Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 936/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 936
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat reclamanta împotriva deciziei civile nr. 142/A din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, -, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, intimata pârâtă -, personal și asistată de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru intimatele pârâte, -, a depus la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar de pe aceasta apărătorului recurentei reclamante.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de apărătorul intimatelor pârâte și nu solicită amânarea cauzei pentru acest motiv.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. A precizat că terenul în suprafață de 95. a fost înscris de recurenta reclamantă în cartea funciară, iar actul de donație invocate de intimatele pârâte nu prezintă nici o relevanță, acesta fiind declarat nul absolut și ca atare, desființat cu efect retroactiv; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatele pârâte, -, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de apel a reținut, în urma comparării titlurilor prezentate de către părți, faptul că titlul pârâtelor este mai bine caracterizat. Din actele dosarului rezultă în mod evident că recurenta reclamantă nu a dobândit niciodată în proprietate terenul în litigiu, întrucât contractul de vânzare - cumpărare a avut ca obiect numai casa ce se afla pe terenul respectiv. De asemenea, prin constatarea nulității absolute a contractului de donație, bunul s-a reîntors în patrimoniul pârâtelor, titlul reclamantei nefiind opozabil acestora; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu S la data de 20.08.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 95 mp situată în municipiul DTS,-, cu următorii vecini: N-str. -, S-domeniu public, E-domeniu public și V-Proprietate și obligarea acestora să ridice gardul împrejmuitor, iar, în caz de refuz să fie autorizată să-l ridice pe cheltuiala acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2567 din data de 31.07.1978, a cumpărat de la pârâta și soțul acesteia, în prezent decedat, imobilul compus din suprafața de 450 mp, teren situat în municipiul DTS, str. -, nr. 218 și construcția edificată pe acest teren.
În baza Decretului nr. 492, fost expropriată, imobilul construcție fiind demolat, iar partea din teren, respectiv suprafața de 355 mp a fost ocupată de construcție de interes public, bloc de locuințe.
În baza Legii nr. 10/2001 a formulat cerere de restituire în natură a terenului neafectat de construcții și despăgubiri bănești pentru construcție și restul de teren de 355 mp, în acest sens fiind emisă dispoziția de restituire nr. 947 din data de 14.04.2005 în baza căreia i s-a restituit în natură suprafața de teren de 95 mp cu învecinările trecute în acțiune, terenul fiind întabulat conform CF nr. 22167/
În luna aprilie 2008, pârâtele-mamă și fiică i-au ocupat întreaga suprafață de teren-95 mp și au îngrădit-o cu gard din plasă metalică și stâlpi din țeavă metalică, construcție edificată fără autorizație.
Pârâtele, legal citate, au formulat întâmpinare în cauză prin intermediul căreia au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Au arătat că în realitate, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2367/31.07.1978, vânzătorii nu au înțeles să înstrăineze și suprafața de teren de 450 mp, înțelegând să înstrăineze numai construcția care se găsea pe aceasta.
De altfel, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nici nu se putea înstrăina suprafața de teren pe care reclamanta a pretins că a cumpărat-o întrucât, anterior, această suprafață de teren fusese donată statului de către vânzători în baza contractului de donație autentificat sub nr. 3174/28.09.1973 iar prin nr. 871/01.03.2007, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 3174/28.09.1973 formulată de către pârâte astfel încât a operat repunerea părților în situația anterioară încheierii donației.
În această situație, reclamanta nu ar putea pretinde faptul că ar fi cumpărat suprafața de teren revendicată, ceea ce a cumpărat fiind numai construcția, fiindcă, în caz contrar, ar fi fost necesar să primească dispoziția de atribuire în folosință a terenului pe durata existenței construcției, dispoziție care, în cazul reclamantei, nu a fost emisă.
Pârâtele au arătat că, pentru aceeași suprafață de teren au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii nr. 247/2005, cauza formând obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința civilă nr.6051 din 17.12.2008 a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și -; a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate și pașnică posesie reclamantei suprafața de teren de 95 mp situată în municipiul DTS,-, jud. M, cu următoarele vecinătăți: N-str. -, S-domeniu public, E-domeniu public și V-proprietate I; a obligat pârâtele să ridice gardul împrejmuitor al terenului sau să fie autorizată reclamanta să ridice gardul pe cheltuiala pârâtelor și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 820 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu cu dispoziția de restituire în natură nr.947/14.04.2005 a Primăriei Dr.Tr. S, iar pârâtele nu au exhibat un titlu de proprietate, împrejurarea că prin sentința civilă nr.871/01.03.2007 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat în anul 1973 este irelevantă în condițiile în care nu s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară iar pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu pârâtele au formulat cerere numai în temeiul Legii nr.247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele și - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele:
- Există contradicție între considerentele sentinței și dispozitiv în
sensul că deși a admis în parte acțiunea nu a motivat care din petitele cererii au fost respinse.
- Probele administrate au fost interpretate eronat fără a se observa că la
data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.2367/31.07.1979 soții au înțeles să înstrăineze numai construcția nu și terenul, care de altfel nici nu putea fi înstrăinat întrucât anterior, prin contractul de od0nație nr.3174/28.09.1973 a fost donat statului, iar prin nr.871/1.03.2007, definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație, astfel încât a operat repunerea părților în situația anterioară, titlul invocat de reclamantă, respectiv dispoziția nr.947/2005, nefiindu-le opozabilă.
Prin decizia nr.142/A din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis apelul civil declarat de apelantele pârâte și -, împotriva sentinței civile nr.6051/ 17.12,2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosar nr-, intimată reclamantă fiind.
S-a schimbat sentința.
S-a respins acțiunea.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a retinut ca prin sentința civilă nr.871/1.03.2007 definitivă și irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație, ca efect al nulității contractul a fost desființat retroactiv terenul revenind astfel în proprietatea vânzătorilor, ab initio.
Întrucât la dosarul cauzei a fost depus contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.659/5 aprilie 1966 prin care apelanta a dobândit împreună cu soțul său terenul din litigiu și construcția înstrăinată intimatei reclamante, în cauză se impunea compararea titlurilor de proprietate ale părților.
Procedând la compararea titlurilor, s-a apreciat că titlul de proprietate al apelantelor este mai bine caracterizat întrucât urmare a constatării nulității absolute a contractului de donație, terenul a revenit în patrimoniul vânzătorilor iar, pe de altă parte, este cert că la data înstrăinării construcției către intimata reclamantă terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, nemaifiind în patrimoniul vânzătorilor la acea dată.
Dar, chiar dacă ar fi existat, preluarea de către stat a terenului aferent construcțiilor se realiza din patrimoniul vânzătorilor, iar dobânditorii construcției primeau din partea statului în folosință terenul necesar, atribuirea făcându-se pe perioada existentei construcției.
Cum, dispozițiile Legii nr.10/2001 vizează restituirea către foștii proprietari ai mobilelor preluate abuziv, fără să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care în momentul preluării nu avea calitatea de proprietari, iar ca efect al demolării construcției constituirea dreptului de proprietatea în condițiile art.36 din legea nr.18/1991 nu este posibilă, s-a apreciat că fostul proprietar al construcției demolate nu este îndreptățit la reconstituirea terenului pe care nu l-a avut în proprietate prin contractul de vânzare cumpărare, astfel că titlul invocat de reclamantă nu este opozabil apelantelor pârâte, contractul de vânzare cumpărare nr.659/5 aprilie 1966, exhibat de acestea fiind mai bine caracterizat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta solicitând, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă raportat la dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond, întrucât instanța de apel a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale. A solicitat cheltuieli de judecată.
Legea nr.10/2001, ce are caracter de complinire în raport de celelalte acte normative, în art.1 stabilește domeniul de aplicare al aceste legi, necuprinzând în categoria preluărilor abuzive și trecerea în proprietatea statului a terenului în baza Legii nr.58/1974.
În acest sens sunt și prevederile art.1 pct.1.4 lit.c din Normele Metodologice de aplicare unitară a legii nr.10/2001, adoptate prin HG nr.498/2003 care menționează că legiuitorul de după 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcției, recunoscând acestora dreptul (vocația) de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate.
Terenul în suprafață de 95 mp. a fost înscris de reclamant în CF, iar actul de donație făcut oricum în mod speculativ, invocat de intimate nu prezintă nici o relevanță, acesta fiind declarat nul absolut, ca atare desființat cu efect retroactiv.
S-au depus la dosar: taxa de timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat.
Prin întâmpinarea formulată, intimatele pârâte au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Referitor la motivele de recurs invocate de către recurentă au susținut că acestea nu sunt aplicabile cauzei deduse judecății, întrucât referirea din cuprinsul acestora cu privire la dispozițiile Legii nr.58/1974, sunt un argument în plus în susținerea afirmațiilor noastre potrivit cărora recurenta nu putea dobândii în proprietate și terenul.
Astfel, preluarea de către stat a terenului aferent construcției se realizează direct din patrimoniul vânzătorului (în cazul intimatelor acesta fusese deja donat statului), astfel încât dobânditorul construcției primea în folosință terenul. În cazul recurentei nu a fost emisă nici o dispoziție de atribuire în folosință a terenului.
De altfel, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat cu valoare de principiu că au calitatea de persoane îndreptățite la măsurii reparatorii în baza legii nr.10/2001, cumpărătorii construcției, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora (ÎCCJ - Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.7315/01.11.2007).
Recursul este nefondat.
Deși nu vin să adauge la lege,Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobată prin HG nr.250/2007, în cap.II art.1 pct.1.4 lit.c - reglementează soluții privind cazul unor acte normative emise sub imperiul Constituției din 1965 sau al anumitor situații juridice conexe, prin care s-au preluat imobile, cum este și cazul Legii nr.58/1973.
S-a prevăzut în acest articol la alin.2 că " având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acest drept/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii".
Aceasta este situația când construcția există fizic.
Însă, această ipoteză nu trebuie privită și analizată în mod trunchiat, atâta vreme cât aliniatul următor al aceluiași articol prevede și o situație diferită, o cu totul altă ipoteză față de primul aliniat și anume,atunci când construcția a fost preluată și demolată ca atare nemaiexistând fizic în prezent.
Astfel alin.3 al aceluiași articol arată " cât privește ipoteza în care ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă neavând dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite, proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
În mod corect, așadar, instanța de apel a avut în vedere că dispozițiile Legii nr.10/2001 vizează restituirea către foștii proprietari ai mobilelor preluate abuziv, fără să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care în momentul preluării nu aveau calitatea de proprietari, iar ca efect al demolării construcției constituirea dreptului de proprietatea în condițiile art.36 din legea nr.18/1991 nu este posibilă, si a apreciat că fostul proprietar al construcției demolate nu este îndreptățit la reconstituirea terenului pe care nu l-a avut în proprietate prin contractul de vânzare cumpărare.
Față de situația din speță, instanța a răspuns la prima critică a recursului privitor la interpretarea eronată a dispozițiilor legale ale Legii nr.10/2001.
Cât privește cealaltă critică referitoare la ineficiența actului de donație de care se prevalează intimata și aceasta este nefondată.
Art.480 cod civil prevede că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar.
În cadrul acțiunii în revendicare, reclamantul nu trebuie să facă altă dovadă decât că este proprietarul bunului ce revendică și că bunul care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate este în posesia pârâtului.
Tulburarea proprietății rezultă din însuși faptul posesiei în sensul că posesorul neproprietar refuză predarea posesiei proprietarului neposesor.
Regula "actori incumbit probatio", înscrisă în art.1169 Cod civil, se aplică și în materia dovedirii proprietății. Reclamantul trebuie să facă dovada că el este proprietarul lucrului, ci nu pârâtul.
Corect instanța de apel, în măsura în care ambele părți, atâta reclamanta cât și pârâtele au titluri de proprietate scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, titluri provenind de la autori diferiți, a procedat la compararea acestor titluri.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat la 31.07.1978 reclamanta a cumpărat de la pârâta și soțul acesteia, în prezent decedat, o casă de locuit, terenul aferent fiind trecut în proprietatea statului,in baza Lg.58/1974, urmând ca dobânditoarei să i se atribuie în folosință terenul necesar pe durata existenței construcției.
Esențial de menționat că terenul aferent de 450. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu mai exista în patrimoniul vânzătorilor ci a fost donat anterior statului conform contractului de donație autentificat sub nr.3174/29 1973, astfel că nu a operat trecerea terenului în patrimoniul statului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, ci anterior și în consecință este întemeiată criticată apelantelor în sensul că au înstrăinat numai construcția nu și terenul aferent.
Totodată se reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.659/5 aprilie 1966 intimata pârâtă a dobândit împreună cu soțul său terenul din litigiu și construcția înstrăinată recurentei reclamantă.
Tocmai ca urmare, a constatării nulității contractului de donație menționat mai sus, terenul a revenit în patrimoniul vânzătorilor, ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din acest patrimoniu.
Totodată, este cert,că la data înstrăinării construcției către recurenta reclamantă, terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nemai existând în patrimoniul vânzătorilor la acea dată.
Toate aceste elemente demonstrează că titlul de proprietate al intimatelor pârâte este mai bine caracterizat și ceea ce se compară este titlul de proprietate al reclamantei recurentă pentru teren și anume dispoziția de restituire nr.947/2005 emisă de către Primăria Municipiului Dr.Tr.S, neavându-se în vedere contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2567/1978 atâta vreme cât acesta nu a avut ca obiect terenul, ci numai construcția și titlul de proprietate al intimatelor pârâte și anume contractul de vânzare cumpărare nr.695/1966.
În cazul reclamantei titlul provine de la autor - statul - cu privire la care s-a constatat nulitatea actului de donație întocmit de intimată și soțul acesteia în favoarea lui, și ca atare terenul intrând cu efect retroactiv în patrimoniul vânzătorilor.
În cazul intimatei terenul provine de la persoană fizică, iar ca urmare a nulității actului de donație - acesta a revenit cu efect retroactiv în patrimoniul acesteia și al soțului ei.
Față de toate acestea, hotărârea pronunțată de către instanța de apel este temeinică și legală, titlul de proprietate al intimatei fiind emis de către autorul al cărui drept este preferabil.
Nefiind incidente în speță, așadar dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, instanța, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 teza II, va respinge recursul.
Cum în cauză nu s-a făcut de către intimate dovada cheltuielilor de judecată, instanța va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 142/A din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte, -.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/02.10.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
