Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
Decizia civilă nr. 95R
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 702R/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/17.02.2009 și intimata - pârâtă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta - reclamantă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație; de asemenea, intimata - pârâtă nu a fost citată cu copia motivelor de recurs.
La strigarea cauzei la amânare, reprezentantul recurentei - reclamante depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și chitanța CEC nr. -/1/17.02.2009, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit prin rezoluția de primire a dosarului, de către recurenta - reclamantă și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită amânarea judecării cauzei și acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării, arătând că a fost angajat în prezenta cauză la acest termen de judecată. de asemenea, arată că va depune la termenul de judecată următor motivele de apel, în vederea comunicării către intimata - pârâtă.
Curtea, față de împrejurarea că recurenta - reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a depune motivele de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citație, dispune strigarea cauzei la ordine.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită să i se permită să studieze actele și lucrările dosarului.
Curtea încuviințează cererea formulată de reprezentantul recurentei - reclamante, de a studia dosarul.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/17.02.2009 și intimata - pârâtă, personal.
Reprezentantul recurentei - reclamante învederează instanței că nu deține un exemplar al motivelor de recurs pentru a le depune la acest termen de judecată, arătând că a fost angajat în prezenta cauză în cursul zilei de astăzi. Totodată, învederează instanței că intimata - pârâtă a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs, prin fotocopierea acestora de la serviciul arhivă.
La interpelarea Curții, intimata - pârâtă învederează că și-a făcut copii de pe motivele de recurs și nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Reprezentantul recurentei - reclamante insistă în cererea de amânare a cauzei, în vederea pregătirii apărării.
Curtea deliberând, față de împrejurarea că citația emisă recurentei - reclamante a fost primită încă din data de 22.12.2008, constată neîntemeiate motivele invocate în susținerea cererii de amânare, întrucât recurenta - reclamantă a avut suficient timp să-și angajeze un apărător, iar faptul că l-a angajat astăzi, conform susținerilor avocatului recurentei, nu naște pentru aceasta vreun drept de a obține un alt termen pentru lipsă de apărare.
Curtea invocă din oficiu excepția de inadmisibilitate a căii de atac formulate de către recurenta - reclamantă și acordă cuvântul pe această excepție.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea excepției de inadmisibilitate de cererii de recurs.
Intimata - pârâtă, personal solicită admiterea excepției invocată din oficiu de C la acest termen de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția de inadmisibilitate a căii de atac, invocată din oficiu la acest termen de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 B sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia să-i plătească contravaloarea dreptului de abitație viageră sau să-i permită tranzacționarea acestui drept.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că după decesul soțului său, a consimțit la înstrăinarea apartamentului nr. 259 din B,-. 4A sector 4 către fiica sa, pârâta, în schimbul unui preț simbolic, de 80.000 lei, rezervându-și un drept de abitație viageră asupra unei camere din acest apartament, respectiv asupra dormitorului mare, cu acces la dependințe, drept a cărui exercitare este împiedicată însă de pârâtă prin șicane și obstrucționări zilnice. A mai susținut reclamanta că nici după ce s-a adresat instanțelor judecătorești pentru protejarea dreptului său de abitație situația nu s-a schimbat, devenind chiar insuportabilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 517 și urm. Civ, art. 1074, art. 1075 art. 1094.Civ.
La solicitarea instanței, reclamanta și-a precizat acțiunea sub aspectul obiectului, prin cererea depusă în data de 16.05.2007 indicând cuantumul sumei pe care o pretinde de la pârâtă cu titlu de contravaloare a dreptului de abitație viageră, respectiv 1200 lei lunar, începând cu data rămânerii definitive a prezentei acțiuni și până la data decesului său.
Prin încheierea de ședință din data de 16.05.2007 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu, probe ce au fost administrate pe parcursul judecății.
La termenul de judecată din 26.09.2007 pârâta a invocat excepția lipsei obiectului cererii de chemare în judecată și excepția insuficientei timbrări a cererii, ambele excepții fiind însă respinse de instanță ca neîntemeiate pentru motivele arătate în încheierea de ședință respectivă, ce face parte din prezenta hotărâre.
Prin sentința civilă nr. 5253 pronunțată la data de 3 octombrie 2007 de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dreptul de abitație este un dezmembrământ al dreptului de proprietate care conferă titularului dreptul de a folosi o locuință și de a-i culege fructele numai pentru nevoile sale sau ale familiei sale, el neputând fi concesionat sau închiriat. În situația în care acest titular al dreptului de abitație este împiedicat de titularul nudei proprietăți să își exercite corespunzător prerogativele, el are la dispoziție fie o acțiune confesorie, fie o acțiune personală, născută din contract. Cum, în cauza de față, nu se pretinde obligarea pârâtei la executarea unei obligații pozitive în legătură cu imobil, ci doar stabilirea unei sume de bani lunare pe care pârâta să o plătească reclamantei pe viitor, în schimbul folosinței camerei, prima instanță a apreciat că acest lucru echivalează cu o renunțare la dreptul de abitație, interzisă de disp. art. 573.Proc.Civ.
În ceea ce privește disp. art. 1073 și urm. Civ. s-a constatat că ele nu pot constitui temei pentru transformarea în bani a obligației pârâtei de a respecta dreptul de abitație.
Reclamanta a formulat la data de 21.12.2007, recurs ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III - a Civilă la data de 22.01.2008.
În motivare, recurenta a reiterat situația de fapt prezentată în fond cu privire la faptul că este împiedicată să își exercite dreptul de abitație viageră și a afirmat că instanța a interpretat greșit disp. art. 517 și urm. Civ. art. 1074, 1075 și 1094.Civ. când a apreciat că nu poate solicita un echivalent bănesc pentru exercitarea dreptului de abitație.
Prin decizia civilă nr. 702 R din 14.04.2008 a Tribunalului București -Sectia a III a civilă a fost espins recursul ca nefondat.
Analizând probele administrate în fața primei instanțe, tribunalul a re ținut, ub un prim aspect, că cererea de recurs nu cuprinde critici reale cu privire la sentința pronunțată, recurenta rezumându-se la a afirma că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, fără însă a susține cum trebuia făcută interpretarea acestora și prezentând situația de fapt și relațiile dintre părți, mama și fiică.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale menționate în considerentele sentinței și a reținut corect situația de fapt pe baza probelor administrate. Astfel, reținând existența dreptului de abitație viageră constituit convențional - drept real, în mod corect prima instanță a reținut că nu există suficiente temeiuri pentru transformarea pe viitor a acestui drept real într-un drept de creanță cu executare succesivă. Reclamanta are posibilitatea unei acțiuni reale confesorii pentru obligarea pârâtei la respectarea abitației, are posibilitatea ca în urma obținerii unei sentințe favorabile să obțină o amendă civilă sau despăgubiri în temeiul art. 580 ind. 3.Proc.Civ. să pretindă despăgubiri pârâtei pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a clauzei care o obligă pe aceasta la respectarea abitației (însă aceste despăgubiri trebuie cerute pentru fapte culpabile anterioare, iar nu pentru viitor sub formă de prestații lunare), așa cum corect a arătat și instanța de fond. Însă obiectul convenției dintre părți, care constituie legea dintre acestea, potrivit art. 969.Civ. nu poate fi modificat prin intervenția instanței. De aceea apar ca nefondate pretențiile reclamantei, în situația în care aceasta nu are deschisă această cale pentru protejarea dreptului de abitație viageră.
Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta, pe motivul că este nelegală și netemeinică.
Recurenta arătat printre altele că în mod eronat, instanța Tribunalului București, a calificat drept recurs calea prin care a atacat sentința civilă pronunțată de către Judecătoria sect. 4, calea de atac fiind apelul, n materia în cauză, astfel că i-a fost grav încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
În drept au fost invocate dispozi țiile art. 304 pct. 9.proc.civ.
Curtea a invocat inadmisibilitatea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat inadmisibil recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În fa ț a instan ței de recurs, Tribunalul București, nu s-a pus problema calificării căii de atac, partea declarând recurs, ș a cum era indicat în dispozitivul primei instan țe, nefiind de neglijat faptul că chiar partea a timbrat doar pentru suma de 1200 de lei, pe motivul că nu poate fi determinată suma solicitată pentru viitor.
Potrivit art. 377 alin.2 Cod procedură civilă sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Conform art. 299 alin.1 Cod procedură civilă pot fi recurate hotărârile definitive date fără drept de apel și cele date în apel.
Hotărârea atacată cu prezentul recurs a fost dată în recurs și ca atare este irevocabilă, conform art. 377 alin.2 pct.4 Cod procedură civilă și nu poate fi atacată cu recurs conform art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 702R/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.MP
.red.
2ex./11.03.2009
Jud.recurs Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina
