Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 919/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(289/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.919
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți și -, împotriva deciziei civile nr.1572 A din 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, - -, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și COMISIA JUDEȚEANĂ I PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Obiectul cauzei - revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 21 mai 2009 și apoi la data de 27 mai 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 22 martie 2007 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar, Comisia Județeană I de aplicare a legii fondului funciar, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 7.000 mp. situat în Comuna, sat, tarlaua 66, parcelele 565/3 înscrisă în cartea funciară sub nr. 118, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 eliberat la data de 26 mai 2000 de Comisia județeană I de aplicare a legii fondului funciar, ca urmare a încălcării art. III alin. 1 lit. a pct. din Legea 169/1997, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de către Biroul Notarului Public "G " ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei, în sensul intabulării dreptului de proprietate asupra parcelei 565/3 în favoarea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt coproprietari ai terenului de 7.000 mp. situat în Comuna, sat, tarlaua 66, în suprafață de 12645, în care se include și parcela 565/3. Terenul în suprafață de 12.645 mp. (tarlaua 66) a fost dobândit de autorul lor (decedat la 15 aprilie 1970), în cote egale cu soția sa, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 56642/1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat. Reclamanții au mai arătat că autoritățile comuniste i-au împiedicat să folosească terenul, care se învecina cu imobile rechiziționate de armata sovietică. După retragerea acesteia, autoritățile comuniste au interzis proprietarilor să folosească terenul invocând considerente de siguranță a perimetrelor învecinate, ocupate de instituții ale statului comunist. Au mai arătat aceștia că, deși terenul respectiv nu a fost niciodată înstrăinat și nici nu a trecut în vreun fel în proprietatea statului, în anul 2004 au aflat că parcela 565/3 a fost dobândită ilegal de pârâta, prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 încheiat cu pârâta, aceasta din urmă dobândind terenul nelegitim în baza titlului de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 eliberat de Comisia județeană I de aplicare a legii fondului funciar.
În motivarea primului capăt de cerere, reclamanții au arătat că, în urma comparării titlurilor de proprietate, instanța va trebui să dea eficiență titlului lor de proprietate, întrucât dreptul lor este preferabil având în vedere că titlul lor are o dată anterioară celui al pârâtei, dreptul lor de proprietate fiind dobândit de la adevărații proprietari.
În motivarea celui de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că terenul respectiv nu a fost niciodată în proprietatea statului și, deși procesul - verbal din 23 mai 1995 încheiat între primarul G și secretaRUL Primăriei, pe de o parte, și reprezentanții SC SA, pe de altă parte, nu poate constitui titlu de proprietate în favoarea Primăriei, totuși în baza acestui proces - verbal s-au emis titluri de proprietate către terțe persoane în mod abuziv și nelegal, astfel încât devin aplicabile prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997.
În motivarea celui de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că actul de vânzare - cumpărare nr. 1237 din 31 mai 2000 fost încheiat în baza titlului de proprietate nr. 46383/2000 a căror anulare o solicită, cu consecința repunerii în situația anterioară.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil și ale Legii nr. 169/1997.
La data de 05 aprilie 2007, pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare (filele 32 - 40 dosar fond), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 608 din 06 februarie 2006 Judecătoriei Buftea, întrucât există identitate de părți, obiect și cauză. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanții nu au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 1/2000 sau, nr. 10/2001, iar titlul de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 fost legal și temeinic emis.
La data de 06 aprilie 2007, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât titlul său de proprietate a fost emis în mod legal și temeinic de către Comisia locală.
La data de 10 aprilie 2007, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 608 din 06 februarie 2006 Judecătoriei Buftea, întrucât există identitate de părți, obiect și cauză. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 nu este lovit de nicio cauză de nulitate absolută.
Prin sentința civilă nr. 3342 din 14 iunie 2007 Judecătoriei Buftea, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanții nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza niciuneia dintre legile cu caracter reparator, astfel că terenul în litigiu, aflat la dispoziția pârâtei Comisia de aplicare a legii fondului funciar a fost legal atribuit pârâtei. Aceasta la rândul ei a înstrăinat legal terenul celeilalte pârâte.
Împotriva acestei sentințe civile, la data de 26 iulie 2007, au formulat recurs reclamanții, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 1676 R din 08 noiembrie 2007 Tribunalului București - Secția a III a Civilă, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Buftea, cu motivarea că, deși la data de 14.06.2007, judecătorul fondului a rămas în pronunțare asupra excepțiilor ridicate în acea ședință și puse în dezbaterea părților, în cuprinsul considerentelor fiind analizată doar una dintre acestea, respectiv lipsa calității de reprezentant, cu toate acestea în dispozitiv instanța se pronunță asupra fondului litigiului, fără însă a se fi pus concluzii și a se fi intrat în dezbaterea acestuia. Procedând în acest mod instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al părților, principiul oralității și al contradictorialității.
După casarea cu trimitere cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. -.
La data de 18 februarie 2006, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocate de către pârâți ca neîntemeiată, întrucât nu există identitate de obiect și cauză.
În ședința publică din data de 17 martie 2008, instanța a pus în discuția contradictorie a părților prezente și a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru reclamanta și, pe cale de consecință, a anulat parțial cererea de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamantă întrucât avocatul care a semnat acțiunea pentru ambii reclamanți nu a făcut dovada calității de reprezentant pentru această parte. Instanța de fond a reținut precizarea făcută de acest avocat că reclamanta a fost trecută ulterior pe delegație întrucât este rudă cu celălalt reclamant, însă aceasta nu a semnat împuternicirea avocațială și nu o reprezintă în prezenta cauză. Instanța de fond a mai reținut că împuternicirea avocațială a fost semnată doar de către reclamantul, acesta fiind și singurul care a semnat contractul de asistență juridică nr. 152/21.03.2007 încheiat cu acest avocat.
În aceeași ședință de judecată pârâtele persoane fizice, prin avocat, au invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de către Biroul Notarului Public "G ". Instanța de fond a admis această excepție și pe cale de consecință a respins capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată cu motivarea că există identitate de părți, obiect și cauză față de sentința nr. 608/06.02.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1343R/2006 a Tribunalului București.
La termenul din 17 martie 2008 instanța de fond a pus în discuția părților excepția de netimbrare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei. Această excepție a fost admisă cu motivarea că, deși reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita 8 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar aferent acestui capăt de cerere, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, făcând dovada doar a achitării taxei de timbru corespunzător capătului de cerere privind revendicarea.
În ședința publică de la 17 martie 2008, apărătorul pârâtelor persoane fizice a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât acțiunea în revendicare trebuie introdusă de toți coproprietarii, iar în cauza de față, prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al reclamantei a rămas ca reclamant doar. Asupra acestei excepții instanța de fond a rămas în pronunțare, amânând pronunțarea la data de 24 martie 2008, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1443 din 24 martie 2008, Judecătoria Bufteaa admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a avocatului pentru reclamanta, invocată de pârâtele și și a anulat parțial cererea de chemare în judecată, respectiv în ceea ce o privește pe reclamanta, întrucât nu s-a făcut dovada calității de reprezentant pentru aceasta, a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de către Biroul Notarului Public "G ", invocată de pârâte și ca urmare a respins aceste două capete de cerere, întrucât există autoritate de lucru judecat, a admis excepția de netimbrare a capătului de cerere privind rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei, invocată din oficiu și în consecință a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârâte și în consecință a respins capătul de cerere privind revendicarea, formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta, ca fiind introdus de către o persoană fără calitate procesuală activă, a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, urmare a admiterii la termenul din 17 martie 2008, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință care face corp comun cu prezenta hotărâre, a excepțiilor amintite mai sus, a rămas investită cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 7.000 mp. situat în comuna, sat, tarlaua 66, parcelele 565/3.
Instanța de fond a apreciat că în ipoteza revendicării unui bun proprietate comună pe cote - părți, legitimarea procesuală activă aparține tuturor titularilor dreptului de proprietate comună, astfel încât acțiunea în revendicarea bunului comun deținut de o terță persoană trebuie introdusă de toți coproprietarii, fiind vorba despre o coparticipare procesuală necesară, obligatorie.
Astfel, instanța a reținut că acțiunea în revendicare nu este un simplu act de conservare, care să poată fi realizat de un singur coproprietar, fără acordul celorlalți, ci este un act de dispoziție, întrucât are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu și readucerea lui în patrimoniul acestuia, iar nu simpla recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale, nedeterminate în materialitatea sa.
Instanța de fond a conchis că acțiunea în revendicare poate fi introdusă numai cu acordul tuturor coproprietarilor, sub sancțiunea respingerii cererii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât litisconsorțiul procesual este obligatoriu, iar nu facultativ. Or, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței consimțământului lui în promovarea acțiunii în revendicare.
Prima instanță a apreciat că, circumstanțele speței sunt diferite de cele ale cauzei împotriva României (hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 decembrie 2006), din moment ce în prezenta cauză sunt doar doi coproprietari, iar între aceștia există o relație de rudenie apropiată (mătușă - nepot de fiu), în timp ce în cauza era vorba despre refuzul unora dintre cei 21 de coproprietari de a intenta acțiunea în revendicare, precum și de imposibilitatea determinării moștenitorilor unui coproprietar.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, apelanții și, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-, la data de 28 mai 2008.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat că, în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului pentru reclamanta, instanța de fond a admis în mod nelegal și netemeinic această excepție, considerând că "împuternicirea avocațiala aflata la fila 26 din dosarul nr- al Judecătoriei Bufteaa fost semnată la rubrica client doar de către reclamantul ".
Or, potrivit art. 131 din Statutul profesiei de avocat "Contractul de asistentă juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II la prezentul statut. În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului".
Apelanții au arătat că au împuternicit Cabinetul de Avocat " " să formuleze și să susțină o acțiune în revendicare și în constatarea nulității absolute pentru terenul de 7.000 mp. din Comuna, sat, județul I, în fața Judecătoriei Buftea precum și în căile de atac. Într-o atare situație, aceștia au susținut că sunt aplicabile și dispozițiile art. 69 alin. 2 arătate mai sus astfel că instanța de fond a admis în mod nelegal excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat parțial cererea de chemare în judecată.
În legătură cu excepția autorității de lucru judecat privind capetele de cerere ce se refereau la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 și constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de Biroul Notarului Public "G " și respingerea acestor două capete de cerere întrucât există autoritate de lucru judecat, apelanții au susținut că instanța de fond a admis în mod nelegal aceasta excepție, pentru următoarele motive: art. 166 Cod de procedură civilă raportat la art. 1201 Cod civil se referă la excepția de autoritate de lucru judecat potrivit căreia nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauza, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe. Or, în speță, nu este îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză.
Apelanții au susținut că instanța de fond a admis în mod nelegal excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, având în vedere că circumstanțele pricinii de față sunt similare cauzei împotriva României, astfel încât aplicarea în prezenta cauză a regulii unanimității este de natură a restrânge dreptul de acces la justiție.
Pentru aceste motive, apelanții au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 1572 din 02 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis excepția lipsei calități de reprezentant a apelantei, a anulat apelul declarat de această apelantă pentru lipsa dovezii calității de reprezentant și a respins apelul formulat de apelantul - reclamant, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut, în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului pentru reclamanta și pe cale de consecință, anularea parțială a cererii de chemare în judecată, că împuternicirea avocațială aflata la fila 26 din dosarul - al Judecătoriei Bufteaa fost semnată doar de către reclamantul, ca de altfel și contractul de asistenta juridică, care este încheiat de către avocat doar cu reclamantul.
De asemenea, Tribunalul a reținut că, la termenul din 17 martie 2008, avocatul a precizat că reclamanta a fost trecută ulterior pe delegație, motivat de faptul că era rudă cu reclamantul și că aceasta nu a semnat împuternicirea avocațială și nu o reprezintă în cauză.
Față de susținerile apărătorului reclamanților consemnate în încheierea de ședință din 17 martie 2008, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv, contractul de asistenta juridică și împuternicirea avocațială, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a procedat în mod corect la admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului.
Tribunalul a constatat că apelul a fost exercitat de acest avocat în numele ambilor reclamanți, deși nici în această cale de atac nu s-a făcut dovada împuternicirii date avocatului, astfel încât, pentru aceleași considerente, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, cu privire la calea de atac exercitată de.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecata privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 din 26 mai 2000 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de către Biroul Notarului Public "G ", Tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a admis această excepție în condițiile în care exista triplă identitate de părți, obiect și cauză față de sentința civila nr. 608 din 06 februarie 2006, pronunțată de Judecătoria Buftea, definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, Tribunalul a apreciat că instanța de fond a admis în mod legal această excepție, întrucât acțiunea în revendicare trebuie introdusa de toți coproprietarii, iar acțiunea de față a fost introdusă doar de unul dintre cei doi coproprietari, știut fiind că, în ipoteza revendicării unui bun proprietate comună pe cote părți, legitimarea procesuală activă aparține tuturor titularilor dreptului de proprietate comună, fiind vorba de o coparticipare procesuală obligatorie.
Împotriva deciziei acestei decizii au declarat recurs apelanții-reclamanți și, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Recurenții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs aceștia au susținut că instanța de apel în mod nelegal a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului pentru reclamanta față de dispozițiile art. 131 din Statul profesiei de avocat și art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă. Având în vedere aceste dispoziții legale, împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei, chiar dacă nu cuprinde toate semnăturile reclamanților, face dovada dreptului de chemare în judecată și de reprezentare, iar alăturate faptului că reclamantul este în relație de rudenie cu face dovada deplină a calității de reprezentant și a faptului ca aceștia și-au însușit cererea de chemare în judecată.
Față de dispozițiile art. 69 alin. 2 Cod de procedură civilă, recurenții au arătat că au împuternicit pe Cabinetul de Avocat " "să formuleze și să susțină o acțiune în revendicare și în constatarea nulității absolute pentru terenul de 7.000 mp. din comuna, sat, județul I în fața Judecătoriei Buftea precum și în căile de atac".
În legătură cu excepția autorității de lucru judecat, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de apel a considerat că există identitate de părți, obiect și cauză. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenții au arătat că primul și al patrulea capăt de cerere al prezentei acțiuni au ca obiect obligarea intimatei - pârâte să le lase în deplină proprietate și posesie folosința terenului proprietatea acestora situat în comuna, sat, precum și rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei, în sensul intabulării dreptului lor de proprietate asupra parcelei nr. 565/3, tarlaua 66, în suprafață de 7.000 mp. pe când în dosarul nr. 4435/2004 al Judecătoriei Buftea, au solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 46383/2000 întrucât a fost eliberat în favoarea unei persoane care nu era îndreptățită, prin încălcarea art. 3 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, prin fraudarea drepturilor moștenitorilor adevăratului proprietar și având la bază o cauză ilicită, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare -cumpărare nr. 1237 din 31 mai 2000 ca fiind încheiate prin lipsa consimțământului acestora la încheierea actului, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 948, 966 și 1303 Cod civil, prin fraudarea legii și lipsit de cauză, având în vedere prețul derizoriu al vânzării, astfel încât, în cauză nu se poate reține identitatea de obiect și cauză între primul și al patrulea capăt de cerere al prezentei acțiuni și capetele de cerere ce au format obiectul dosarului nr. 4435/2004 al Judecătoriei Buftea.
Recurenții au susținut că nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat nici cu privire la cel de-al doilea și al treilea capăt de cerere ale prezentei acțiuni, deoarece nu există identitate de cauză invocată în dosarul nr. 4435/2004 al Judecătoriei Buftea și cea a prezentului dosar. Aceasta deoarece în pricina de față au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, invocând drept cauză art. 3 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 ce prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate, pe când în cadrul dosarului mai sus arătat au solicitat constatarea nulității absolute parțiale având drept cauză art. 3 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997, prind fraudarea drepturilor recurenților de moștenitori și având la bază o cauză ilicită, astfel încât nu există identitate de cauză între cele două acțiuni.
Au mai arătat aceștia că prin capătul trei de cerere au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare având drept cauză principiul de drept cuprins în adaugiul "resoluto jure dantis resolvitur jur accipientis", potrivit căruia anularea actului inițial primar atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul, pe când în dosarele invocate de pârâtă prin întâmpinare, au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare întemeiate pe o alta cauză juridică, respectiv art. 948, 966 și 1303 Cod civil.
Recurenții au mai făcut referire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, considerând că instanța de apel a admis în mod nelegal această excepție, întrucât circumstanțele speței sunt similare cauzei împotriva României, astfel încât aplicarea în prezenta cauză a regulii unanimității este de natură a restrânge dreptul de acces la justiție, întrucât subzistă aceleași circumstanțe care au condus la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât, ele nu se conciliază cu art. 6 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
În faza procesuală a recursului intimata Comisia de aplicare a Legii 18/1991, precum și intimatele și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În calea de atac a recursului, părțile nu au produs probe noi.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, Curtea, urmează să constate că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În soluționarea primului motiv de recurs, Curtea urmează să aibă în vedere următoarele dispoziții legale și statutare:
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995, pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată: "Avocatul înscris în baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență".
Art. 126 din Statutul profesiei de avocat prevede, în alin. (1),: "Contractul de asistență juridică este încheiat în formă scrisă, cerută ad probationem. El trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat", iar la alin. 2 se prevede: "Contractul de asistență juridică poate fi încheiat și prin orice mijloc de comunicare la distanță, care poate reproduce legal semnăturile părților. În acest caz, data încheierii contractului este data la care avocatul a luat cunoștință de semnarea contractului de către client.".
Potrivit alin. 1 lit. g al art. 127 din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu semnăturile părților.
Din textele legale și regulamentare arătate mai sus, Curtea reține necesitatea îndeplinirii de către contractul de asistență juridică a tuturor condițiilor cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții. Semnarea de către parte a contractului de asistență juridică este una dintre condițiile cerute pentru încheierea sa valabilă.
Din analiza contractului de asistență juridică nr. 152/21.03.2007 depus de avocatul rezultă că acesta a fost semnat doar de către reclamantul. De asemenea, analizând împuternicirea avocațială aflată la fila 26 din dosarul nr- al Judecătoriei Buftea, Curtea constată că la rubrica client există o singură semnătură olografă indescifrabilă. Curtea reține, în legătură cu semnarea împuternicirii avocațiale, precizarea acestui avocat făcută la termenul din 17.03.2008 în fața instanței de fond, în sensul că reclamanta a fost trecută ulterior pe delegație, întrucât este rudă cu reclamantul, însă aceasta nu a semnat împuternicirea avocațială și nu o reprezintă în prezenta cauză.
Potrivit art. 131 din același Statut: "Contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II la prezentul statut".
În anexa II la acest Statut se prevede că " Semnătura nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea".
Chiar dacă împuternicirea avocațială, după cum s-a constatat, nu este semnată de către reclamanta, potrivit textelor legale mai sus-citate, contractul de asistență juridică trebuia semnat de către aceasta pentru a face dovada însușirii cererii de chemare în judecată.
Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au acordat numeroase termene pentru a complini această lipsă de semnătură justificată de avocat prin faptul că această reclamantă nu se află în țară. Întrucât nu s-a acoperit această necesitate a semnării contractului de asistență juridică, Curtea urmează să constate că în mod corect a procedat instanța fondului și cea de apel sancționând lipsa mandatului apărătorului prin anularea în parte a cererii de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamanta. De altfel, Curtea reține că această lipsă a semnăturii de pe contractul de asistență juridică nu a fost complinită nici în faza de judecată a recursului.
Prevederile art. 69 Cod procedură civilă nu își pot produce efectele decât în cazul în care în cauză este făcută proba unui mandat valid concretizat într-un contract de asistență judiciară valabil încheiat. Cum în pricina de față nu s-a făcut o asemenea dovadă în ceea ce o privește pe reclamanta, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a procedat la admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a acestei apelante și a anulat apelul declarat de către aceasta.
Referitor la ce-l de-al doilea motiv de recurs care vizează soluționarea excepției autorității de lucru judecat, sub aspectul greșitei rețineri a identității de obiect și cauză, Curtea constată următoarele:
de față are drept obiect, așa cum s-a reținut mai sus, obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 7.000 mp. situat în Comuna, sat, tarlaua 66, parcelele 565/3 înscrisă în cartea funciară sub nr. 118, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383 eliberat la data de 26 mai 2000 de Comisia județeană I de aplicare a legii fondului funciar, ca urmare a încălcării art. III alin. 1 lit. a pct. din Legea 169/1997, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1237 din 31 mai 2000 de către Biroul Notarului Public "G " ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei, în sensul intabulării dreptului de proprietate asupra parcelei 565/3 în favoarea reclamanților.
Cauza înregistrată sub nr. 4434/2004 la Judecătoria Buftea soluționată prin sentința civilă nr. 608 pronunțată la data de 06.02.2006 de către aceeași instanță, rămasă definitivă și irevocabilă, are drept obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 46383/26.05.2002 eliberat pârâtei pentru terenul de 7000 mp. situat în extravilanul Comunei, județul I, tarlaua 66, parcela 565/3, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1237/31.05.2000 încheiat între pârâtele și cu privire la terenul sus-menționat.
Din cele ce preced rezultă că obiectul cauzei de față include, pe lângă pretențiile afirmate în cererea în raport cu care se solicită a se constata autoritatea de lucru judecat, și alte două capete de cerere, respectiv revendicarea terenului asupra căruia s-au purtat cele două litigii, precum și rectificarea cărții funciare nr. 118 comunei.
Apreciind că este lipsit de relevanță faptul că pricina de față cuprinde în plus alte două capete de cere asupra cărora instanța are a se pronunța separat, Curtea a constatat că în mod corect au reținut cele două instanțe, de fond și de apel, identitatea în ce privește obiectul cauzei prin raportare la cele două capete de cerere la care s-a făcut vorbire.
De asemenea, Curtea reține în ceea ce privește cauza acestei pricini motivarea reclamanților subsecventă capătului 2 și 3 din cererea de chemare în judecată. Astfel, reclamanții au arătat că terenul respectiv nu a fost niciodată în proprietatea statului și, deși procesul - verbal din 23 mai 1995 încheiat între primarul G și secretarul Primăriei, pe de o parte, și reprezentanții SC SA, pe de altă parte, nu poate constitui titlu de proprietate în favoarea Primăriei, totuși în baza acestui proces - verbal s-au emis titluri de proprietate către terțe persoane în mod abuziv și nelegal, astfel încât devin aplicabile prevederile art. III alin. l1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997.
În motivarea celui de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că actul de vânzare - cumpărare nr. 1237 din 31 mai 2000 fost încheiat în baza titlului de proprietate nr. 46383/2000 a căror anulare o solicită, cu consecința repunerii în situația anterioară.
În acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 4434/2004 al Judecătoriei Buftea, reclamanții au solicitat anularea celor două acte întrucât procesul - verbal din 23.05.1995 încheiat între reprezentanții Primăriei și SC SA prin care terenul rea lăsat la dispoziția Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 este nelegal întrucât acest teren este coproprietatea reclamanților, nu a fost niciodată în proprietatea statului și nici în administrarea SC. Cu alte cuvinte, drept argumente în susținerea acțiunii s-a invocat faptul că titlul de proprietate a fost emis unei persoane care nu era îndreptățită, fiind fraudate drepturile adevăratului proprietar și având la bază o cauză ilicită, iar contractul a fost încheiat fără consimțământul adevăraților proprietari, prin fraudarea legii și fiind lipsit de cauză datorită prețului derizoriu. Această cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 167/1997, 948, 966, 1303 Cod civil.
În urma analizării probatoriului administrat în dosarul nr. 4434/2004, în considerentele sentinței civile nr. 608 pronunțată la data de 06.02.2006 de Judecătoria Buftea, se reține: "instanța apreciază că titlul de proprietate nr. 46383/26.05.2000 eliberat pârâtei s-a făcut unei persoane îndreptățite conform registrelor agricole și prevederilor legale". Instanța, făcând trimitere și la o altă hotărâre judecătorească prin care s-a analizat legalitatea acestui titlu de proprietate, constată că: "în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. III lit. a din Lg. Nr. 169/1997", motiv pentru care respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Făcând o raportare a cauzei pricinii de față la considerentele sentinței civile nr. 608/06.02.2006 - în care se reține că titlul de proprietate a fost emis unei persoane îndreptățite, nefiind aplicabil art. 3 lit. a din Legea nr. 169/1997 - care se opun cu putere de lucru judecat, Curtea apreciază că pretențiile formulate prin noua pricină au primit deja o soluționare prin sentința mai sus-menționată.
Într-adevăr în pricina de față este menționat ca temei juridic art. III alin. 1 lit. a pct. iii din Legea nr. 167/1997 însă, după cum s-a arătat, în considerentele sentinței civile nr. 608 pronunțată la data de 06.02.2006 de Judecătoria Buftea, instanța a precizat drept temei sub care a analizat și constatat netemeinicia pretențiilor reclamanților "art. III lit. a din Lg. Nr. 169/1997", care include și punctul menționat drept temei juridic în cererea de față.
În continuarea considerentelor sentinței sus-menționate s-a reținut că: "este neîntemeiat, de asemenea, și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât pârâta a vândut terenul asupra căruia avea titlu de proprietate valabil". Cu alte cuvinte, acest capăt de cerere a fost respins ca o consecință a menținerii actului principal a cărui anulare s-a solicitat. Și în pricina de față anularea contractului subsecvent s-a solicitat tot ca o consecință a anulării actului principal.
În concluzie, Curtea, apreciind că există identitate de părți, obiect și cauză, reclamanții încercând prin noua acțiune să-și valorifice aceleași pretenții față de aceleași părți cu care s-a mai judecat în dosarul nr. nr. 4434/2004 al Judecătoriei Buftea, urmează să constate faptul că în mod corect au apreciat instanțele de fond și de apel, reținând autoritatea de lucru judecat în privința capetelor 2 și 3 din cererea principală.
Referitor la capătul de cerere privind revendicarea, Curtea urmează să constate, în raport de considerațiile reținute la primul motiv de recurs, că reclamant în prezenta cauză este doar.
Acțiunea în revendicare este cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, întrucât ea reprezintă posibilitatea juridică ce-i permite titularului să-și apere dreptul său real asupra bunului și să pretindă restituirea lui de la cel care-l stăpânește fără temei. Prin urmare, acțiunea în revendicare privește soluționarea unui conflict între părți care tinde să stabilească direct existența dreptului de proprietate al titularului acțiunii. Astfel, așa cum au reținut și instanțele anterioare, acțiunea în revendicare nu este un simplu act de conservare, care poate fi realizat de un singur coproprietar, ci este un act de dispoziție, întrucât are drept scop recunoașterea dreptului de proprietate al titularului acțiunii asupra bunului în litigiu și readucerea lui în patrimoniul acestuia. Având în vedere că acțiunea în revendicare constituie un act de dispoziție în privința bunului indiviz, copărtașii având drepturi concurente și simultane asupra bunului aflat în coproprietate, acordul tuturor coproprietarilor este necesar pentru a revendica un astfel de bun.
În cauza de față, așa cum s-a reținut mai sus, acțiunea a fost pornită de către reclamantul, în privința numitei nefăcându-se dovada consimțământului acesteia la promovarea acțiunii în revendicare.
Susținerile recurentului-reclamant, în sensul că aplicarea regulii unanimității în cauza de față conduce la limitarea dreptului de acces la justiție, respectiv că circumstanțele speței sunt similare cauzei împotriva României, sunt nefondate, având în vedere că în prezenta cauză sunt doar doi coproprietari, în privința celui de-al doilea coproprietar, nefăcându-se dovezi în sensul refuzului de a promova acțiunea de față, în timp ce în cauza supusă analizei instanței europene este vorba de refuzul unora dintre cei 21 de coproprietari de a promova acțiunea în revendicare, precum și de imposibilitatea identificării moștenitorilor unui coproprietar.
Cum în cauza de față nu s-a dovedit imposibilitatea de a obține consimțământul celui de-al doilea coproprietar, aflat într-o relație de rudenie apropiată, Curtea apreciază că în mod corect instanțele inferioare au făcut aplicarea regulii unanimității și au respins acțiunea în revendicare întrucât a fost pornită doar de către un coproprietar. Dat fiind circumstanțele cauzei de față, Curtea apreciază că prin aceasta nu a fost impusă reclamantului o sarcină disproporționată ce-l privează de orice posibilitate de a obține examinarea de către instanțe a cererii sale de restituire a imobilului în litigiu, respectiv nu i-a fost adusă o atingere substanței înseși a dreptului lui la o instanță.
În consecință, găsind neîntemeiate motivele de recurs, Curtea, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1572 din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și Comisia Județeană I pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
tehdact.
2ex./29.06.2009
-4.-;/ Jud.B-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
