Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.913

Ședința public 7 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Maria David

Judectori - - -

-- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta cu domiciliul ales la Cabinetul avocatului din B, sector 3, Calea, nr.9, - - 6,.2, parter,.38, împotriva deciziei civile nr.398 din data de 11 iunie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în comuna, sat, nr.142, județul P și domiciliat în comuna, sat, nr.142, județul

Dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 7 octombrie 2008, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, care face parte integrant din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea prților s depun concluzii scrise, amânat pronunțarea la data de 14 octombrie 2008, când dat urmtoarea decizie:

CURTEA:

Asupra recursului civil de faț, constat:

Prin acțiunea înregistrat pe rolul Judec toriei Câmpina sub nr.187 din data de 17 ianuarie 2007, reclamanții și - au chemat în judecat pe pârâtele și -, pentru ca prin sentința ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâtelor de le lsa în deplin proprietate și netulburat posesie terenul în suprafaț de 469 mp situat în intravilanul municipiului Câmpina, str. -. - - nr. 4, județul P, de a ridica de îndat de pe terenul proprietatea reclamanților construcțiile provizorii edificate de pârâte și materialele de construcții depozitate, lemne, crmid, în caz contrar urmând a fi abilitați reclamanții la acest lucru precum și obligarea pârâtelor de le asigura o servitute de trecere pe terenul lor situat la adresa mai sus menționat, de la calea public și pân la terenul proprietatea reclamanților cu o lțime de 4 m solicitând și cheltuieli de judecat.

In motivarea acțiunii, s-a artat c reclamanții au cumprat terenul sus menționat prin contractul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 1579/7.05.1996 la Biroul Notarului Public din Câmpina, de la vânztoarea, iar pârâtele de rea credinț fiind, știind c nu au nici un titlu valabil a supra acestui teren, exercitau posesia asupra lui fr drept, refuzând s recunoasc dreptul de proprietate al reclamanților.

S- mai artat c, deși în urma cu doi ani, reclamanții au curțat terenul în cauz și au convenit cu pârâtele s nu le mai încalce proprietatea și s nu mai depoziteze materiale pe acest teren, acestea au ridicat construcții provizorii și au depozitat în continuare materiale de construcții, la încercarea reclamanților de intra pe teren în anul 2007 ameninânțându- cu toporul și legând cu sârm poarta de la intrare pentru împiedica accesul acestora în imobil.

În continuare, reclamanții au susținut c atunci când au cumprat terenul în anul 1996, în contract s-a fcut mențiunea c acesta se învecineaz pe latura de est cu drumul de acces trecut pe schița de plan cu o lțime de 3 m, dar aceast lțime nu corespunde uneia real și dorinței reclamanților de a-și construi o cas, ci presupune trecerea autocamioanelor mari, utilajelor de construcții și mașinilor de intervenție în caz de pericol.

Faț de aceast nou împrejurare, reclamanții a solicitat obligarea pârâtelor s le asigure o servitute de trecere pe terenul lor de la calea public și pân la terenul proprietatea reclamanților cu o lțime de 4.

În drept, aceștia și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.480 și urmtoarele, art.1076-1077, art.630 și urmtoarele Cod civil.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

La data de 10 martie 2006 pârâta - a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea primului cap de cerere prin care se solicita obligarea s de a lsa în deplin proprietate și netulburat posesie terenul intravilan de 469 mp, cu motivarea c niciodat nu au ocupat în vreun fel acest teren al reclamanților.

A solicitat respingerea și a captului de cerere prin care se cererea obligarea sa de ridica de pe terenul reclamanților anumite construcții și materiale de construcții,pe același considerent și anume acela c niciodat nu ridicat pe terenul reclamanților cotețe, WC, țarcuri și nu a depozitat crmid, lemn, fân pe acest teren, terenul fiind liber și acoperit cu iarb.

Aceasta menționat c este de acord cu instituirea unei servituți de trecere pe terenul s de la calea public la terenul proprietatea reclamanților, dar numai pe lțime de 3 considerați suficienți pentru a permite intrarea unui autovehicul de cel mai mare gabarit, în schimbul unei chirii anuale în cuantum de 1.000 euro pltibil în cursul lunii ianuarie pentru anul în curs; în cazul neachitrii urmând se desființa servitutea fr nici o somație.

Pârâta a precizat c reclamanții nu au cumprat de la -, zis și acest loc de servitute, așa cum reiese clar din contractul de vânzare cumprare prezentat de reclamanți și nici nu au abordat-o cu privire la cererile formulate în instanț pentru soluționa litigiul pe calea amiabil, motiv pentru care a solicitat s nu fie obligat la cheltuieli de judecat.

În finalul întâmpinrii, aceasta artat c prezint acte medicale din care rezult c pârâta este grav bolnav de demenț presenil Alzhaimer și nu poate sta in instanț.

Faț de susținerile din întâmpinare, reclamanții și - au solicitat introducerea în cauza numitului în calitate de coproprietar în indiviziune cu pârâtele și beneficiar al servituții de trecere, au precizat c au cumprat terenul proprietatea lor împreun cu servitutea de trecere pe un drum de acces de 3 ml, pe care îns îi consider insuficienți pentru exploatarea terenului și nu sunt de acord c servitutea de trecere ar crea în favoarea proprietarului fondului aservit un drept la plata folosinței terenului, dezdunarea solicitat de pârât trebuind fi formulat pe calea unei cereri reconvenționale.

In ceea ce privește calitatea procesual pasiv a pârâtei, reclamanții considerau c aceasta justific aceast calitate deoarece este coproprietar asupra fondului aservit și dac este pus sub interdicție, urmeaz s fie introdus în cauza tutorele sau s se poat numi un curator.

În ședința public din data de 31 martie 2006, Judec toria Câmpina dispus introducerea în cauz numitului în calitate de pârât și emis adresa ctre Primria municipiului Câmpina pentru numi un curator pârâtei.

La solicitarea instanței, Primria Municipiului Câmpina emis Dispoziția nr. 748/24.05.2006 privind instituirea curatelei pârâtei în persoana numitului -consilier juridic în cadrul Primriei Câmpina.

În ședința public din data de 5 mai 2006 instanța admis cererea de conexare dosarului nr. 1125/2006 la prezenta cauz, dosarul conexat având ca obiect grnițuirea proprietților acelorași prți pe latura de sud a terenului reclamantelor și obligarea pârâtelor de ridica gardul pe hotar.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtelor de a permite accesul reclamanților la terenul proprietatea acestora din municipiul Câmpina, str. -. - - nr. 4 pe drumul stabilit ca servitute de trecere, precum și obligarea acestora de desființa îngrdirea fcut la intrarea pe drumul de acces sau abilitarea reclamanților de efectua aceasta pe cheltuiala pârâtelor.

Reclamanții au solicitat în dosarul conexat obligarea pârâtelor la plata lipsei de folosinț terenului în litigiu pe ultimii trei ani, precum și la suma de 50 lei pe zi de întârziere cu începere de la data introducerii acțiunii și pân la restabilirea accesului la teren, ca sancțiune.

Motivarea acțiunii din dosarul conexat este aceeași cu cea din prezenta cauz, cu precizarea c blocarea cii de acces din strad pe drumul afectat servituții are loc de circa 3 ani, înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii fiind aceleași.

La acțiunea conexat, pârâta - formulat întâmpinare, exprimându-si acordul cu privire la grnițuirea proprietților și ridicarea gardului pe hotar de ctre reclamanți, precizând c este de acord cu accesul reclamanților la terenul lor pe drumul de acces, în schimbul sumei de 1000 euro pe an cu titlu de chirie.

A precizat c se opune desființrii îngrdirii la intrarea din drumul public, deoarece gardul existent delimiteaz în mod normal curte de drumul public.

Nu se impune plata lipsei de folosinț în favoarea reclamanților, deoarece niciodat nu le- îngrdit folosința terenului proprietatea lor, reclamanții fiind aceia care nu au dorit s își valorifice terenul, necultivându-l ( 70-79 dosar fond).

La data de 9 iunie 2006 ( 110 dosar fond), reclamanții au formulat o cerere precizatoare și modificatoare acțiunii principale și celei conexe prin care au artat c renunț la chemarea în judecat pârâților și, considerând c aceștia nu au calitate procesual pasiv, renunț la judecata privind capetele de cerere de la punctele 1 si 2 din acțiunea principal și au modificat cererea de la pct.1 din acțiunea conex solicitând numai obligarea pârâtei de le permite s construiasc gard pe hotarul dintre proprietțile lor,respectiv pe latura de est și pe latura de vest terenului proprietatea lor și aleii de acces.

Aceștia au solicitat îndreptarea greșelilor materiale din ambele acțiuni privind vecintțile terenului proprietatea lor, dup cum urmeaz: la N- drum de acces, la V-, la S- și, la E-.

S- precizat împrejurarea c dimensiunile servituții de trecere pe terenul aservit proprietatea paratei sunt de 41 m lungime din str. -. - la terenul lor, de 3 în lțime, iar dimensiunile servituții de trecere pe terenul proprietatea reclamanților ca fond aservit sunt în continuare de 18,5 m lungime si 3 lțime, fondul deservit în proprietatea pârâtei, terenul reclamanților fiind situat între dou loturi proprietatea pârâtei.

În motivarea susținerilor, s- precizat c au fost induși în eroare de prțile din sentința civil nr. 4774/1994 Judec toriei Câmpina unde pârâții, prinții soției lui, au avut calitate procesual într-un cap de cerere având ca obiect tulburare de posesie, deși nu erau coproprietari, drept pentru care din eroare au chemat- în judecat și pe, datorit neclaritții sentinței. Pe fondul cauzei, aceștia au susținut c din toate documentele autentice și schițele anexe rezult existența drumului de acces.

La data de 08 septembrie 2006 ( 130 dosar fond), reclamanții și-au reformulat în scris poziția procesual, renunțând integral la capetele de cerere din acțiunea principal și la captul de cerere având ca obiect grnițuire din acțiunea conex, menținându-și solicitarea de li se permite ridicarea gardului pe hotarul dintre proprietți de ctre pârâta .

În ședința public din data de 08 septembrie 2006 instanța dispus unirea excepției lipsei calitții procesuale pasive pârâților și cu fondul cauzei.

fost efectuat cercetare local, constatrile instanței regsindu-se în procesul verbal de cercetare încheiat la data de 3 octombrie 2006 ( fila 138 dosar fond).

Reclamanții, prin aprtor, au revenit, precizând din nou acțiunile conexe, la fila 150 dosar fond - la data de 06 octombrie 2006- în sensul c își susțin cererea de grnițuire precum și acțiunea conexa, cu urmtoarele capete de cerere: obligarea pârâtei s permit reclamanților construirea gardului dintre cele doua proprietți, accesul din strad pe proprietatea lor, pe servitutea de trecere cu dimensiunile 41/3, obligarea pârâtei s desființeze îngrdirea la drumul de acces sau abilitarea reclamanților s efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei, obligarea acesteia la plata lipsei de folosinț pe ultimii trei ani si 50 lei pe zi de întârziere calculat de la introducerea acțiunii și pân la restabilirea accesului.

In cauz, au fost administrate probe cu acte, interogatoriul reclamanților și al pârâtei, expertiz tehnic topometric întocmit de expert și cercetare local.

Prin sentința civil nr. 446 din data de 19 februarie 2007 Judec toria Câmpina luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii civile, obiect al dosarului nr. 187/2006 ( fila 130,131,150 dosar fond), admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului și dispus scoaterea acestuia din cauz și respins excepția faț de. luat act de renunțarea reclamanților la judecat faț de pârâta . admis în parte acțiunea precizat obiect al dosarului conexat formulat de reclamanții și - și respins cererea reconvențional formulat de pârât și în consecinț dispus granituirea terenurilor proprietatea prților pe aliniamentul A- din expertiza topometric.

Instanța de fond obligat pe pârâta s permit accesul la terenul proprietatea reclamanților pe terenul cu destinația drum de acces, delimitat prin punctele 1,2,5,6 din același raport de expertiz, terenul fiind aservit și s îngduie construirea gardului pe cele trei laturi învecinate cu reclamanții, conform documentației cadastrale anex ( fila 94-95 dosar fond), contractului de vânzare cumprare autentificat sub nr. 1579 /1996 de Biroul Notarului Public si schiței de plan anex și expertizei tehnice, cu amplasarea terenului la limita nordic respectiv 53 ml pe latura sudic de la drumul public ( Nord - -Vest).

fost obligat pârâta s plteasc reclamanților suma de 19416,60 lei despgubiri reprezentând lipsa de folosinț a terenului și s-a respins cererea reconvențional ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța aceasta sentinț, instanța de fond constatat c prin sentința civil nr. 3506/1989 Judec toriei Câmpina pronunțat în dosarul nr. 2567/1998 și expertiza -varianta pârâtul fost acuzat c folosit terenul cu destinație de cale de acces fr acordul coproprietarilor și l- cultivat,astfel c instanța în urma probatoriilor administrate obligat pârâtul s lase reclamanților, respectiv lui ( tat) și - ( frate) folosința drumului de acces existent pe latura de nord proprietții, fiind obligat și s ridice obiectele de pe acesta.

Ulterior vândut dreptul s indiviz din terenul de 750 mp, respectiv 469 mp ce se învecineaz pe latura de nord cu drumul de acces pe lungime de 30 ml cumprtoarei cu contractul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 840/1991 de notariatul de Stat Local Câmpina cu schița de plan aferent, fiind evident menținerea destinației terenului cu lțimea de 3 la strad, de drum de acces in favoarea loturilor celorlalte, așa cum fost inițial creat, ca terenuri înfundate, în sensul dispozițiilor art.616 Cod civil.

Prin actul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 8086/1994 și transcris sub nr.7226-7227/1994 vândut pârâtei terenurile proprietatea sa din acel punct, inclusiv cota de 1/ 3 din drumul de acces,respectiv 100 mp din 300 mp existent cu aceasta destinație, menținându-se configurația imobilelor și destinația conform schiței de plan anex actului ( filele 186-187).

Instanța de fond mai reținut c prin sentința civil nr. 4777/1994 Judec toria Câmpinaa hotrât ieșirea din indiviziune prților asupra aceluiași imobil conform raportului de expertiza ( 45-47), menținându-se de asemenea drumul de acces ca și suprafața și categorie de folosinț.

S- constatat de ctre prima instanț c, dup punerea în posesie ce avut loc prin procesul verbal de executare nr. 557/1996, vândut reclamanților din prezenta cauz terenul in suprafața de 469 mp cu vecinii rezultați din schița de plan anex, inclusiv vecini - drum de acces - care este în mod expres menționat in aliniatul 2 cu dimensiunile 3 si 18, 65 m, cu referire strict preluat din sentința civil nr. 4777/1994 Judec toriei Câmpina, astfel " drum de acces ce va fi folosit și de pârât pentru ajunge pe terenul din restul proprietții reclamantului" ( fila 90 dosar fond ).

In ceea ce privește justificarea calitții procesuale pasive pârâtului, judectoria reținut c acesta și- înstrinat întregul drept de proprietate, astfel încât nu are calitate procesual pasiv, situație confirmat de toate prțile din proces ce au fost de acord cu scoaterea lui din cauz.

Nu s- putut aprecia lipsa calitții procesuale pasive a pârâtei deoarece ea este cea care folosește imobilul în cea mai mare parte timpului, astfel c poate fi avut in vedere la celelalte despgubiri privind lipsa de folosința terenului doar dac reclamanții înțeleg s se judece și în contradictoriu cu aceasta.

In consecinț, constatând c renunțarea la judecat ca act de dispoziție poate interveni oricând în cursul procesului, în temeiul art.246 Cod procedur civil instanța luat act de renunțarea la judecat reclamanților faț de pârâta.

În urma analizei expertizei tehnice topometrice comparativ cu expertiza -, parte integrant dintr- hotrâre judectoreasc cu valoare de autoritate de lucru judecat între prți, dar și prin prisma constatrilor efectuate cu ocazia cercetrii locale, instanța de fond a reținut c, în fapt, deși terenul configurat prin documentația cadastral depus de reclamanți la dosar respect toate schițele de plan anterior întocmite ca anexe prți integrante ale unor acte autentice valabile sau hotrâri judectorești irevocabile, pârâta, în fapt, nu pstrat delimitarea terenului cu destinația de drum de acces de restul terenului proprietatea sa cu destinația curți-construcții și arabil.

Instanța a precizat c aceasta delimitare existent doar pe schițele de plan se impune în teren, cu atât mai mult cu cât terenul reclamanților este loc înfundat în sensul legii civile și unica posibilitate de acces la acesta este, conform tuturor titlurilor d e proprietate, drumul de acces care la strad este blocat prin gardul pârâtei prevzut cu poart nu în dreptul cii de acces, pentru putea fi utilizat de reclamanți, ci în partea opus.

Interpretând actele juridice încheiate între prți succesiv, ca acte patrimoniale, consensuale, solemne și reale, prin prisma efectelor lor dominate de principiile forței obligatorii, irevocabilitții și relativitții dar și hotrârilor judectorești pronunțate, cu valoare de autoritate de lucru judecat, prima instanț a apreciat c se justific grnițuirea terenului proprietatea reclamanților pe aliniamentul din expertiza topometric cu respectarea distantei de 41 pe latura nordic,respectiv 53 ml pe latura sudic de la drumul public, urmând se construi gardul pe cele trei laturi comune prților.

Judectoria a apreciat c, în condițiile în care diferența de 2/3 din drumul de acces aparținând proprietarilor inițial, respectiv - 1/ 3 și 1/ 3 poate fi transmis de aceștia și în prezent prin acte autentice așa cum transmis cota sa de 1/ 3 pârâtei din prezenta cauz, nu se pot aplica dispozițiile legale prevzute de art. 616-617 cod civil privind despgubiri rezultate din lipsa de folosinț terenului fond aservit.

Împotriva sentinței pronunțate au declarat apel atât reclamanții - și cât și pârâta .

În motivarea apelului formulat, apelanta pârâta invocat excepția nerespectrii principiului continuitții și distribuirii aleatorii dosarelor, motiv de casare prevzute de art.304 pct.2 Cod procedur civil, solicitând instanței de apel s constate c sentința civila nr. 446 din data de 19 februarie 2007 este nul pentru c fost motivat de alți judectori decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, conform mențiunilor aflate pe ultima pagin sentinței apelate.

In situația în care Tribunalul Prahova nu va admite aceasta excepția și nu va trimite cauza la Judec toria Câmpina pentru ca sentința s fie dat de judectorul care a luat parte la dezbaterea în fond pricinii, apelanta pârât a solicitat s se constate c sentința apelat reține alt situație de fapt decât cea rezultat din probele administrate și din cauza reținerii acestei stri de fapt nereale și concluziile judectorului, care nu participat la dezbaterea în fond pricinii, nu sunt fondate, ajungându-se la pronunțarea unei hotrâri incorecte.

Apelanta a susținut c, în realitate, din contractul de vânzare cumprare nr. 840/1991 nu rezult ca și-ar vinde și dreptul indiviz din drumul de acces stabilit prin partajul voluntar între - tatl, - și - fii, drept pentru care niciodat nu avut și, pe cale de consecinț, nici nu putut s vând intimaților reclamanți vreun drept indiviz din drumul de acces.

S-a mai artat în continuare c nu exista un astfel de drum de acces deoarece nu fost amenajat și folosit în acest sens, ipotetica sa existenț fiind inclus în suprafața curții apelantei aspect rezultat din cercetarea la fața locului și din celelalte probe administrate.

În ceea ce privește calitatea procesual pasiv numitului, s-a precizat c acesta nu și-a înstrinat întregul drept de proprietate ci, potrivit sentinței civile nr. 502 din 14 februarie 2005 Judec toriei Câmpina, deciziei nr. 902 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Ploie ști, deciziei nr. 1767 din 14 decembrie 2005 Curții de Apel Ploie ști, este în continuare proprietar al unei suprafețe de teren de 774 mp și unei cote de 1/ 3 din așa - zisul drum de acces, având calitate procesual pasiv in cauz.

Apelanta a criticat reținerea fcut de Judec toria Câmpina, în sensul c " nu se poate aprecia lipsa calitții procesuale pasive pârâtei, deoarece ea este cea care folosește imobilul în cea mai mare parte timpului, astfel c poate fi avut în vedere la cererea de despgubiri pentru lipsa de folosința terenului.", în realitate nefolosind imobilul deoarece este grav bolnav de demenț presenil.

alta critic adus hotrârii instanței de fond a constat în acea c motivarea din considerente în sensul c "drumul de acces care la strad este blocat prin gardul pârâtei prevzut cu poart nu în dreptul cii de acces pentru putea fi utilizat de reclamanți ci in partea opus", nu corespunde realitții deoarece drumul de acces nu este blocat prin gardul apelantei ci cu poarta care este chiar în dreptul așa-zisei c de acces pe care intimații reclamanți pot s foloseasc dup ce vor obține sentința judectoreasc.

S-a artat c, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea apelantei ctre intimați la plata sumei de 19416,60 lei despgubiri reprezentând lipsa de folosinț terenului, de vreme ce de abia acum se stabilește grnițuirea, adic se delimiteaz proprietțile, și nu se poate vorbi de faptul c intimații și-ar fi cunoscut poziția terenului lor si nu l-au putut folosi din cauza apelantei.

Pe de alt parte, suma acordat de instanț este incorect stabilit, nefiind precizat în considerente, neartându-se cum fost calculat, de unde provine, cum au încercat intimații s foloseasc terenul și prin ce fapt i-ar fi lipsit apelanta de folosința acesteia.

Faț de aceste motive, apelanta a solicitat s se reanalizeze cu mult atenție materialul probator și s se dispun respingerea excepției lipsei calitții procesuale pasive pârâtului, grnițuirea terenurilor proprietatea prților, obligarea intimaților s amenajeze drumul de acces care face parte din curtea apelantei și nu este îngrdit sau delimitat în vreun fel și respingerea obligrii apelantei de plti intimaților suma de 19416,60 lei pentru nefolosința terenului ce reprezint îmbogțire fr just temei intimaților.

Totodat, a solicitat admiterea cererii reconvenționale în sensul c intimații s o despgubeasc pentru folosirea servituții de trecere pe terenul proprietatea sa, cu suma de 1000 euro pe an în considerarea dispozițiilor art.616 Cod civil.

Cu privire la apelul formulat de intimații și -, apelanta a cerut respingerea acesteia deoarece motivele invocate de aceștia nu sunt susținute de probe concludente, de vreme ce pân la aceast dat nu s- stabilit hotarul dintre proprietțile prților printr-o sentinț definitiv și irevocabil.

Apelanții și - au criticat sentința instanței de fond, solicitând schimbarea în parte hotrârii, conform art.296 Cod procedur civil în sensul de dispune obligarea intimatei la plata lipsei de folosinț in cuantum de 58.249,80 lei așa cum fost stabilit prin expertiz, cu motivarea c în mod greșit prima instanț acordat lipsa de folosința doar pentru un an în loc de trei ani așa cum s- solicitat, fr a-și motiva hotrârea în mod concret în cuprinsul considerentelor.

Apelanții reclamanți au considerat c, din probele administrate în cauz, cu martori, constatri efectuate cu ocazia cercetrii locale, rspunsul la interogatoriu al paratei, acte, au dovedit c pârâta le- tulburat exercitarea dreptului de proprietate cu ani in urm, drept pentru care se impune admiterea apelului, modificarea sentinței privind acordarea lipsei de folosința calculat de expert și în baza dispozițiilor art. 294 pct.2 Cod procedur civil, obligarea intimatei la plata lipsei de folosinț nscut de la data calculrii de expert: 06 noiembrie 2006 - la zi, reținând aceeași modalitate de calcul respectiv 1534,71 lei lunar ( 5 luni pân la declararea apelului ).

În urma analizrii motivelor de apel, s-a pronunțat decizia civil nr.398 din data de 11 iunie 2007 prin care s-a admis apelul declarat de reclamanții - și, împotriva sentinței civile nr.446 din data de 19 februarie 2007 pronunțat de Judec toria Câmpina, s-a schimbat în parte sentința în sensul c a obligat pârâta la plata sumei de 58249, 80 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinț pe ultimii trei ani, potrivit expertizei, a menținut în rest dispozițiile sentinței și a fost obligat intimata pârât la plata ctre apelanta reclamant sumei de 1120 lei cheltuieli de judecat în apel plus diferența taxa timbru la fond.

Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârât, împotriva sentinței civile nr.446 din data de 19februarie 2007 pronunțat de Judec toria Câmpina.

Pentru a pronunța aceast decizie s-a reținut c drumul de acces care s-a menținut anterior și în contractul de vânzare-cumprare nr.2691/1972 prin care a dobândit cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra terenului loc de cas în suprafaț de 2600, inclusiv calea de acces precum și actul de partaj voluntar prin care acesta a devenit proprietarul exclusiv din terenul sus menționat loc de cas în suprafaț de 750, toate loturile formate învecinându-se cu drumul de acces.

Ca urmare în mod corect, instanța de fond a obligat pe pârâta s permit accesul la terenul proprietatea reclamanților pe terenul cu destinație drum de acces.

Cu privire la plata despgubirilor s-a reținut c, în speț nu ne regsim în situația clasic a instituirii unui drept de servitute, ci acest drum exista cu aceast destinație.

Referitor la apelul reclamanților - și s-a reținut c s-au produs probe certe în sensul c mama pârâtei apelante cât și apelanta s-au împotrivit folosirii drumului de acces îngrdind intrarea pe aceasta printr-o poart de acces pe care au refuzat s o deschid la solicitarea reclamanților, producând în acest mod o pagub substanțial acestora din urm.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, aducând critici de nelegalitate.

Se susține prin motivele de recurs c sentința pronunțat de prima instanț este lovit de nulitate absolut întrucât a fost motivat de alt complet de judecat decât cel care a participat la dezbaterea în fond a pricinii.

Referitor la existența drumului de acces, susține recurenta c în realitate acesta nu a existat niciodat, în sensul c nu a fost trasat în teren, fiind menționat doar în conținutul actelor juridice.

Poarta care este amplasat la drumul public, chiar în dreptul drumului de acces, constituie în același timp, poarta întregii curți prin care recurenta are acces zilnic în locuinț și ca urmare,susține recurenta în mod eronat a fost obligat s desființeze aceast poart.

Referitor la obligarea recurentei la plata despgubirilor, se arat c în mod eronat a fost obligat la plata despgubirilor, întrucât proprietarul terenului, indiferent cine a fost, a manifestat o total indiferenț faț de proprietate respectiv fr s-i dea o întrebuințare anume.

Expertul prin expertiza efectuat în cauz nu a stabilit lipsa de folosinț a terenului, ci valoarea de circulație a acestui teren.

In concluzie recurenta solicit casarea celor dou hotrâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei noi expertize.

Se invoc ca temei de drept incidența dispozițiilor art.304 punctul 2 și 9 Cod procedur civil.

Din partea intimaților s-a depus întâmpinare prin care se solicit respingerea recursului ca nefondat.

În ședința public din data de 29 noiembrie 2007, recurenta a formulat o cerere prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.305 Cod procedur civil, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la aceast excepție.

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2008 Curtea a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.305 Cod procedur civil, iar în temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a dispus suspendarea cauzei pân la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

La data de 30 iulie 2008 s-a dispus repunerea pe rol pentru continuarea judecții, întrucât a fost respins excepția de neconstituționalitate a art.305 Cod procedur civil, prin decizia nr.385 din data de 20 mai 2008.

Examinând decizia recurat prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constat:

Sentința pronunțat de instanța fondului nu este lovit de nulitatea absolut întrucât prin încheierea de îndreptare eroare material pronunțat la 5 iunie 2007 s-a admis cererea formulat de petiționara - și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurat în dispozitivul sentinței civile nr.446 din data de 19 februarie 2007 constând în mențiunea PM/CA în loc de NV/CA, cum corect trebuia menționat în finalul hotrârii la numele redactorului.

Referitor la existența drumului de acces, ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, întrucât din conținutul actelor juridice depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare-cumprare autentificat sub nr.2691/1972, contractul de vânzare - cumprare autentificat sub nr.1579 la Biroul Notarului Public și în actul de partaj voluntar, reiese cert existența drumului de acces lat de 3 m și cu o lungime de 41 de-a lungul proprietții.

Ca urmare, în mod temeinic și legal recurenta pârât a fost obligat s permit accesul la terenul proprietatea reclamanților pe terenul cu destinație de drum de acces și în același timp s desființeze îngrdirea corespunztoare intrrii din drumul public pe drumul de acces, întrucât gardul recurentei pârâte este prevzut cu poart nu în dreptul cii de acces pentru a putea fi utilizat de reclamanți, ci în partea opus.

Nu se impune crearea unui drum de servitute cu o dreapt despgubire, așa cum solicit recurenta, întrucât așa dup cum s-a artat mai sus, acest drum a existat, exist și în prezent, numai c a fost blocat de recurenta pârât prin împrejmuirea

acestuia cu un gard fr a fi prevzut cu o poart pentru a permite și reclamanților accesul la proprietatea lor.

Prin raportul de expertiz în tocmit de expertul (fila 163 dosar fond) s- atribuit, la solicitarea instanței, contravaloarea lipsei de folosinț a terenului în suprafaț de 469 și nu contravaloarea terenului cum greșit se susține prin motivele de recurs.

Ca urmare, despgubirile la care a fost obligat recurenta pârât, respectiv contravaloarea lipsei de folosinț a terenului,sunt corect calculate de expert.

În concluzie, hotrârea recurat este legal, nefiind incidente în cauz dispozițiile art.304 pct.2 și 9 Cod procedur civil.

Ca urmare, Curtea în baza art.312 Cod procedur civil, va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legal și temeinic hotrârea atacat și vzând și dispozițiile art.274 Cod procedur civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din B, sector 3, Calea, nr.9, - 6,.2, parter,.38, împotriva deciziei civile nr.398 din 11 iunie 2007 pronunțat de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în comuna, sat, nr.142, județul P și domiciliat în comuna, sat, nr.142, județul

Oblig recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecat ctre intimați, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabil.

Pronunțat în ședința public, azi 14 octombrie 2008.

Președinte, Judectori,

- - - - - -

Grefier,

red. MD

tehnored.

2 ex./11.11.2008

dosar fond nr- Judec toria Câmpina

judector fond

dosar apel nr- Tribunalul Prahova

judector apel

Operator date cu caracter personal,

nr.notificare 3120.

Președinte:Maria David
Judecători:Maria David, Rodica Duboșaru Adriana Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 913/2008. Curtea de Apel Ploiesti