorilor topografice asupra terenului în litigiu.
Din această perspectivă s-a apreciat ca nefondată și susținerea apelantei conform căreia, expertul ar fi reținut greșit în lipsa unor măsurători, că diferența dintre suprafața găsită ocupată de către pârâtă de 827. și suprafața inițială revendicată de reclamanți de 606. ar face parte din 54 37, pârâta neformulând obiecțiuni nici cu privire la completarea raportului de expertiză depus la 31.03.2008, cuprinzând și răspunsul la obiecțiunea formulată.
S-a apreciat că în cauză constatările expertului se coroborează și cu înscrisurile depuse, din care rezultă că suprafața totală a parcelei 37 din 54 este mult mai mare decât suprafața ocupată de pârâtă, măsurând 4910. și că, în raport de vecinătățile parcelei și vecinătățile suprafeței ocupate de pârâtă, se deduce includerea întregului teren ocupat de pârâtă în cel cumpărat de reclamanți în 54 37.
Critica apelantei privind necercetarea fondului referitoare la buna sa credință, s-a apreciat ca nefondată.
Raportat la înscrisurile depuse s-a apreciat că, chiar dacă s-a reținut edificarea construcțiilor înainte de anul 1993, astfel cum susține apelanta, nu se poate considera că acestea au fost construite cu bună credință, din moment ce numiții și, au edificat în lipsa unui titlu asupra terenului.
Din înscrisurile sub semnătură privată nu rezultă buna credință, având în vedere că înstrăinătorul nu avea și nu a prezentat pârâtei nici un titlu de proprietate sau act vechi de proprietate, fapt ce nu-i putea crea pârâtei convingerea că cel de la care a dobândit imobilul avea însușirile cerute de lege, spre a-i putea transmite proprietatea.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală - art. 304 pct. 6, 9 și 10 Cod pr. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invocat că instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, neadministrând toate probele solicitate și care se impuneau pentru stabilirea stării de fapt.
S-a arătat că nu s-au administrat probe în raport de apărarea sa potrivit căreia, suprafața de teren ocupată nu face parte din suprafețele de teren menționate în actul de proprietate al reclamanților, respectiv din 54 37, prezumția reținută de către instanță nefiind susținută probatoriu, suprafața deținută și ocupată de construcții edificate încă din anul 1993, fiind situată în parcela 35 și astfel se impunea efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere planurile parcelare.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au revendicat de la pârâtă suprafața de 606. invocând că sunt titularii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4910. conform contractului de vânzare - cumpărare, suprafață cuprinsă în 54 P, 37, cu vecinii: N- str. - ( fost De.6 ),; E -; S - 13/2 și V - De.32/2( actual - -).
În susținerea acțiunii, s-a depus contractul de vânzare - cumpărare și un plan de amplasament și delimitare, care nu poartă mențiunea organului care l-a întocmit și din care rezultă că întreaga suprafață este ocupată de construcții și care sunt identificate cu numere din nomenclatorul stradal.
Pe acest plan este identificată ( indicată ) și suprafața de 606. cu nr. stradal 78, având o formă dreptunghiulară, cu deschidere la stradă de 15,63.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză nu s-a procedat la identificarea și delimitarea ca amplasament pe planul cadastral întregii suprafețe de 4910. situată în 54 37, expertul rezumându-se a determina doar suprafața ocupată de pârâtă și reținând că aceasta ocupă 827., cu dimensiunile 15,70/84/6,5/74,7, dimensiunile reținute de expert fiind în evidentă contradicție cu dimensiunile din planul prezentat de către reclamanți.
Răspunsul expertului, în sensul că suprafața de 827. face parte din suprafața totală de 4910. situată în 54 37, nu are nici un suport probatoriu, atâta timp cât aceasta nu se bazează pe o lucrare la fața locului, lucrare care trebuia efectuată cu citarea părților, prezumția instanței fiind greșită.
Raportat la susținerea pârâtei că terenul pe care-l ocupă se află situat în 35, se impunea și verificarea acestei susțineri prin identificarea exactă a terenului pe care-l ocupă pârâta, prin stabilirea tarlalei și parcelei în care este situat și a dimensiunilor exacte.
Prin neadministrarea acestor probatorii, care erau esențiale pentru stabilirea stării de fapt, instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
În ceea ce privește analizarea bunei credințe a pârâtei, se impune suplimentarea probatoriilor pentru a se putea analiza buna credință a adevăratului constructor, avându-se în vedere că pârâta a cumpărat imobilul în întregul său, compus din casă și teren.
Din probe rezultă că autorul pârâtei a cumpărat doar suprafața de 1000. și aceasta a edificat construcțiile, astfel că buna credință trebuia analizată la data edificării construcțiilor - art. 1898 alin. 2 cod civil și raportată la poziția adoptată de adevăratul proprietar de la acea dată al terenului, respectiv dacă a acceptat construirea sau s-a opus.
B credință este a și constă în convingerea pe care o are în momentul efectuării lucrărilor și că fondul pe care construiește este al său, prin faptul că îl posedă în virtutea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui vicii nu-i sunt cunoscute - art. 494 Cod civil.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod pr. civilă, a se admite recursul, a se casa decizia și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 164 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6775 din 5 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și .
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
14.07.2009
Jud.fond
Jud.apel Fl.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Sorin Drăguț
