Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 955

Ședința publică de la 29 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alexandrina Marica

JUDECĂTOR 2: Dan Spânu

JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean

Grefier: - - -

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 820 din data de 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații moștenitori, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, lipsind intimații pârâți, și intimații moștenitori,.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este formulat împotriva unei decizii irevocabile.

S-a învederat de asemenea întâmpinarea formulată de intimații, precum și cererea prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;

Instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția de admisibilitate a recursului formulat de reclamantul, în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, având în vedere că acesta este formulat împotriva unei decizii irevocabile pronunțată de Tribunalul Olt ca instanță de recurs.

Avocat pentru recurentul reclamant, a arătat că recursul formulat în cauză este admisibil, întrucât Tribunalul Olt în mod greșit a soluționat cauza ca instanță de recurs, calea de atac împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond fiind apelul și nu recursul. Pe cale de consecință, a solicitat respingerea excepției și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 252 din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și, așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată la data de 25.09.2007, reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 700. împreună cu toate construcțiile și plantațiile aflate pe el, situat în municipiul S,-, cu obligarea pârâților la plata de daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorului său i-a fost reconstituit drept de proprietate pentru suprafața totală de 6,68 ha din care face parte și suprafața de 7000. de mai sus.

A precizat că numitul a declanșat, începând cu anul 1996, mai multe acțiuni împotriva autorului său, revendicând o suprafață de 1200. situat tot în str. -, acțiune în revendicare respinsă irevocabil prin decizia 1295/2000, a Tribunalului O l

A mai arătat că pârâții din prezenta cauză care au cumpărat de la numitul mai multe suprafețe de teren au formulat o acțiune în grănițuire pentru stabilirea unui hotar pe latura de vest, iar hotărârea pronunțată în acțiunea în grănițuire pe care pârâții încearcă să o pună în executare îi afectează proprietatea.

La termenul din 14.01.2008, reclamantul și-a micșorat câtimea acțiunii arătând că suprafața pe care o revendică este de 2015. și a renunțat la cererea în obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale.

În urma probatoriilor administrate înscrisuri, interogatorii și raport de expertiză, prima instanță a concluzionat că reclamantul nu a dovedit faptul că pârâții i-ar fi ocupat reclamantului vreo suprafață de teren din- A, astfel că, a respins acțiunea constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 480 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei susținând că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii și este lipsită de temei legal conform art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

S-a susținut că nu au fost respectate dispoz. art. 129 pct. 2 Cod procedură civilă, în sensul că judecătorul cauzei nu a pus în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces, nu le-a cerut acesta să prezinte explicații, nu a pus în dezbatere împrejurări de fapt neclare și nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în scopul pronunțării unor hotărâri temeinice și legale.

S-a mai arătat că estre greșită aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul nu a dovedit faptul că pârâții i-au ocupat terenul, întrucât între părți există un conflict, fiecare făcând dovada împrejurării că i-a fost încălcat dreptul de proprietate.

S-a mai susținut că motivarea sentinței este nelegală și contradictorie având în vedere existența celui de-al doilea raport de expertiză întocmit de expertul asistent, care a stabilit că pârâții "i-au acaparat terenul pretins prin acțiune" și că existând dovezi certe privind calitatea de proprietar a reclamantului, instanța avea obligația, în situația în care aprecia că raporturile între părți nu sunt clarificate, să dispună efectuarea unei noi expertize.

Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Tribunalul O l t, prin decizia nr. 820/18 iunie 2009, respins ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât, împotriva sentinței civile nr. 252 din data de 19 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți,.

A obligat recurentul la 500 lei către, la 1000 lei către și la 500 lei către, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către intimați.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că din chiar motivarea acțiunii introductive rezultă că între părți a fost pronunțată o hotărâre judecătorească irevocabilă în grănițuire, respectiv decizia civilă nr. 38/08.02.2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului.

Prin aceeași acțiune introductivă fila 2 dosar, reclamantul recurent a arătat că motivul promovării acțiunii în revendicare este determinat de faptul că pârâții încercă să pună în executare hotărârea în grănițuire prin care instanța a stabilit un hotar care îi afectează proprietatea, fiind lipsit astfel de liniștita posesie a unei proprietăți pentru care în opinia sa deține un titlu valabil.

Cum acțiunea în revendicare introdusă de recurentul reclamant are același caracter ca și acțiunea în grănițuire formulată de pârâți în litigiul anterior soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 38/08.02.2007, nu se pot relua spre analiză aspecte care țin de limitele acelorași proprietăți, în cadrul unei alte acțiuni în revendicare.

A aprecia astfel, ar însemna să fie încălcat efectul pozitiv al principiului puterii lucrului judecat.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu doar judecarea din nou a unui proces terminat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, aducă infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în cazul nostru hotarul stabilit în cadrul acțiunii în grănițuire, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată într-un alt proces.

Împrejurarea că Judecătoria Slatinaa respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada că pârâții i-ar fi ocupat terenul, nu reprezintă o motivare contradictorie, astfel cum afirmă recurentul, ci este motivarea clasică în cazul acțiunii în revendicare, în care pârâții nu trebuie să facă nici un fel de probă, ei având un rol pur pasiv, reclamantul fiind cel care trebuie să dovedească faptul "ocupării fără drept a terenului".

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile vizează neîndeplinirea procedurii de chemare în judecată pentru termenul când s-a soluționat, împrejurarea că tribunalul trebuia să soluționeze cauza în apel și nu în recurs, motivarea contradictorie a instanței, precum și împrejurarea că instanța a apreciat în mod eronat probele privind calitatea de proprietar și temeinicia acțiunii, modul eronat de apreciere a înscrisurilor din cartea funciară.

Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului, urmează să se rețină că obiectul acțiunii l-a constituit acțiunea în revendicare privind suprafața de 2015mp, acțiunea evaluabilă în bani și a cărei valoare nu depășește 100.000 lei.

Potrivit art. 282 alin.1 Cod pr. civ. nu sunt supuse apelului, printre altele, și hotărârile judecătorești al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.

În consecință, instanțele au calificat corect căile de atac, stabilind că tribunalul judecă în recurs o asemenea acțiune.

Având în vedere aceste considerente, exercitarea unui recurs împotriva unei hotărâri date în recurs de către tribunal nu este posibilă, astfel că această cale de atac exercitată în aceste condiții nu poate fi primită și urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 820 din data de 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimații moștenitori,.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. jud. -

Tehn.

2 ex./08.10.2009

Președinte:Alexandrina Marica
Judecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 955/2009. Curtea de Apel Craiova