Obligație de a face. Decizia 912/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 912
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.408/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții și, ambii cu domiciliul în,-, jud.
Recurs timbrat cu 12,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.- / 16.11.2009 și 0,15 lei timbru judiciar anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți și reprezentați de avocat din Baroul d e Avocați P, în baza împuternicirii avocațiale nr.659/11.11.2009, intimații-pârâți și reprezentați de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.58/23.10.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Avocat pentru recurenții-reclamanți depune somația nr.3488 / 19.06.1991 adresată de Primăria Orașului intimatului,comunicată și apărătorului intimaților și precizează că acesta nu este un înscris nou.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, întrucât au fost date în totală contradicție cu probele dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză.
Mai arată că imobilul proprietatea intimaților este construit la o distanță mai mică de 1,9 față de linia de hotar, având un acoperiș necorespunzător, care umbrește construcția edificată de recurenți, și consideră că, în mod corect, instanța ar fi trebuit să constate că nici balconul și ferestrele de vedere nu sunt construite la o distanță legală.
Consideră că printr-o apreciere eronată și tendențioasă a probelor instanțele au reținut că recurenții nu au cerut modificarea jgheaburilor, cu toate că aceștia au sesizat în numeroase rânduri organele de drept cu privire la neînțelegerile existente.
Precizează că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților să modifice acoperișul imobilului pentru ca apa provenită din ploi și zăpezi să nu cadă pe terenul recurenților, deși prin expertiza specialitatea construcții s-a propus modificarea jgheaburilor și burlanelor de la imobilul intimaților.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți, arată că situația prezentată de apărătorul recurenților-reclamanți corespunde parțial realității, întrucât locuința acestora se află situată la o distanță mai mică de 1 față de linia de hotar.
Precizează că intimații au construit ferestre de aerisire, vedere și lumină în momentul în care locuința recurenților avea numai parter, astfel că ferestrele aveau vedere pe acoperișul imobilului.
Mai arată că la modificarea acoperișului au beneficiat de acordul tacit al recurenților, ulterior, aceștia neformulând un capăt de cerere prin care să solicite modificarea lui și consideră că intimații au fost cei prejudiciați prin umbrirea locuinței lor de către imobilul reclamanților și, mai mult decât atât, picătura streșinii cade pe acoperișul lor.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să desființeze ferestrele de vedere și să demoleze balconul, situate înspre proprietatea lor. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1968/1989 au dobândit locuința din orașul,-, situată pe un teren în suprafață de 250. care nu a făcut obiectul vânzării, dar asupra căruia li s-a constituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, republicată, conform titlului de proprietate nr. 90811/2001, iar la data de 03.11.2008, cu act autentic, au dobândit și suprafața de 145. întregind proprietatea, conform actului de alipire autentificat sub nr. 384/2006 de notarul public.
Au menționat reclamanții că pârâții, ce dețin un minihotel în vecinătate, nu au respectat distanța prevăzută de art. 614 cod civil pentru că au ferestre de vedere la mai puțin de 19 dm. de locuința lor și au edificat un balcon la mică distanță, fără a respecta normele legale privitoare la regimul construcțiilor și Regulamentul de urbanism și deși notificați la 13.04.2007 prin intermediul executorului judecătoresc din S, nu au dat curs solicitării de a desființa ferestrele de vedere și balconul respectiv.
În drept au invocat disp. art. 612 și 614 raportate la art. 1073, 1076 Cod civil, iar în susținerea cererii au depus înscrisuri ( 7-12).
La data de 10.05.2007 reclamanții au completat acțiunea introductivă ( 13), solicitând obligarea pârâților de a-și modifica acoperișul imobilului, ce este construit necorespunzător, în așa fel încât să nu mai cadă ploaia și zăpada pe terenul proprietatea lor.
În drept, au întemeiat această nouă cerere pe disp. art. 1075-1076 și 615 Cod civil.
Legal citați, pârâții și au formulat, conform disp.art. 115-119 Cod proc.civilă, întâmpinare-cerere reconvențională ( 24-30), prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și obligarea reclamanților de a efectua lucrările de consolidare ale terenului pe care
l-au excavat la o distanță foarte mică de colțul stâng al construcției lor și care pun în pericol existența acesteia. S-a mai solicitat ca reclamanții să fie obligați să construiască la distanța legală prevăzută de Codul civil, raportată la linia de hotar ce desparte cele două proprietăți și respectiv să respecte iluminatul, urmând ca aceștia să refacă și să desființeze lucrările de construcție ce îi prejudiciază.
În drept au invocat dispozițiile art. 1075-177, art. 611 și 612 și urm. Cod civil, iar în susținerea cererii au depus înscrisuri.
O nouă completare la acțiune au formulat reclamanții la data de 03.09.2007 ( 141), prin care au solicitat obligarea pârâților de a desființa construcția edificată pe terenul proprietatea acestora, situată în,-, jud. P, care nu respectă autorizația de construcție, în condițiile în care pârâții au obținut autorizație de construire în baza unei documentații care nu a fost respectată și în care s-a prevăzut că se va construi la distanța de 225 cm. de hotarul lor, însă construcția a fost edificată la 75 cm. de linia de hotar.
Au întemeiat acest capăt de cerere pe dispozițiile art. 28 din Legea 50/1991.
În ședința publică din 03.10.2007 pârâții au depus o nouă întâmpinare-cerere reconvențională ( 147-149).
Pe cale de apărare au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, precizând că cererea acestora de desființare a ferestrelor și de demolare a balconului nu poate fi admisă, întrucât construcția a fost edificată cu respectarea documentației tehnice care a stat la baza eliberării autorizațiilor de construcție nr. 15/20.07.1990 și nr. 123/12.09.1991.
Au menționat că reclamanții nu au făcut opoziție în momentul edificării construcției lor, respectiv în anii 1990-1991, iar pasivitatea manifestată o perioadă de peste 15 ani denotă existența unei înțelegeri tacite, iar pe de altă parte, ferestrele în discuție sunt pentru aer și lumină și din punct de vedere practic nu puteau fi edificate pe un alt perete al încăperilor, situație față de care jurisprudența a statuat în mod constant că în acest caz nu funcționează restricția de înălțime sau distanța față de fondul vecin, întrucât constituie un atribut al dreptului de proprietate, ce nu poate cauza prejudicii proprietarilor vecini.
Referitor la modificarea pantei acoperișului, pârâții au precizat că cererea formulată este neîntemeiată, acoperișul locuinței lor neprejudiciind în niciun fel proprietatea reclamanților, având montate jgheaburi și burlane pentru preluarea apelor pluviale, iar picătura apei cade pe proprietatea lor.
Cu privire la cererea reclamanților de a demola întreaga construcție pârâții au apreciat-o ca fiind formulată cu rea-credință, arătând că dacă nu ar fi fost respectată autorizația de construcție, autoritățile locale ar fi procedat în conformitate cu dispozițiile în vigoare.
Au mai învederat că inițial au obținut autorizația nr. 15/20.07.1990 pentru extindere și etajare, iar când și-au propus să deruleze și activitate turistică li s-a eliberat autorizația nr. 123/12.09.1991.
Pe linia cererii reconvenționale pârâții au modificat pretențiile inițial formulate și au solicitat obligarea reclamanților de a demola zidul construcției acestora situat pe latura dinspre proprietatea lor, care a fost edificat cu încălcarea prevederilor Ordinului Misterului Sănătății nr. 536/03.07.1997 și a exigențelor Codului civil cu referire la distanța față de linia de hotar, considerând că acest zid le cauzează mari prejudicii, fiind afectat într-o proporție considerabilă iluminatul, precum și însorirea încăperilor locuinței acestora.
În drept au invocat disp. art. 612 Cod civil și Legea nr. 50/1991, precum și art. 115-119.pr.civ.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost luate interogatorii reclamantei și pârâtei ( 165-168), au fost audiați martorii: ( 169-170), ( 171), ( 188-189), ( 190-191) și s-a efectuat o expertiză construcții, ce a fost întocmită și completată de expert ( 209-216, 245-249).
Prin sent.civ.nr.1331/19.11.2008 Judecatoria Sinaiaa respins ca neîntemeiată acțiunea completată succesiv formulată de reclamanți si tot ca neintemeiata, cererea reconvențională modificată formulată de pârâți, obligând pârâții să plătească reclamanților suma de 277,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca părțile din prezenta cauză se află în relații de vecinătate create ca urmare a dobândirii unor construcții învecinate, pe care ulterior le-au extins, fiindu-le constituit de asemenea conform Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care acestea sunt amplasate.
Astfel, pârâții și au fost primii care au cumpărat o locuință pe strada - - din, respectiv cea de la nr. 15, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3819/23.10.1986 ( 35), pe care în timp au extins- Astfel, au solicitat și obținut succesiv autorizații în acest sens, mai precis pentru extinderea și etajarea locuinței (nr. 15/1990- 41-inginer ) și pentru terminarea locuinței turistice (autorizația nr. 123/1991- 47-arhitect ), edificând lucrările respective în anii 1990-1991. În prezent imobilul pârâților este intabulat în cartea funciară ( 130-131), conform încheierii nr. 444/02.03.2006 și are destinație mixtă, parterul constituind locuința pârâților, iar etajul și mansardele fiind folosite ca pensiune-.
Reclamanții și au devenit proprietarii învecinați ai pârâților în anul 1989, când au dobândit locuința situată în,-, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1908/05.05.1089 ( 7). Ulterior, respectiv la data de 25.07.2001, li s-a constituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 250. pe care este amplasată construcția acestora ( 11), în anul 2000 au mai dobândit o suprafață de teren alăturată de 145. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 901 ( 8), iar în 2006 prin actul autentificat sub nr. 384/26.04.2006, s-a realizat alipirea celor două imobile teren ale reclamanților ( 9-10). Și reclamanții au obținut autorizație pentru extinderea locuinței acestora și supraetajarea ei, lucrările în acest sens începând în urmă cu 4-5 ani.
Această situație de fapt a fost reținută de instanță în baza coroborării probelor administrate în cauză.
Cum reclamanții au completat succesiv cererea introductivă, s-a constatat că aceștia au investit instanța cu soluționarea a trei capete de cerere.
În ceea ce privește petitul referitor la obligarea pârâților de a desființa ferestrele de vedere și de a demola balconul, situate între proprietatea acestora, instanța a constatat că este neîntemeiat, reținând că, prin expertiza construcții-completare întocmită de expert ( 245-249) au fost identificate ferestrele și balconul care dau spre proprietatea reclamanților, acestea fiind situate pe peretele sudic al construcției pârâților, reprezentând atât deschideri de vedere, cât și de aerisire.
Cu privire la poziționarea acestora, prin lucrarea de specialitate s-a concluzionat că fiind situate pe un perete ce este amplasat la mai puțin de 1,9 de hotar, încalcă prevederile codului civil, însă instanța a stabilit că expertul nu a avut în vedere schița de plan aflată la fila 75, anexă a autorizației nr. 123/1991, din care reiese că peretele pe care au fost identificate deschiderile în discuție nu este paralel cu hotarul.
Sub acest aspect, instanța a mai reținut că în cauză a existat acordul tacit al reclamanților cu privire la deschiderile de vedere realizate de către pârâți, acord realizat din împrejurarea că la momentul edificării extinderii, reclamanții nu au manifestat nicio opoziție.
Judecătorul fondului a apreciat ca nefondat și cel de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect modificarea acoperișului imobilului proprietatea pârâților, reținând că, potrivit expertizei efectuate, acoperișul a fost edificat corespunzător și că instanța nu poate obliga pe pârâți să mărească secțiunea jgheaburilor, astfel cum a concluzionat expertul, întrucât nu a existat o astfel de solicitare din partea reclamanților.
Judecătoria a apreciat ca neîntemeiat și cel de-al treilea capăt de cerere, vizând obligarea pârâților la desființarea construcțiilor, reținând că această solicitare putea fi formulată doar de autoritatea locală, conform art. 28 din Legea nr. 50/1991 și că această pretenție nici nu a fost dovedită.
Referitor la cererea reconvențională formulată, instanța de fond a stabilit că este de asemenea neîntemeiată, întrucât peretele de pe latura sudică a proprietății reclamanților a fost construit conform reglementărilor în vigoare, iar umbrirea produsă de acest zid afectează pensiunea și nu locuința pârâților.
Împotriva sentinței reclamanții au declarat apel, în termenul legal reglementat de art. 284 alin.1 Cod proc.civilă, susținând că soluția dată este nelegală, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, deoarece prin expertiza construcții s-a stabilit poziționarea peretelui de la imobilul pârâților față de linia de hotar și s-a stabilit ce ferestre trebuie desființate pentru a nu mai fi ferestre de vedere spre proprietatea lor, iar aceeași expertiză a motivat necesitatea demolării balconului pentru că este construit nelegal.
Au mai arătat apelanții că nu se poate dovedi existența unui acord tacit din partea lor privire imobilul pârâților, pentru că din acest motiv al existentei ferestrelor și balconului au fost neînțelegeri între părți.
A mai fost criticată sentința și în ceea ce privește obligarea pârâților de a modifica acoperișul astfel încât apa din ploi și zăpezi să nu cadă pe terenul lor, instanța de fond făcând o greșită aplicare a disp.art.615 Cod civil.
La data de 29 mai 2009, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 408, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și i-a obligat pe aceștia să plătească intimaților suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect, în raport de schița anexă la autorizația de construire nr. 123/1991, că peretele de sud al imobilului pârâților, pe care sunt amplasate ferestrele de vedere și balcoanele, nu este paralel cu hotarul, iar în cauză a existat acordul tacit al reclamanților, situație în care solicitarea apelanților ca, după 15 ani, construcțiile vecine să sufere modificări majore poate reprezenta și un abuz de drept.
Judecătorii apelului au mai reținut că, potrivit expertizei construcții, acoperișul de la imobilul intimaților a fost edificat corespunzător, picătura de la streașină scurgându-se pe limita proprietății acestora și a reiterat aspectele reținute la fond cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere din acțiune, considerându-le întemeiate.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de art. 301 Cod proc. civilă reclamanții, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut, în primul motiv de recurs formulat, că soluțiile pronunțate de instanțele anterioare sunt în contradicție atât cu normele legale incidente, cât și cu probele dosarului.
Precizează recurenții că, deși instanțele au reținut că imobilul intimaților a fost construit la o distanță mai mică de 1,9 față de linia de hotar, a ignorat concluziile raportului de expertiză și împrejurarea că de la data edificării imobilului au sesizat în acest sens organele în drept.
În aceste condiții, susțin recurenții, instanțele au stabilit existența unui pretins acord tacit, reținând totodată în mod tendențios doar aspecte pentru respingerea acțiunii.
De asemenea, arată recurenții, soluția de respingere a cererii de modificare a acoperișului este nelegală, în condițiile în care prin expertiza construcții s-a propus modificarea jgheaburilor și a burlanelor de la imobilul proprietatea intimaților, iar aceste elemente fac parte din acoperișul locuinței.
În cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanții au susținut că instanța de apel a reluat motivarea de la fond și mai mult decât atât, s-a pronunțat asupra unui motiv de apel inexistent, respectiv a exercitat control judiciar asupra soluției pronunțate în privința celui de-al treilea capăt de cerere din acțiune, vizând desființarea construcțiilor intimaților, deși nu a existat un astfel de motiv de apel.
Se solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.8 și 9 Cod proc. civilă.
Intimații și, reprezentați în instanță de avocatul ales, nu au depus întâmpinare, dar au solicitat prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefondat, precizând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește primul capăt de cerere din acțiunea principală, soluția dată de judecătorul fondului, validată de instanța de apel, s-a bazat pe disp. art. 613 Cod civil, potrivit cărora, "nimeni nu poate avea vederi piezișe pe proprietatea vecinului, de nu va fi o distanță de șase decimetri".
Spre deosebire de acest text de lege, art. 612 Cod civil impune ca regulă generală o distanță de 1,9 decimetri între zidul pe care se deschid ferestrele de vedere sau balcoanele și proprietatea vecină.
În acest context, instanțele au stabilit că, deși în raportul de expertiză construcții întocmită de ing. se concluzionează că ferestrele de vedere și balcoanele sunt poziționate pe peretele sudic al imobilului intimaților, perete ce este situat la mai puțin de 1,90 m de hotar și încalcă astfel prevederile Codului civil(fila 246 dosar fond), în cauză nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 612 Cod civil, la care s-a referit experta, întrucât din analizarea schiței de plan anexă la autorizația nr. 123/1991, ar rezulta că aceste deschideri nu sunt paralele cu linia de hotar, devenind astfel incidente disp. art. 613 Cod civil.
Curtea constată, sub acest aspect, că raționamentul instanțelor anterioare, în sensul că în cauză ar fi aplicabile disp. art. 613 Cod civil, nu este confirmat la acest moment de o probă certă din dosar, bazându-se în realitate pe niște deducții proprii, neargumentate în considerentele hotărârilor pronunțate și care, mai mult decât atât, se află în contradicție cu concluziile expertizei constructor, la care s-a făcut referire în paragraful precedent.
Ori, pentru ca o hotărâre judecătorească să înlăture arbitrariul și să ateste cunoașterea perfectă a dosarului, trebuie ca motivarea să fie clară, precisă și necontradictorie, de asemenea natură încât să confirme justețea soluției pronunțate.
O atare motivare presupune, prin urmare, răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și regulilor de drept substanțial și procesual.
În acest context, instanța trebuie să înfățișeze motivele pentru care a respins o probă și corelativ, cele pentru care a validat-o pe alta, situație care nu se regăsește însă în speță, întrucât instanțele anterioare nu au motivat considerentele pentru care au înlăturat expertiza de specialitate efectuată în cauză, în care se concluzionase că deschiderile de vedere și balcoanele practicate în peretele sudic de la imobilul pârâților încalcă disp. art. 612 Cod civil, simpla referire făcută la schița de plan anexă la autorizația nr. 123/1991 nefiind de natură să convingă instanța de control judiciar de legalitatea soluției pronunțate.
Astfel, procedându-se la examinarea actului reținut de instanțele anterioare, aflat la fila 75 dosar fond, Curtea constată că nu poate dovedi cu certitudine incidența în cauză a situației reglementată de art. 613 Cod civil, astfel cum au considerat instanțele anterioare, cu atât mai mult cu cât în cauză, în urma verificărilor efectuate pe teren de către expertul desemnat, s-a stabilit o situație contrarie, de natură să atragă incidența disp. art. 612 Cod civil.
În acest context, având în vedere tocmai cerința pe care trebuie să o îndeplinească orice hotărâre judecătorească de a înlătura arbitrariul și de a convinge prin motivarea sa, de legalitatea soluției dispusă, Curtea apreciază că în cauză argumentele prezentate de instanța de fond și reiterate de cea de apel nu dovedesc legalitatea soluțiilor pronunțate, în sensul de incidență a disp.art. 613 Cod civil.
Se constată sub acest aspect, că în cauză se impune efectuarea unei noi expertize constructor, în care să se răspundă precis, în urma studierii actelor depuse în acest sens la dosar de către părți și în funcție de situația de pe teren, dacă în cauză ne aflăm în situația reglementată de art. 612 Cod civil sau în cea statuată de art. 613 Cod civil (vederi piezișe pe proprietatea vecinului), această probă fiind absolut necesară pentru legala soluționare a cauzei.
Având în vedere că în recurs nu se pot administra, conform disp.art. 305 Cod proc.civilă, alte probe decât cele cu înscrisuri, Curtea constată că în această situație se impune, conform disp.art. 312 alin.1,2 și 3 Cod proc.civilă, pronunțarea unei soluții de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru administrarea acestei probe cu expertiză construcții.
În acest context, în baza efectului devolutiv al apelului, instanța de trimitere va avea în vedere, la soluționarea primului capăt de cerere și apărările formulate de către recurenți cu privire la inexistența unui acord tacit, apărări a căror analizare nu se mai impune în prezentul recurs, în raport de soluția de casare pronunțată.
În ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea soluțiilor pronunțate în ceea ce privește cererea de modificare a acoperișului imobilului proprietatea pârâților, Curtea constată că și sub acest aspect susținerile recurenților sunt fondate, întrucât în mod indubitabil măsura de modificare a secțiunii jgheaburilor și burlanelor se încadrează în măsura de modificare a acoperișului, solicitată de către reclamanții-recurenți prin cel de-al doilea capăt din cererea de chemare în judecată (fila 13 dosar fond).
În condițiile în care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat la instanța de fond ( pagina 4 din hotărâre), iar expertiza construcții -singura probă administrată sub acest aspect și care nu a fost contestată de pârâți în acest sens- a stabilit că în cazul zăpezilor și ploilor torențiale opritoarele existente nu pot face față, iar jgheaburile nu pot prelua apa corect, Curtea constată că în mod nelegal s-a considerat că în cauză nu sunt incidente disp.art. 615 Cod civil, text de lege pe care reclamanții și-au întemeiat cel de-al doilea capăt de cerere.
Având în vedere că expertiza constructor efectuată la fond este incompletă, întrucât deși se concluzionează în sensul necesității efectuării unor lucrări de mărire a secțiunii jgheaburilor pentru a face față ploilor torențiale și zăpezilor, nu se menționează concret noile dimensiuni pe care trebuie să se aibă jgheaburile de la acoperișul pârâților, Curtea constată că în faza de rejudecare, pentru a asigura o soluționare legală și unitară cauzei, instanța de trimitere va trebui să stabilească și un obiectiv în acest sens expertizei constructor ce urmează a se efectua și la care s-a făcut referire în paragrafele precedente.
Fondat este și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de către reclamanți, întrucât tribunalul a exercitat controlul judiciar și asupra soluției pronunțate în privința celui de-al treilea capăt de cerere din acțiune, având ca obiect desființarea construcțiilor intimaților, deși nu a fost învestit cu soluționarea unui astfel de motiv de apel, reclamanții criticând sentința doar sub aspectul soluției pronunțate în privința primelor două capete de cerere- desființarea ferestrelor de vedere și a balcoanelor, respectiv modificarea acoperișului imobilului pârâților (filele 8-10 dosar apel).
În considerarea tuturor acestor argumente, constatând incidența cazurilor de modificare reglementate de art. 304 pct.7 și 9 Cod proc.civilă și având în vedere că pentru legala soluționare a cauzei se impune efectuarea unei noi expertize constructor, a cărei realizare nu este însă posibilă în recurs, conform disp.art. 305 Cod proc.civilă, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1,2 și 3 Cod proc.civilă, va admite recursul și va casa decizia, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care va proceda la soluționarea cauzei, conform dispozițiilor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.408/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții și, ambii cu domiciliul în,-, jud.P și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 408/29.05.2009 și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red.jud.
Tehnored.CC
6 ex/3.12.2009
nr- Judecătoria Sinaia
nr- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
