Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1470/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea apelului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 841 din 15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Obiectul cauzei - revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații - reclamanți și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/09.12.2008, emisă de Baroul București, aflată la fila 33 în dosar, lipsind apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, intimații - reclamanți, și intimatul - pârât Consiliul General al Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de, 22.01.2009 s-au depus relațiile solicitate de la Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că imobilul situat la nr.6 era alături de imobilul situat la nr.8.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt probe de solicitat și administrat, nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, în mod tendențios, apelanta a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în ceea ce privește constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu în proprietatea statului, prin raportare la art.2 din Legea nr.10/2001, fără a observa dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998, cât și faptul că acțiunea a fost introducă la data de 30.06.1999; mai mult, prin decizia civilă nr.1317/2007, pronunțată de Tribunalul București, a fost fixat obiectul cererii de chemare în judecată și limitele investirii instanței de fond.
Apărătorul intimaților - reclamanți mai arată că această decizie a stabilit că cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea nulității măsurii de trecere în patrimoniul statului a imobilelor situate în B,- și nr.8, sector 3 și cererea de retrocedare a acestora, raportat la art.35 din Legea nr.33/1994, astfel că, față de acest obiect, excepția invocată de apelantă este netemeinică; intimații - reclamanți au interes în continuarea procesului până la realizarea drepturilor lor și soluționarea irevocabilă a acțiunii cu care a fost învestită instanța.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, în ceea ce privește al doilea motiv al apelului, apelantul - pârât a ignorat că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 procesul era deja pornit, iar autorii intimaților - reclamanți au ales, conform art.47 din Legea nr.10/2001, să continue litigiul în instanță și nu au optat pentru calea administrativă reglementată de Legea nr.10/2001. Totodată, mai arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul nu este afectat de instalații și utilități publice.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va amâna pronunțarea asupra apelului, astfel încât,
DISPUNE:
Amână pronunțarea pentru data 17 februarie 2009.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- -
GREFIER,
- -
Dosar nr-
(1470/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 101
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - --- -
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea apelului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 841 din 15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Obiectul cauzei - revendicare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art.260 din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 februarie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, la data de 30.06.1999, sub nr. 8612/1999, reclamanții, și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului B, să se dispună constatarea nulității absolute a măsurii de trecere în proprietatea statului a terenurilor situate în B,- și nr. 8, sector 3.
Prin sentința civilă nr. 841/15.05.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat transmisă convențional calitatea procesual activă în favoarea lui și; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; a respins cererea acestora, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesual activă; a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție accesorie și principală, formulate de reclamanții și; a admis cererea formulată de reclamanții inițiali și continuată de reclamanții și; a constatat nulitatea măsurii de trecere în patrimoniul statului a terenurilor situate în B,- și 8, sector 3; a dispus retrocedarea celor două terenuri, 63,66 mp - la nr.6 și 104,16 mp - la nr. 8, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 850/05.02.2003, pe care l-a omologat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul litigiului inițial, reclamantele au încheiat cu și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 245/5.07.1999, având ca obiect vânzarea dreptului litigios, ce face obiectul dosarului nr. 8612/1999, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B (fila 32) și care privește proprietatea terenului situat la nr. 8, în suprafață de 104 mp și proprietatea asupra terenului situat la nr. 6, în suprafață de 56 mp.
Prin sentința civilă nr. 6016/17.04.2000, Judecătoria Sectorului 3 B și-a declinat competența materială în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 3001/2000.
În fața acestei instanțe, la ultimul termen de judecată, reclamanții au indicat oral faptul că cererea lor este o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 552/5.09.2000, Tribunalul București, Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a admis acțiunea precizată și pârâtul a fost obligat să lase reclamantelor în deplină folosință cele două terenuri.
Apelul formulat de Municipiul B, prin Primarul General, a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI sub nr. 4558/2000 și a fost respins, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, prin decizia civilă nr. 17/17.01.2001, însă, împotriva deciziei, s-a formulat recurs, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1556/2001, al Curții Supreme de Justiție, care, prin decizia civilă nr. 5227/16.11.2001, admițând recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că, în mod greșit, s-a repudiat calitatea procesuală în fața instanței de apel.
Rejudecând apelul, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 152/2002, prin decizia civilă nr. 74/20.02.2002, a admis apelul Municipiului B și, schimbând în tot sentința, a respins acțiunea, ca nefondată, apreciindu-se că, în lipsa actelor de proprietate autentice, mențiunile din actul de expropriere nu sunt suficiente pentru a face dovada dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
În recursul înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2017/2002, ca urmare a depunerii unor noi înscrisuri cu privire la redenumirea administrativă a străzilor, prin decizia civilă nr. 1168/10.02.2004, s-a casat decizia civilă nr. 74/20.02.2002, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IV-a civilă, dosarul fiind trimis spre rejudecarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 338/25.02.2005, pronunțată în dosarul nr. 1564/2004, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a IV-a civilă a admis apelul și, schimbând în tot sentința civilă nr. 552/2000, a respins acțiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă, constatând că dreptul litigios fusese înstrăinat în favoarea familiei La rândul său, această decizie a fost casată prin decizia civilă nr. 1341/8.06.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5735/2005, și, admițându-se apelul, s-a dispus rejudecarea de către prima instanță, pe considerentul că subdobânditorii u trebuiau citați ca intervenienți în interes propriu, chiar și în lipsa unei cereri exprese a acestora.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 3275/12.04.2007, din dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins acțiunea inițială, întrucât dreptul litigios fusese înstrăinat, dar și cererea de intervenție accesorie și cea principală formulată de intervenienții u, pe considerentul că contractul încheiat cu aceștia nu este producător de efecte juridice, în condițiile în care, potrivit art. 15 din Legea nr. 54/1998, erau interzise înstrăinările terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii.
Cererea intervenienților formulată în acest stadiu procesual avea ca obiect constatarea nulității măsurii de trecere în proprietatea statului și retrocedarea celor două imobile.
Sentința civilă nr. 3275/12.04.2007 a Judecătoriei sectorului 3 Baf ost anulată prin decizia civilă nr. 1317/23.10.2007, Tribunalul București constatând că, fiind vorba de o cerere de restituire a unor imobile expropriate, formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, devin incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, așa cum s-a statuat prin decizia nr. 6/1999 a Curții Supreme de Justiție, în recursul în interesul legii, având ca obiect această dispoziție.
Dosarul a fost înregistrat, în primă instanță, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, la data de 24.03.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 841/15.05.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat transmisă convențional calitatea procesuală activă în favoarea lui și; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și și a respins cererea acestora, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesual activă; a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție accesorie și principală formulate de reclamanții și; a admis cererea formulată de reclamanții inițiali și continuată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin Primarul General și Consiliul General al Municipiul B, prin Primarul General; a constatat nulitatea măsurii de trecere în patrimoniul statului a terenurilor aflate în B,- și 8, sector 3 - imobile evidențiate în anexa Ia D ecretului Consiliului de Stat nr. 129/29.05.1989, la pozițiile 193/277 și 194/278; a dispus retrocedarea celor două terenuri (63,66 mp, la nr. 6 și 104,16 mp, la nr. 8, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară nr. 850/05.02.2003, pe care l-a omologat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, analizând excepția lipsei calității procesual active, și, în consecință, admisibilitatea cererilor de intervenție, invocată din oficiu, tribunalul a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 245/5.07.1999, de BNP, reclamantele inițiale, și, în calitate de vânzătoare, au înstrăinat intervenienților și "dreptul litigios ce face obiectul dosarului nr. 8612/1999, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 și care privește proprietatea asupra terenurilor de la nr. 8 și 6 de pe str. - Patriei. În contract, există mențiunea expresă a acordului de voință al părților cu privire la preluarea calității de reclamanți de către cumpărători.
Astfel, a rezultat că părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, având ca obiect șansele câștigării prezentei cauze, iar, pe plan procesual, efectele acestui contract se reflectă în transmisiunea cu caracter convențional a calității procesual active, firesc fiind ca judecarea cauzei să fie continuată, de la momentul acestei vânzări, în persoana lui și.
Transmisiunea este opozabilă părților în litigiu de la aducerea sa la cunoștință, neputându-se afirma că, raportat la obiectul cererii - art. 35 din Legea nr. 33/1994, îndreptățirea de a solicita retrocedarea ar aparține exclusiv "foștilor proprietari", și nu și succesorilor lor (cu titlu particular și oneros). Nu se confundă analiza condițiilor pe fondul cererii de retrocedare cu aspectele procesuale generate de voința părților de a preda-prelua calitatea de reclamanți în cauză.
Potrivit art. 15 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la momentul încheierii actului, tribunalul a constatat că acest contract este valid, raportat la interdicția menționată, întrucât, în primul rând, litigiul de față nu privește titlul asupra terenului, neexistând contestație cu privire la actele de proprietate ale autorilor reclamanților și, în secundar, deoarece, prin încheierea unui contract cu o asemenea natură juridică aleatorie, nu se înstrăinează dreptul real însuși, ci doar posibilitatea câștigării dreptului real.
În concluzie, constatând transmisă calitatea procesuală activă în litigiul de față, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor inițiale și a constatat că au calitate de reclamanți și, în persoana cărora se vor produce efectele prezentei hotărâri.
Ca urmare a faptului că intervenienții au dobândit, în modalitatea arătată, calitatea de reclamanți, tribunalul a apreciat că aceștia nu pot cumula această calitate cu cea de intervenienți, întrucât intervenția accesorie sau principală reprezintă o cale procesuală pusă la dispoziția terților, iar nu a părților litigante. Potrivit art. 49 Cod proc. civ. - "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane", tribunalul a respins, ca inadmisibile, cererea de intervenție accesorie și cererea de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții
În consecință, raportat la calitatea procesuală activă reținută anterior, precum și la considerentele deciziei civile nr. 17/2001, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu privire la calitatea procesuală pasivă a Municipiului B, prin Primar General și a Consiliului General al Municipiului B și la considerentele deciziei civile nr. 1317/2007, pronunțată de Tribunalul București cu privire la obiectul-cererii de chemare în judecată, tribunalul a considerat că trebuie să analizeze cererea reclamanților u, avand ca obiect constatarea nulității măsurii de trecere în patrimoniul statului a celor două imobile și cererea de retrocedare a acestora, față de art. 35 din Legea nr. 33/1994, în contradictoriu cu cei doi pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la cererea reclamanților u, având ca obiect constatarea nulității măsurii de trecere în patrimonial statului a celor două imobile și cererea de retrocedare a acestora față de art. 35 din Legea nr. 33/ 1994, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Din adresa nr. 4551/3617/21.06.1999 a Primăriei Municipiului B - Departamentul Patrimoniu Imobiliar - Direcția Evidența Proprietății (fila 14 în dosarul nr. 8612/1999), a rezultat următoarea situație a imobilului de la nr. 6 (teren în suprafață totală de 122 mp, din care construcții 53 mp): la nivelul anului 1986, figura ca posesor parcelă. Terenul a trecut în proprietatea statului, după cum urmează: 56 mp, în baza Legii nr. 58/1974, la data vânzării cotei de 1/2 din construcție de către, către și, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 146/7.01.1981 și transcris sub nr. 26/7.01.1981 de notariatul Sectorului 3 și 56 mp, prin exproprier în baza Decretului nr. 129/29.05.1989, în anexa 1, la poziția 194/278, figurând fostul proprietar. Construcția a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 129/1989: 39,53 mp, de pe numele fostului proprietar și 39,53 mp, de pe numele foștilor proprietari și.
Din adresa nr. 9068/27.12.1999 a Primăriei Municipiului B - Departamentul Patrimoniu Imobiliar - Direcția Evidența Proprietății (fila 16 în dosarul nr. 8612/ 1999), a rezultat că, la nivelul anului 1986, imobilul de la nr. 8 figura cu posesori de parcelă, și, și a trecut în proprietatea statului, prin Decretul nr. 129/1989, la poziția 193, figurând, și, cu 83 mp teren și 84,98 mp construcții.
Din mențiunile Decretului Consiliului de Stat nr. 129/29.05.1989, a rezultat că s-au expropriat mai multe imobile, în scopul realizării unui număr de 2335 apartamente și dotări comerciale, de servire și tehnico-edilitare aferente, în ansamblul de locuințe " - - Str. -". În anexa decretului, se află mențiunile comunicate de - - cu privire la regimul juridic al celor două imobile:
- la poziția 193/277 - imobilul de la nr. 8 și persoane expropriate și pentru 83 mp teren și 84,98 mp construcții, din care suprafață utilă 65,82 mp - titlul de proprietate al autorilor reclamantelor se află la fila 16, în dosarul 3001/2000.
- la poziția 194/278 și 194/279 - imobilul de la nr. 6 și persoane expropriate pentru 56 mp teren și 39,53 mp construcții, din care suprafață utilă 33,27, dar și familia, pentru construcții în suprafață de 39,53 mp, din care suprafață utilă 33,27 mp (fără teren expropriat de pe numele lor) - titlul de proprietate al autorilor reclamantelor se află la fila 13, în dosarul 3001/2000.
Din mențiunile certificatelor de moștenitor nr. 2238/1953, nr. 1928/1990, nr. 75/1999 și nr. 76/1999, a rezultat că, în urma succesiunilor succesive, se legitimează procesual reclamantele inițiale, față de defuncții, autori titulari ai dreptului de proprietate, potrivit actelor de proprietate și mențiunilor decretului de expropriere. Nu numai că, aplicând, pentru identitate de rațiune, prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 (potrivit căruia " în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive"), a rezultat că autorii reclamantelor inițiale au avut în proprietate suprafețele de teren a căror retrocedare se solicită, dar, având în vedere și actele autentice de proprietate depuse pe parcursul procesului - în dosarul 3001/2000, tribunalul a constatat că s-a făcut dovada că terenurile expropriate au aparținut autorilor reclamantelor inițiale și, prin transmisiune convențională, reclamanților.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității măsurii de trecere în proprietatea statului, tribunalul a constatat că nici din mențiunile Decretului nr. 129/1989 și nici din alte probe administrate, nu reiese că, pentru cele două imobile, ar fi fost acordată o despăgubire justă și prealabilă, așa cum cere art. 481 Cod civil, art. 12 din Constituția în vigoare la acel moment și Pactele internaționale privind drepturile omului la care România era deja parte.
Neîndeplinirea acestei cerințe, impuse în mod imperativ pentru protecția dreptului de proprietate, face ca măsura de trecere în patrimoniul statului să fie lovită de nulitate absolută.
De altfel, tribunalul a constatat că cererea de retrocedare este întemeiată, nu numai ca efect al nulității, ci și pentru îndeplinirea condițiilor impuse de art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care sunt incidente în cauză, potrivit recursului în interesul legii, soluționat de Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 6/1999, care a stabilit că art. 35 menționat este aplicabil și în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri expropriate anterior intrării în vigoare a legii, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Astfel, potrivit dispoziției legale, retrocedarea imobilelor expropriate este condiționată de două cerințe: bunurile să nu fi fost utilizate, în termen de un an, potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv, lucrările nu au fost începute și să nu se fi făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Scopul exproprierii, așa cum rezultă el din decretul de expropriere, nu a fost realizat, aspect confirmat prin adresa nr. 38/3155/8.02.2000 a - Departamentul de Urbanism și Amenajarea Teritoriului (fila nr. 27, în dosarul nr. 8612/1999). De asemenea, același aspect rezultă și din raportul de expertiză extrajudiciară (care nu a fost contestat în cadrul probei cu înscrisuri de către părțile adverse) întocmit de expert și depus la filele 17 - 18, în dosarul 3001/2000. Au fost identificate cele două terenuri cu dimensiuni și vecinătăți în raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 850/5.02.2003, întocmit de expert și depus la filele 33 - 40 în dosarul nr. 1564/2004 al Curții de APEL BUCUREȘTI.
Cu referire la o nouă declarație de utilitate publică, tribunalul a constatat că sarcina probei, sub acest aspect, revenea pârâților, care, însă, nu numai că nu au administrat probe în condițiile art. 1169 cod civil și art. 129 Cod procedură civilă, dar nici nu au susținut că o asemenea declarație ar fi fost făcută cu privire la cele două terenuri.
În concluzie, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor inițiale, a constatat că au calitate de reclamanți și, a respins cererile de intervenție accesorie și principală, ca inadmisibile, iar, pe fond, a admis cererea, atât sub aspectul constatării nulității măsurii de trecere în proprietatea statului, cât și sub aspectul retrocedării celor două terenuri.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar, pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin primul motiv de apel, s-a invocat excepția lipsei de interes în ceea ce privește constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu în proprietatea statului, motivat de faptul că, prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, nu se mai face distincție între imobilele preluate de stat cu titlu sau fără titlu. Or, cât timp, într-o lege, s-a statuat că toate imobile, din perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, au fost preluate în mod abuziv, instanța nu mai poate constata altceva decât ceea ce prevede legea, astfel încât, reclamanții nu justifică nici un interes în promovarea unui astfel de capăt de cerere.
Un alt motiv de apel, s-a raportat la faptul că imobilul ce face obiectul litigiului intră sub incidența Legii nr.10/2001, lege specială și de imediată aplicabilitate, astfel încât, dacă reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii în termen a procedurii prevăzută de această lege, cererea de chemare în judecată, întemeiată pe Legea nr. 33/1994, este inadmisibilă, aceasta fiind legea generală în materie.
Ultimul motiv de apel a criticat faptul că instanța de judecată a dispus restituirea în natură a celor două terenuri în litigiu, fără a clarifica situația juridică a acestora și fără a verifica dacă se pot restitui în natură, nepunând în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize judiciare lămuritoare, în ceea ce privește afectarea terenului litigios de elemente de sistematizare și utilități publice, raționamentul instanței de judecată, prin care consideră elucidată situația terenurilor, raportându-se la raportul de expertiză extrajudiciară fiind de neînțeles, câtă vreme este cunoscut subiectivismul cu care se efectuează astfel de expertize și faptul că hotărârea dată trebuie să se întemeieze pe probele administrate în fața instanței de judecată.
Intimații și au formulat întâmpinare, obligatorie în condițiile art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, susținând că cererea a fost introdusă la data de 30.06.1999, deci anterior Legii nr.10/2001, situație în care instanța era obligată și îndreptățită să verifice legalitatea titlului apelantei-pârâte, conform prevederilor Legii nr. 213/1998, că Legea nr. 10/2001 a fost interpretată eronat de către apelant, întrucât, pentru procesele în curs, la data apariției sale, nu se impunea emiterea unei notificări către apelantă, care, cu rea-credință, refuză să restituie imobilele în litigiu, a căror situație juridică este pe deplin clarificată, așa cum rezultă din fila 8 sentinței civile nr. 841/15.05.2001 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, unde sunt enumerate expertizele judiciare avute în vedere de prima instanță.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a intimaților-reclamanți, intimații au arătat că încearcă în mod legitim să-și recupereze imobilele in litigiu, din 30.06.1989, data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât, apariția unei legi noi nu îi poate prejudicia de drepturile existente la data introducerii apelului.
În etapa procesuală a apelului, a fost administrată proba cu înscrisuri privind situația juridică actuală a imobilului în litigiu, în sensul de a se stabili dacă acestea sunt afectate de rețele ori de investiții de utilitate publică.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluțiunii în cauză, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea consideră necesar să precizeze, pentru argumente de rigurozitate juridică, întrucât acest aspect nu a fost criticat de nicio parte, că, în opinia sa, în ipoteza vânzării de drepturi litigioase, caz ce este asimilat unei transmisiuni convenționale a calității procesuale, nu se impunea, în cauză, admiterea excepției procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, ci doar constarea intervenirii acestei transmisiuni convenționale a calității procesuale active de la vânzătorii de drepturi litigioase la cumpărătorii acestor drepturi, și.
Procedând în continuare la analiza motivelor de apel invocate de apelantul pârât MUNICIPIUL B, reprezentat prin PRIMARUL GENERAL, Curtea reține următoarele:
Asupra primului motiv de apel invocat de apelantul Primăria Municipiului B, Curtea apreciază că o constatare a nevalabilității/nulității titlului statului constituie o recunoaștere, pe cale judiciară, a nevalabilității actului juridic de preluare a unui bun imobil, din patrimoniului proprietarului deposedat abuziv, în proprietatea statului, cu consecința recunoașterii, cu efect retroactiv și nerevocabil, a dreptului de proprietate al reclamanților.
Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate garantează titularului acestui drept posibilitatea de a exercita toate atributele dreptului de proprietate, în putere proprie și în interes propriu, conferindu-i astfel legitimitate pentru înlăturarea oricăror acte care contravin acestui interes. Or, nu se poate nega că simpla existența a unui act juridic, cu atât mai mult, atunci când acesta este emis de o autoritate publică, prin care se indică un anumit bun ca fiind în patrimoniul unui alt subiect de drept, aduce atingere dreptului de proprietate pretins de reclamant, constituind per se o contestare a dreptului său.
În același sens - și aceste considerente vor fi făcute doar prin raportare la motivele de apel, în care se invocă argumente ce țin de aplicarea Legii nr. 10/2001, deși, prin decizia civilă nr. 1168/10.02.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se dau indicații în vederea administrării probelor sub aspectul realizării scopului exproprierii, ceea ce determină, implicit, recunoașterea aplicabilității Legii nr. 33/1994 - chiar dacă, sub aspectul consacrării juridice, prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicate, a măsurilor reparatorii, pentru imobilele preluate de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989, nu există nici o diferență de regim juridic între situația imobilelor preluate cu titlu valabil și a celor preluate fără titlu valabil, această distincție nu este lipsită de alte efecte juridice, dintre care, cel mai important este cel prevăzut chiar de actul normativ în discuție.
Astfel, conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței civile nr. 841/15.05.2008, de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari, avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor prezentei legi.
În consecință, proprietarul are interesul de a se constata că, în perioada 06.03.1945-22.12.1989, și-a păstrat această calitate și că nu a intervenit, la momentul preluării, un transfer al dreptului din patrimoniul său în cel al statului, pentru ca, în temeiul Legii nr. 33/1994 sau Legii nr. 10/2001, să opereze o redobândire ulterioară a acestuia, pe calea unui transfer al proprietății în sens invers.
Constatarea nevalabilității măsurii naționalizării, care înlătură, din ordinea juridică, efectele sale și pentru trecut, constituie, în aceste condiții, o măsură justă și echitabilă, care contribuie la respectarea principiului legalității și la ocrotirea într-o măsură esențială a dreptului de proprietate, prin înlăturarea oricărei atingeri care îi este adusă, oricât de nesemnificativă ar fi, din perspectiva modului în care statul înțelege să adopte măsuri reparatorii, dar semnificativă pentru modul în care înțelege titularul dreptului de proprietate să își apere acest drept.
In același sens, trebuie valorificată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în cauzele împotriva României, în care s- decis că respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii în constatarea caracterului ilegal al naționalizării, introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, încalcă articolul 6 din Convenție care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea hotărârea din 13 ianuarie 2009, în cauzaFaimblat contra României),deci, cu atât mai mult, o cerere introdusă anterior intrării în vigoare a acestui act normativ nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, fără a fi afectat dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial, garantat de art. 6 din Convenție, prin excluderea din sfera de competență a instanțelor a unei cereri având ca obiect constarea nulității măsurii de trecere în proprietatea statului a unui imobil(cauza Brumărescu contra României, hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Glod contra României, hotărârea din 16 septembrie 2003).
Asupra celui de-al doilea motiv de apel, prin care se invocă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, din perspectiva faptului că reclamanții nu au făcut dovada parcurgerii administrative a Legii nr. 10/2001, și, astfel, imobilul în litigiu ar intra sub incidența Legii nr. 33/1994, cererea reclamanților fiind inadmisibilă, Curtea îl apreciază, de asemenea, ca nefondat, întrucât, din interpretarea per a contrario a deciziei nr. 53/4 iunie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, aceste dispoziții rămân aplicabile în cazul acțiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Or, în cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 30.06.1999, deci, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel încât nu li se poate imputa reclamanților faptul că nu au urmat procedura administrativă reglementată de acest act normativ, nefiind aplicabil principiul"specialia generalibus derogant",iar cererea fiind pe deplin admisibilă.
În ceea ce privește ultimul motiv de apel, Curtea apreciază că, în cauză, situația juridică a imobilelor în litigiu a fost stabilită de către instanța de fond, pe baza înscrisurilor administrate de către instanțele de judecată anterioare și care emană de la autoritățile publice competente în această materie, precum și pe baza unui raport de expertiză judiciară, iar nu extrajudiciar așa cum susține, în mod netemeinic, apelantul, raport de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar, prin care s-a stabilit, după identificarea terenurilor în cauză, situate în- - S1 = 63,66 mp și- - S2 = 104,16 mp, că cele două terenuri sunt libere și nu sunt afectate de construcții, concluzie confirmată și prin probele administrate în prezentul apel.
Astfel, prin adresa nr. 3/37/16.01.2009, Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare a comunicat instanței că, prin programul de investiții actual, nu sunt prevăzute investiții care să afecteze terenurile situate în B,- și nr. 8, sector 3, identificate conform raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert tehnic judiciar.
În același sens, Direcția Generală și Servicii Publice și Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare a comunicat instanței că terenurile în cauză nu sunt afectate, deoarece este aproape imposibil realizarea unui prospect, în concordanță cu normele aprobate prin nr. 66/06.04.2006 și că Direcția de Utilități Publice nu are cuprinse, în planul de investiții pe anul 2009, nici un fel de lucrări ce ar putea afecta terenurile în litigiu, nefiind executată, în anii trecuți, nici lucrări de extindere a rețelelor publice de alimentare cu apă și canalizare.
În raport de această situație de fapt, constatând că a existat, în cauză, o privare de proprietate a intimaților-reclamanți și, incompatibilă cu normele care protejează dreptul la respectarea bunurilor, conținute în art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că terenurile pot fi restituite în natură, aceasta fiind cea mai adecvată modalitate de reparație a prejudiciului suferit de intimați prin privarea de proprietate, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul B, reprezentat prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 841/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul General al Municipiul B și cu intimații-reclamanți, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B, reprezentat prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B, B-. - - nr. 47, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 841/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii domiciliați în B,-, - 3,. 5,.1,.115, sector 3, și, ambii domiciliați în B, nr.121, - 1,.1,.4, sector 3, domiciliată în B,-, - 10,.3,. 41, sector 3 și intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL Municipiului B, cu sediul în B,- sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /9 ex./12.03.2009
- Secția a III-a Civ. -
*****
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
