Obligație de a face. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 932/R/2008
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții G, G, și împotriva deciziei civile nr. 312/a/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâții și având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 18 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheierea care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Asupra recursului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 4744/07.07.2006 a Judecătoriei Baia -M, s-a admis acțiunea reclamanților și împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să permită reclamanților să treacă pe terenul proprietatea sa, identificat în CF 1177, nr. top. 2045/2 și CF 1976, nr. top. 2045/1, teren ce constituie fond aservit, potrivit sentinței civile nr. 527/24.03.1964 a Tribunalului Popular al orașului B M, în sensul de a înlătura grămada de piatră care obstrucționează drumul, nepermițând accesul la calea publică.
În caz contrar reclamanții au fost autorizați să procedeze ei înșiși în același sens, pe cheltuiala pârâtului.
A fost respinsă cererea reclamanților G și, G și, față de pârâtul, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 527/24.03.1964 a Tribunalului Popular B M, s-a stabilit o servitute de trecere pe următoarele terenuri ce constituie fond aservit: terenul de sub nr. top. 2051 din CF 898, terenul de sub nr. top. 2059/6 din CF 1160, terenul de sub nr. top. 2055 din CF 264, trenul de sub nr. top. 2059/7 și terenul de sub nr. top. 2045 din CF 1177 B Sprie.
Servitutea de trecere a fost constituită în favoarea următoarelor terenuri, care constituie fond dominant: terenul cu nr. top. 2006, 2046 și 2045.
În prezent proprietarul terenului cu nr. top. 2045 este pârâtul, proprietatea fiind dobândită prin vânzare-cumpărare, iar dreptul acestuia fiind înscris în CF 1177 și CF 1976 B Sprie.
Instanța a concluzionat că obiectul pricinii nu-l reprezintă stabilirea unei servituți de trecere, ci deblocarea drumului cu privire la care servitutea a fost constituită prin sentința civilă nr. 527/1964.
Din depozițiile martorilor și din expertiza tehnică instanța a stabilit că pârâtul a împiedicat accesul reclamanților la calea publică prin depozitarea unor grămezi de pietre pe terenul proprietatea sa, fond aservit.
Prin sentința civilă nr. 125/26.04.2007 a Tribunalului Maramureșs -au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtul și de reclamanți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 1852/20.09.2007 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de pârât, fiind casată decizia nr. 125/2007 și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, arătându-se în considerentele deciziei de casare că instanța nu a verificat apărarea pârâtului în sensul că servitutea s-a stins prin neuz timp de 30 de ani.
Prin decizia civilă nr. 312/A/13.12.2007, Tribunalul Maramureșa admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 4744/2006 a Judecătoriei Baia -M, pe care a schimbat-o în sensul respingerii acțiunii.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Servitutea stabilită prin sentința civilă nr. 527/1964 nu a fost înscrisă în cartea funciară. Apelantul a devenit proprietarul imobilului cu nr. top. inițiat 2045 prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, iar lui nu-i este opozabilă sentința civilă nr. 527/1964.
Reclamanții au intenționat să consolideze drumul, sens în care au adus piatră, însă pârâtul a adunat această piatră, obturând drumul.
Terenurile reclamanților au caracterul de loc înfundat, iar amenajarea altor căi de acces ar implica cumpărarea de terenuri și construirea de podețe de traversare a pârâurilor.
Din declarațiile martorilor, și s-a reținut că " cu destinația de drum pe care uneori circulau căruțele era în mod sporadic folosită, că aceasta nu avea caracterul unei servituți continue și aparente".
Din aceste aspecte, tribunalul a tras concluzia că servitutea s-a stins prin neuz în decurs de 30 de ani, astfel că acțiunea reclamanților apare ca nefondată.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de pârât.
În motivele de recurs se arată că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 639. civ. apreciind că folosința exercitată de către reclamanți asupra drumului de servitute a fost una sporadică și că aceștia și-au pierdut dreptul de servitute prin neuz, pe o perioadă de 30 de ani.
Chiar dacă reclamanții nu s-au aflat în contact permanent cu bunul afectat de servitute, au efectuat acte de stăpânire cu o regularitate normală, iar intermitențele nu exclud continuitatea.
Câtă vreme reclamanții au probat că drumul a fost folosit la diferite momente în timp, începând cu mai bine de 40 de ani în urmă, prezumția folosinței acelui drum pe toată durata intermediară momentelor relevate de martor, operează în favoarea reclamanților.
Recursul este întemeiat.
Prin sentința civilă nr. 527/24.03.1964 a Tribunalului Popular B M, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, și și s-a constatat că imobilul înscris în CF 1177 B Sprie, nr. top. 2045, proprietatea reclamantului, este teren înfundat și că ieșirea la calea publică este drumul de acces existent, situat între imobilele înscrise în CF 898, nr. top. 2051, CF 1160, nr. top. 2059/6 și CF 264 nr. top. 2055, 2059/7, și au fost obligați pârâții "proprietari tabulari și posesie ai acestor imobile să tolereze trecerea reclamantului fără nici o despăgubire, fiind un drum existent și folosit de toate părțile" ( 9-12, dosar nr. 8134/2006 al Judecătoriei Baia -M).
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu a numiților și și în consecință au fost obligați pârâții și reclamantul să tolereze intervenienților trecerea cu căruța și piciorul la șoseaua principală, iar peste terenul reclamantului și "drum în continuare în lățime de 3, conform variantei II-a de pe schița propusă de experți".
Starea de fapt reținută din examinarea probelor administrate în cauză se impune instanței de recurs care, în sensul dispozițiilor art. 304.pr.civ. își poate limita controlul doar la motive de legalitate.
Două sunt elementele de interes ale stării de fapt și anume: faptul că terenurile reclamanților au caracterul de loc înfundat, precum și acela că " cu destinația de drum pe care uneori circulau căruțele era în mod sporadic folosită".
În rejudecare, instanța de apel avea a verifica conform îndrumărilor date în decizia civilă nr. 1852/20.09.2007 a Curții de APEL CLUJ, dacă servitutea s-a stins prin neuz în sensul dispozițiilor art. 639. civ.
Pornind de la starea de fapt reținută de instanța de apel, mai sus expusă, Curtea constată că decizia s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Servitutea de trecere, astfel cum este reglementată de art. 622 alin. 1. civ. este una discontinuă și reținând că drumul a fost sporadic folosit, instanța nu putea constata stingerea servituții prin neuz.
Tribunalul a apreciat greșit că pârâtului nu i-ar fi opozabile dispozițiilor sentinței civile nr. 527/1964, întrucât acesta a devenit proprietarul terenurilor cu nr. top. 2045/1 și 2045/2 din CF 1976 și 1177 B Sprie, prin cumpărare, iar servitutea de trecere nu a fost înscrisă în cartea funciară.
Pârâtul nu este un terț față de dispozițiile sentinței civile nr. 527/1964. La data pronunțării sentinței proprietarul terenului cu nr. top. 2045 era numitul, iar drepturile și obligațiile acestuia s-au transmis prin moștenire persoanelor care au vândut terenul pârâtului.
Pârâtul este succesor cu titlu particular al fostului proprietar, chiar dacă prin actele de vânzare-cumpărare încheiate cu moștenitorii acestuia nu sunt menționate sarcini ale imobilului vândut. El este ținut să execute obligațiile stabilite în sarcina autorului său prin sentința sus-amintită, întrucât aceste obligații sunt strâns legate de imobilul dobândit și au fost stabilite anterior dobândirii dreptului de proprietate de către pârât.
Pentru motivele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. urmează a admite recursul declarat de reclamant și a modifica în tot decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de pârât, împotriva sentinței civile nr. 4744/2006 a Judecătoriei Baia -
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1.pr.civ. pârâtul va fi obligat să plătească recurenților suma de 904,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții G, G, și împotriva deciziei civile nr. 312/A din 13 decembrie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 4744/07.07.2006 a Jud. B
Obligă pe intimatul să plătească recurenților suma de 904,15 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SL/dact.
3 ex./21.05.2008
jud.apel: /ia
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
