Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 918/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.918
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Grozescu Veronica
JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Andra Corina Botez Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul G, decedat pe parcursul procesului, cu ultimul domiciliu în Nehoiu, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 45 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Nehoiu, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 24 martie 2008 a fost suspendată cauza, în temeiul disp.art. 243 alin.1 pct.1 Cod pr.civilă, dată de la care nu s-a mai efectuat nici un act de procedură.
Curtea, în temeiul disp.art. 136 Cod pr.civilă, raportat la disp.art. 248, 250 alin.2 și art. 252 Cod pr.civilă invocă din oficiu perimarea recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând asupra perimării recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P sub nr. 936/2004, reclamanta la nr- a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat acesta să-i lase în deplină proprietate și posesie trei parcele de teren, având suprafețele de 940. 1800. și 1460. situate în punctele și, de pe raza orașului Nehoiu, înscrise în titlul de proprietate nr.58342/53/25.04.2004 la parceleele 30, 52, 30.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în baza Legii nr.18/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului rămas de pe urma mamei sale, și, totodată, i s-a eliberat titlul de proprietate nr.58342/53 din data de 25.02.2004 pentru această suprafață.
A mai precizat reclamanta ă în anul 1990, înainte de eliberarea titlului de proprietate, a convenit cu pârâtul să-i lase în posesie în perioada anilor 1990-1995, parcelele revendicate, pentru ca acesta să cosească fânul de pe ele, primind de la el în schimbul folosinței terenului suma de 40.000 lei, însă la expirarea termenului, acesta refuză să elibereze terenul, ocupându-l abuziv.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că nu ocupă abuziv terenul în litigiu, întrucât în anul 1990 convenit cu reclamanta să i-l vândă, în schimbul sumei de 40,000 lei pe care, de altfel, i-a achitat-o integral.
După administrarea probelor Judecătoria Pap ronunțat la data de 23 iunie 2004 sentința civilă nr.627 prin care a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafețele de teren de 940, 1800. și respectiv 1460, identificat în titlul de proprietate nr- în tarlalele 30,52,30.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși a primit prețul terenului și a intrat în posesia titlului de proprietate, reclamanta nu s-a prezentat la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar pârâtul, cu toate că a plătit prețul, nu este și nu a fost niciodată proprietarul terenului respectiv, întrucât nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
A mai reținut instanța că, potrivit disp.art.67 din Legea nr.18/1991, contractele de înstrăinare a terenurilor agricole ce intră sub incidența acestei legi sunt solemne și trebuie încheiate numai în formă autentică, iar transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător are loc numai în momentul încheierii contractului autentic, la notariat și, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit de bună voie obligația asumată, respectiv de a vinde cele trei suprafețe de teren, pârâtul poate solicita executarea silită a acestei obligații în natură sau prin echivalent, în conformitate cu disp.art.1073 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în anul 1990 convenit cu reclamanta să-i cumpere terenul cu suma de 40.000 lei, pe care a plătit-o integral, însă aceasta a refuzat să încheie actul autentic, motivând că nu s-a emis titlul de proprietate.
A precizat pârâtul că, după emiterea titlului de proprietate, reclamanta a refuzat să încheie contractul de vânzare-cumpărare și, mai mult decât atât, l-a chemat în judecată pentru a părăsi terenul respectiv.
Pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței civile nr. 627/23.06.2004 pronunțată de JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Andra Corina Botez Constanța
Prin decizia civilă nr. 45/26.01.2005 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de pârât, reținând că între părți intervenit în cursul anului 1990 un antecontract de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu, pe care reclamanta s-a obligat să-l vândă pârâtului și a primit în schimb prețul acestuia, însă ulterior, după ce a intrat în posesia titlului de proprietate nu a perfectat antecontractul încheiat, astfel cum prevăd disp.art.67 din Legea 18/1991.
A apreciat tribunalul că, potrivit titlului de proprietate nr.58342/53, reclamanta este proprietara terenului în litigiu, astfel că în mod corect a instanța de fond a dispus ca pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafețele de teren menționate.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 24 martie 2008 cauza a fost suspendată potrivit disp. 243 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă, față de decesul recurentului G, dată de la care nu s-a mai efectuat nici un act de procedură.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanță la 16 octombrie 2009, iar la termenul din 16 noiembrie 2009 s-a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs în conformitate cu disp. 136 Cod pr.civilă, raportat la disp.art. 248, 250 alin.2 și 252 Cod pr.civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Conform art.248 alin.1 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin urmare perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
În speță, la data de 24 martie 2008 judecata recursului a fost suspendată potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civilă, dosarul rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de un an, iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus din oficiu de către instanță la data de 16 octombrie 2009.
În aceste condiții, în conformitate cu considerentele expuse anterior, în baza art. 248 alin.1, 250 alin.2 Cod procedură civilă și art. 252 Cod procedură civilă, Curtea va constata perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de pârâtul G, decedat pe parcursul procesului, cu ultimul domiciliu în Nehoiu, jud. B, împotriva deciziei civile nr. 45 din 26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Nehoiu, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Andra Corina Botez Constanța
- - --- - C
GREFIER,
red.gref.
3 ex./18.11.2009
nr. 936/2004 Judec.
nr.25/2005 Trib.
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Grozescu VeronicaJudecători:Grozescu Veronica, Andra Corina Botez Constanța
