Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 930/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 930/R/2008

Ședința publică din data de 23 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel

JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției

- -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții SC. SRL și SC SA împotriva deciziei civile nr.647/A/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanții și în calitate de i ai reclamantei, având ca obiect revendicare.

Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 18 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2994 din 06 aprilie 2007 Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâtelor SC SA și SC SA.

În consecință:

Au fost obligate pârâtele să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul teren cu nr. top. 256/35/2 din CF 633 cu suprafața de 2300 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert Poșta.

Au fost obligate pârâtele să desființeze construcțiile pe care le-au edificat pe terenul proprietatea reclamantei, astfel cum au fost descrise prin raportul de expertiză în specialitatea construcții, capitolul V "Concluzii": depozit produse finite, clădire tip parter, având fundații din beton, zidărie de cărămidă, acoperiș din tablă, amplasat în spatele pavilionului cu accesul din interiorul curții; hală depozitare, clădire tip parter, având fundații din beton, structură metalică, acoperiș din tablă, amplasată izolat spre latura lungă a terenului; depozit carburanți, clădire de tip șopron, parter, având închiderea din plasă sârmă și acoperiș din tablă, având la interior o cuvă subterană din beton pentru un rezervor de carburanți; două silozuri, construcții înalte de circa 7, din metal, pe fundații din beton și structură metalică de susținere, având unul clădire anexă de tip parter, realizată adiacent celor două silozuri.

Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 6.513 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2986/2003 a Judecătoriei Cluj - s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamanta.

Totodată s-a respins cererea reconvențională formulată în cauză, fiind respinsă și cererea de intervenție voluntară principală formulată de SC SA, prin care se solicitase anularea titlului de proprietate nr-, cu privire la parcela nr. 1193/1 din tarlaua nr. 30, în suprafață de 2300 mp, titlu emis în favoarea lui, în prezent decedat.

În temeiul acestei sentințe reclamanta și-a înscris în CF nr. 633 dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2300 mp, fiind de reținut și că există autoritate de lucru judecat cu privire la identificarea topografică a terenului litigios, rezultată din evocata sentință.

Expertiza topografică efectuată în prezenta cauză a stabilit că terenul de 2300 mp se suprapune cu terenul în suprafață de 4903 mp, folosit de către pârâte.

Pârâtele nu au putut face dovada dreptului lor de proprietate, ori a altui drept real, asupra terenului litigios, în vreme ce reclamanta a înfățișat extrasul de carte funciară ce atestă existența dreptului său de proprietate, astfel că se impune admiterea capătului de cerere în revendicare.

Cu privire la situația juridică a construcțiilor litigioase expertiza în construcții efectuată a conchis că pârâtele au edificat pe terenul reclamantei mai multe construcții fără a deține autorizație de construire, unele dintre acestea fiind edificate ulterior eliberării titlului de proprietate de care reclamanta se prevalează (depozit produse finite, hală depozitare, depozit carburanți, două silozuri).

Așa fiind, pârâtele vot fi obligate să demoleze construcțiile realizate în mod abuziv și nelegal.

Împotriva sentinței pârâtele au declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 647/A din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, cu obligarea apelantelor la a-i plăti intimatei suma de 600 leu cheltuieli de judecată în apel.

În considerentele deciziei s-a arătat că întrucât apelul nu a fost motivat, examinarea lui s-a făcut cu observarea susținerilor făcute de pârâte înaintea primei instanțe, așa cum dispune art. 292 alin. 2.pr.civ.

Or, în fața primei instanțe pârâta SC SA a susținut că este proprietar al terenului litigios, fără însă a depune la dosar titlul său de proprietate. Dimpotrivă, reclamanta este cea care și-a dovedit proprietatea asupra terenului, astfel că, în mod legal a fost admisă acțiunea.

Împotriva acestei decizii pârâtele SC SA și SC SA au declarat recurs, solicitând în principal casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii cu privire la cererile în revendicare și desființare de construcții, precum și cu privire la cererile strâns legate de acestea.

În drept, au fost indicate prevederile art. 304 pct. 5 și 9 alături de art. 312 alin. 3, teza 3 și 4 - raportat la prevederile art. 295, art. 298 și art. 105 alin. 2.pr.civ.

În motivarea recursului s-a arătat că:

a) Nelegalitatea deciziei rezultă, în principal, din încălcarea dreptului la apărare al pârâtelor recurente. Astfel, instanța de apel a respins cererea de amânare formulată de SC SA la data de 30 octombrie 2007, pentru angajarea unui avocat, apreciind că apelantele au avut timp suficient pentru aceasta. În felul acesta s-a realizat încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuind avut în vedere și faptul că, citarea pârâtelor pentru termenul de judecată în apel din 25 septembrie 2007 s-a făcut nelegal, tot astfel procedându-se și pentru termenul de judecată din 30.10.2007.

b) Motivarea deciziei este superficială, căci aplicarea prevederilor art. 292 alin. 2.pr.civ. obliga la examinarea tuturor motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor invocate de pârâte înaintea primei instanțe.

c) Instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată în cauză, fiind de văzut și că această excepție nu putea avea efecte și asupra SC SA, acestea nefiind parte în procesul anterior.

d) Atragerea în judecată, ca parte, a SC SA s-a făcut în baza unei pretinse transmisiuni a patrimoniului de la SC SA către aceasta. Or, dacă o asemenea transmisiune a patrimoniului ar fi avut loc, atunci SC SA și-ar fi pierdut calitatea procesuală în prezentul proces, iar dacă transmisiunea nu ar fi avut loc, atunci SC SA ar fi fost lipsită de calitate procesuală.

c) Nu s-a verificat dacă, în cauză, construcțiile litigioase aui fost edificate cu rea-credință.

Trebuie considerat că acestea nu au fost realizate cu rea-credință, deoarece SC SA nu este proprietara lor, deci nu poate fi obligată la desființare, iar SC SA le-a edificat anterior obținerii de către antecesoarea intimaților a titlului de proprietate asupra terenului. Mai mult, trebuie acordat eficiență principiului potrivit căruia demolarea este o soluție ultimativă.

f) În mod nelegal instanța de apel nu a sancționat cu nulitatea expertiza efectuată de expertul Poșta. Altfel, pe lângă faptul că există dubii cu privire la corecta identificare a terenului, este de observat și că expertul era incompatibil, deoarece: a fost solicitată ca expertă asistentă de către intimați, ceea ce induce ideea că avea un raport juridic cu aceștia; s-a exprimat anterior asupra identificării, poziționării și situației terenului în cauză.

f). Este necesară lămurirea anumitor elemente și împrejurări prin administrarea unor probe suplimentare (interogatorii, martori, scripte și expertize).

Prin întâmpinare ( 17), intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenții au depus la dosar și note de ședință ( 13), reiterând, în esență, susținerile făcute prin motivele de recurs.

Cu privire la recursul declarat Curtea are în vedere următoarele:

Potrivit art. 92/1 pr.civ. comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

Aceste dispoziții legale îngăduie, așadar, citarea prin afișare a persoanelor juridice atunci când acestea, prin reprezentantul lor, refuză primirea, precum și atunci când se constată lipsa la sediul lor a oricărei persoane care ar fi putut primi citația.

Astfel fiind, rămâne că fără temei afirmă recurentele că citarea lor nu ar fi fost legal făcută înaintea instanței de apel pentru termenele de judecată din 25 septembrie și 30 octombrie 2007, câtă vreme din dovezile de comunicare aflate la dosar ( 4, 5, 10, 11) rezultă că citarea lor prin afișare s-a făcut în considerarea faptului că la sediu nu a fost găsită nici o persoană către care să se facă, pentru fiecare termen de judecată, remiterea citației.

În ce privește respingerea cererii de amânare a judecății în apel, formulată de pârâta SC SA, la data de 30 octombrie 2007 ( 12), stătea în puterea Tribunalului să dispună astfel, în condițiile în care apelul fusese declarat încă din data de 05 iulie 2007. Or, de la această dată și până la 30 octombrie 2007 pârâtele au dispus de un interval de timp îndeajuns de pentru a-și angaja un avocat, ceea ce conduce la concluzia că refuzul amânării trebuie socotit justificat, el respectând prevederile art. 156 alin. 1.pr.civ.

În ce privește motivul de recurs privitor la nepronunțarea instanțelor asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de reclamanta, înaintea primei instanțe ( 33), Curtea observă că, într-adevăr, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, după cum nu s-a pronunțat nici instanța de apel. Acesteia din urmă nu i s-ar putea însă imputa nepronunțarea, câtă vreme excepția fusese invocată de către reclamantă, iar nu de către pârâte, iar instanța de apel se află ținută a răspunde, în baza prevederilor art. 292 alin. 2.pr.civ. doar asupra motivelor, mijloacelor de apărare sau dovezilor invocate de pârâte înaintea primei instanțe, căci doar acestea declaraseră apel fără a-l motiva, în vreme ce reclamanții, nu au înțeles, a se plânge, pe calea unui apel propriu, pentru omisiunea judecătoriei dea se pronunța asupra excepției. Prima instanță era însă datoare a se pronunța asupra excepției, fără însă ca nepronunțarea să aibă, în cauză, consecința nulității sentinței câtă vreme excepția era vădit neîntemeiată.

Sub acest din urmă aspect, Curtea înțelege a reține că invocarea excepției s-a făcut prin raportare la sentința civilă nr. 2986 din 09 aprilie 2003 a Judecătoriei Cluj -N ( 4 dosar primă instanță), devenită irevocabilă, prin care s-a constatat, în beneficiul reclamantei și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei și SC SRL C-N, precum și cu intervenienta SC SRL, că în favoarea lui, antecesor al reclamantei, s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin Titlul de proprietate nr- pentru suprafața de 2300 mp teren, dispunându-se totodată și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui teren.

Or, în prezentul proces nu se regăsesc aceleași părți, după cum și obiectul și cauza cererii de chemare în judecată sunt diferite, ceea ce obligă, cu evidență, la concluzia că nu sunt întrunite cerințele art. 1201. civ.

În ce privește critica privitoare la atragerea în proces a SC SA, este de observat că reținerea calității ei procesuale de către prima instanță, menținut în apel, se sprijină pe analiza materialului probator administrat în cauză, în raport de care SC SA ocupă în prezent din terenul reclamanților și folosește construcții edificate pe acesta.

Analiza și interpretarea probelor administrate cădea însă, în mod suveran, în puterea primei instanțe și a celei de apel, instanței de recurs nefiindu-i îngăduit, în actuala reglementare a recursului, să stabilească elemente de fapt ale cauzei prin reaprecierea probatoriului.

Este adevărat că demolarea construcțiilor edificate reprezintă o soluție juridică și economică severă, însă în pofida caracterului ei neeconomic, nevoia de a asigura respectarea dreptului de proprietate al persoanei pe al cărei teren o alta construit fără drept și cu rea-credință apare, din perspectiva exigențelor asociate dreptului de proprietate, ca fiind una ce trebuie să triumfe.

La această dezlegare trimit, cu evidență, prevederile art. 494 alin. 1-3.pr.civ. potrivit cărora proprietarul terenului are, între altele, dreptul de a-i pretinde de rea-credință să ridice construcțiile edificate.

Fără temei susțin recurenții și că expertiza tehnică efectuată în proces de doamna Poșta apare ca lovită de nulitate în considerarea unei afirmate incompatibilități a expertului, căci dacă pârâtele apreciau că, într-adevăr existau împrejurări de fapt care să îndreptățească criticile formulate, acestea trebuiau invocate în condițiile de timp impuse de art. 204 alin. 2.pr.civ. adică în termen de 5 zile de la numirea expertului. Or, pârâtele nu au solicitat în termenul legal recuzarea doamnei Poșta, ceea ce face ca, în cauză, criticile formulate să nu poată fi primite.

În fine, observă Curtea că motivarea deciziei date în apel nu poate fi caracterizată ca superficială, ci doar ca sintetică, instanța de apel, într-o corectă aplicare a prevederilor art. 295 alin. 2.pr.civ. raportându-și statuările la cele făcute de pârâte înaintea primei instanțe, aceasta în condițiile în care apelul a rămas nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtele SC. SRL și SC SA împotriva deciziei civile nr. 647/A/2007 din 13 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red.MV/dact.

2 ex./24.06.2008

jud.apel: /

Președinte:Valentin Mitea
Judecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 930/2008. Curtea de Apel Cluj