Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 970/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE nr. 970
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâții moștenitori, - și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 83 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr.2420 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-, având ca obiect revendicare imobiliară, servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat, recurenții pârâți moștenitori, -, reprezentați de avocat substituent și recurentul intervenient, reprezentat de avocat substituent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat substituent a depus delegație de substituire nr.9 din 30.09.2009, pentru avocat.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților împrejurarea nesemnării minutei deciziei recurate de către ambii judecători, în raport cu dispozițiile art.258 alin.1 Cod procedură civilă, ca motiv de ordine publică, în sensul dispozițiilor art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru recurentul reclamant și avocat substituent, pentru recurenții pârâți moștenitori, - și recurentul intervenient, pe rând având cuvântul, au arătat faptul că nu este semnată nici minuta sentinței civile, aflată la fila nr.317, dosar nr- al Judecătoriei Motru, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei civile în tot, admiterea apelurilor, anularea sentinței civile pronunțate și trimiterea procesului spre judecare la Judecătoria Motru.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
1. Prin sentința civilă nr. 509/17.03.2004, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 4306/2003, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtele, și -.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
2. Prin decizia civilă nr. 1451/A/20.12.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs.
3. Prin decizia civilă nr. 2128/14.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1066/2006 a fost admis recursul declarat de reclamant, casate ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a reținut greșit că reclamantul este titularul unui drept de creanță și nu al dreptului de proprietate, primul capăt de cerere a fost soluționat prin prisma lipsei calității procesuale active, că instanța a mai fost învestită și cu alte două cereri, respectiv individualizarea unui drept de servitute și un drept de superficie care nu au fost analizate.
S-a indicat de către instanța de recurs ca în rejudecare, instanța de fond să administreze noi probe, în special o expertiză specialitatea topografie, dar și înscrisuri, martori, răspunsuri la interogatorii.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 22.09.2006, sub nr. dosar -( nr. în format vechi 3943/2006).
Pârâtele, prin cererea de la fila 21, au solicitat respingerea acțiunii în revendicare formulată de reclamant și implicit a celorlalte capete de cerere deoarece acesta nu are calitatea de proprietar al bunurilor revendicate și nici nu a construit nimic pe terenul autorilor.
În cursul judecății, la data de 23.01.2007 a decedat pârâta, iar la cererea reclamantului, formulată prin mandatar avocat, instanța solicitat relații Primăriei Com. în legătură cu moștenitorii acesteia.
Cu adresa nr.1476/05.04.2007 Pimăria com. a comunicat instanței că moștenitorii def. sunt reclamantul și cele două pârâte, motiv pentru care instanța a continuat judecata conform cadrului procesual deja trasat.
Conformându-se deciziei obligatorii a instanței de recurs, în ședința publică din 01.06.2007 instanța a încuviințat probatoriul ce urma a fi administrat în cauză. Astfel la cererea reclamantului instanța a încuviințat interogatoriul pârâtelor, audierea martorilor și, precum și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea topografie, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul cauzei de d-nul.
La data de 9.11.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul arătând că alături de pârâte este coproprietarul imobilelor în litigiu.
Prin încheierea din 16.11.2007 instanța a admis în principiu cererea de intervenție.
Prin notele de ședință de la filele 201 -202, reclamantul a solicita respingerea cererii de intervenție.
La raportul de expertiză întocmit în cauză părțile au formulat obiecțiuni, iar expertul a răspuns la obiecțiunile formulate.
În ședința din 06.06.2008 instanța a dispus suplimentarea probatoriului cu efectuarea unei cercetări locale și efectuarea unei noi expertize, lucrarea fiind încredințată d-nului expert specialitatea agricultură.
La raportul de expertiză întocmit de d-nul reclamantul a formulat obiecțiuni, care, după ce au fost puse în discuția părților de către instanță au fost apreciate ca nefondate și respinse.
4. Prin sentința civilă nr. 2420/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr- a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte.
A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul, domiciliat în M, -. 8,.1,.11, Județul G, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în Tg-jiu, str. - - 3,.1,.7, Județul G, cu același domiciliu și -, domiciliată în Dr. Tr. S, Al., nr. 1, -. 12,. B,. 5. Județul M și obligate pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință imobilele construcții: casă anexă cu 3 camere, construcție anexă cu 2 camere și un intrând, WC cu bazin de decantare, pătul pe țevi metalice sub care se fală amplasat un de păsări închis cu plasă de sârmă, bazin pentru apă cu dimensiunile 1,30 x 1,20 x 1,35.
S-a dispus constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantului pe terenul proprietatea pârâtelor conform anexei nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de domnul expert, respingând în rest cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, domiciliat în Dr. Tr. S, Al., nr. 1, -. 12,. B,. 5. Județul
Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că, cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâte prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual dar și de intervenientul prin cererea de la fila 224, în raport de Sentința Civilă nr.6448/05.10.200 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr.2274/1999, nu sunt întrunite tripla identitate de obiect, părți și cauză prevăzută de art.1201 din Codul Civil.
Astfel, prin Sent.Civ. nr.6448/05.10.2000 a fost soluționată cererea privind partajul succesoral de pe urma autorului comun.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că, atât reclamantul cât și pârâtele - și sunt copii rezultați din căsătoria defuncților și.
În urma decesului defunctului, prin Sent.Civ. nr.6448/05.10.2000 a fost soluționată cererea privind partajul succesoral de pe urma acestuia, atribuindu-se în lotul defunctei un teren în suprafață de 1000 mp pe care este situată o casă cu 2 camere din lemn, antreu, sală, îmbunătățirile efectuate de reclamantul și cele două sobe de teracotă, de porci și păsări, cuptor pâine, un gard de stobori, o fântână din beton, țigla de pe un fânar.
Prin Contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3349/24.10.2002 la BNP, defuncta a înstrăinat pârâtelor - și imobilele: teren construibil în suprafață de 1000 mp, o casă de locuit compusă din 2 camere, antreu și sală deschisă, cu beci sub o cameră, construită din lemn, acoperită cu țiglă, un grajd cu fânar din lemn acoperit cu țiglă, un pătul cu magazie din lemn, acoperit cu țiglă, de porci și păsări construit din lemn și acoperit cu bandă din, specificându-se că acestea au fost dobândite prin Sent.Civ. nr.6448/05.10.2000 a Judecătoriei Motru.
Din probele administrate în cauză atât în primul ciclu procesual cât și în rejudecare, instanța a constatat că între reclamant și defuncții săi părinți a intervenit o convenție în temeiul căreia reclamantul a edificat pe terenul părinților săi mai multe imobile construcții.
În acest sens sunt depozițiile martorilor, și, audiați de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.4619/Civ/2004, precum și înscrisurile depuse în primul ciclu procesual, probe în temeiul cărora Curtea de APEL CRAIOVAa stabilit în mod irevocabil că între reclamant și defuncții săi părinți a intervenit o convenție în temeiul căreia reclamantul a edificat pe terenul părinților săi mai multe imobile construcții și că astfel reclamantul a devenit titularul unui drept de proprietate asupra imobilelor construcții.
Cum s-a stabilit de asemenea că reclamantul edificând construcția pe terenul proprietatea autorului său a avut acordul acestora, a dobândit și dreptul de proprietate asupra construcției dar și un drept de folosință asupra terenului pe care sunt amplasate construcțiile.
Suntem așadar în prezența unei drept de superficie care, deși nu este reglementat de codul civil în vigoare este unanim recunoscut atât în literatura juridică cât și în practica judiciară ca fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate și definit ca drept de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficial asupra construcțiilor care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
În speța de față instanța a reținut că acest drept de superficie al reclamantului a avut la bază convenția dintre acesta și defuncții săi părinți, ceea ce fac inaplicabile prev. art. 492.civ. întrucât dreptul de superficie este o derogare de la regula generală și exclude aplic. prev. art. 494.civ.
În ceea ce privește construcțiile solicitate de către reclamant din cererea introductivă la instanță, din probele administrate în cauză s-a reținut că, cu acordul părinților săi reclamantul a ridicat pe terenul din satul, Com. următoarele imobile: o casă anexă cu trei camere, o construcție anexă cu 2 camere și un intrând,un WC cu bazin de decantare, un pătul pe țevi metalice sub care se află amplasat un de păsări închis cu plasă de sârmă și un bazin pentru apă cu dimensiunile: 1,30m x 1,20m x 1,35m.
Cu privire la casa anexă cu trei camere alipită casei ce formează obiectul contractului de întreținere, instanța a constatat că, cel care a edificat această casă cu acordul autorilor a fost reclamantul, stabilindu-se în dosarul nr. 2214/1999 al Judecătoriei Motru cu autoritate de lucru judecat că, reclamantul este proprietarul acesteia.În acest sens se au în vedere considerentele deciziei civ. nr. 95A/04.02.2002 a Tribunalului Gorj.
În ceea ce privește construcția anexă cu două camere identificată prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către d-nul expert dar și de instanță conf. procesului - verbal încheiat cu ocazia cercetării locale la fața locului ( fila 278 ) instanța a reținut că, această construcție a fost ridicată de către reclamant chiar dacă pentru ridicarea sa s-a emis o autorizație de construcție (fila 294 ) pe numele defunctului, autorizația nu constituie dovadă de dobândire a dreptului de proprietate de către defunct. Mai mult această construcție nu a formulat obiectul partajului defunctului soluționat prin nr. 6448/05.10.2000 a Judecătoriei Motru.
Nu a format obiect al partajului nici pătulul pe țevi metalice și sub care se află amplasat un de păsări închis cu plasă de sârmă, reclamantul făcând dovada în cauză cu martorii audiați dar și cu înscrisurile depuse că, el este acela care a ridicat această construcție, ca de altfel și pentru imobilul bazin pentru apă cu dimensiunile: 1,30m x 1,20m x 1,35m.
În ceea ce privesc celelalte imobile revendicate de reclamant, instanța a reținut că, reclamantul nu a făcut dovada conf. art. 1169 civ. că el este cel care le-a ridicat.
În această categorie se includ: gardul împrejmuitor despre care reclamantul afirmă că este din scândură de brad ridicat aprox. în urmă cu 40 de ani și care în opinia instanței, fizic nu mai poate să existe.
S-a făcut dovada în acest sens de către pârâți că cei care au ridicat acest gard au fost părinții reclamantului, autorii defuncți.
Referitor la imobilul bazin subteran de apă identificat atât de către instanță cu ocazia cercetării la fața locului cât și expertul, instanța a constatat că, nu este altceva decât un accesoriu al fântânii atribuită cu ocazia partajului autoarei defuncte,reclamantul nedobândind un drept de proprietate asupra acesteia, proprietate cuvenindu-se autoarei defuncte.
În ceea ce privește podețul de beton, porțile de la stradă și porțile mici interioare având în vedere uzul și utilitatea acestora pentru fondul dominant reprezentat de către teren, instanța a respins cererea de revendicare formulată de reclamant chiar dacă s-a făcut dovada că cel care le-a construit este reclamantul.
În ceea ce privește celelalte bunuri mobile solicitate de către reclamant din probele administrate în cauză, instanța a motivat că nu s-a făcut dovada existenței acestora.
Față de cele mai sus expuse, având în vedere disp. art. 480 și urm. Cod civil, instanța admis în parte capătul de cerere având ca obiect revendicare și a obligat pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință imobilele construcții: casă anexă cu 3 camere, construcție anexă cu 2 camere și un intrând, WC cu bazin de decantare, pătul pe țevi metalice sub care se fală amplasat un de păsări închis cu plasă de sârmă, bazin pentru apă cu dimensiunile 1,30 x 1,20 x 1,35.
A dispus și constituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantului pe terenul proprietate pârâtelor conform anexei nr. 2 al raportului de expertiză întocmit de către d-nul expert, raport de expertiză care s-a apreciat că răspunde cel mai bine exigențelor instituite de art. 620 și urm. civ., fiind cea mai puțin păgubitoare pentru pârâte având în vedere că la data la care s-a efectuat cercetarea locală la fața locului de către instanță, terenul pentru care expertul a propus instituirea servituții era folosit doar ca și căi de acces pentru imobilele identificate nefiind cultivat.
Pentru aceleași considerente, instanța a apreciat ca nefiind concludentă și utilă cauzei expertiza efectuată de către d-nul expert, și înlăturat-
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3349/24.10.2002 la BNP, instanța a reținut că, toate bunurile menționate în acel contract sunt proprietatea vânzătoarei, defuncta mama reclamantului dobândite prin sent. Civ. 6448/05.10.2000, sau prin moștenire de la părinții săi neexistând nici un motiv de nulitate a acestuia.
Împotriva sentinței au declarat apel, apelantul reclamant, apelantele pârâte și și apelantul intervenient.
Apelantul reclamant a invocat în motivele de apel că, instanța de fond a nesocotit îndrumările deciziei de casare referitoare la posesia imobilelor, revendicarea bunurilor mobile și stabilirea terenului necesar servituții și stabilirii dreptului de superficie.
Că, în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea în revendicare pentru gardul împrejmuitor, bazinul de apă, aleile betonate, porțile metalice de la stradă, halânga de de vie și instalația electrică, stupii, precum în mod greșit a fost respins și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, deși grajdul cu fânar și pătulul cu magazie din lemn, i-au fost atribuite în lot în urma partajului, precum în mod greșit instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Apelantele pârâte și - au invocat în motivele de apel că, reclamantul nu și-a justificat calitatea de proprietar a bunurilor revendicate, astfel că, în mod greșit a fost admisă acțiunea, nefăcându-se dovada vreunei convenții încheiată între defuncții lor părinți și reclamant privind construcția imobilelor revendicate.
Că, anexa cu 3 camere din spatele casei a fost construită de către părinți, iar anexa cu 2 camere este în realitate un grajd cu fânar reparat în 1979 ca urmare a degradării grajdului din lemn, ce provenea de zestre de la părinții autoarei, astfel că, țigla de pe acest imobil, la partaj, a revenit în lot mamei reclamantului și pârâtelor.
Au mai susținut că atât grajdul cu fânar cât și pătulul cu magazie au fost înregistrate la primărie pe numele autoarei, tot ea plătind și impozitele, ambii părinți posedând bunurile o perioadă de peste 60-70 ani.
Au mai invocat că, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei iar, prin constituirea dreptului de servitute reclamantul circulă nestingherit în condițiile în care, expertiza efectuată de aao ferit o variantă mai puțin împovărătoare.
Apelantul intervenient a susținut că, în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție deși bunurile au dobândit regimul juridic de bunuri comune, fiind soțul pârâtei -.
Potrivit art. 295.pr.civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În temeiul art. 295(2) pr.civilă, s-a luat câte un interogatoriu în apel apelantului reclamant și apelantului intervenient, ambii susținând că, grajdul cu fânar din lemn acoperit cu țiglă indicat în contractul de vânzare-cumpărare între mama reclamantului și cele două pârâte, nu mai există din 1979, din acesta reținându-se prin hotărârea de partaj doar țigla ce s-a folosit ulterior la învelitoarea noii construcții din zid de cărămidă cu două camere și un intrând.
Susținerile apelantului reclamant cu privire la această construcție sunt parțial confirmate de către intervenient prin interogatoriul luat dar și de martorul care a declarat că, fânarul existent a fost demolat tot și dat jos din anul 1967, reclamantul fiind cel care s-a tocmit cu meseriașii pentru cărămidă, fiind aceeași meseriași care au făcut cărămidă și martorului, aceștia plecând de la martor la reclamant pentru prelucrarea cărămizii, și tot cu oameni aduși de către reclamant de la Horăști, s-a reconstruit din bolțari și cărămidă această construcție, fânar, care este acoperită cu țiglă.
6. Prin decizia civilă nr. 83 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-au admis apelurile civile declarate de apelantul reclamant, de apelantele pârâte și și de apelantul intervenient împotriva sentinței civile nr. 2420/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie construcția anexă cu două camere și intrând, fără țigla de pe învelitoarea acesteia.
A respins excepția prescripției dreptului reclamantului la revendicarea bunurilor mobile și a obligat pârâtele să restituie reclamantului cele 3 porți metalice mari de la intrarea în curte și 34 țevi metalice de la halânga de vie, precum și mobila de la bucătărie.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu.
S-a constatat comunitatea de bunuri a intervenientului și soției sale, pârâta - cu privire la bunurile indicate în contractul de vânzare cumpărare cu clauza întreținerii dobândite de aceasta împreună cu pârâta, cu excepția grajdului cu fânar din lemn, acoperit cu țiglă, acest imobil neexistând.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-au compensat între părți cheltuielile de judecată și obligat pe apelantele pârâte în urma compensării, la 100 lei cheltuieli de judecată față de apelantul reclamant.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Conform recunoașterii apelantului reclamant la interogatoriul luat în apel, la această construcție s-a folosit țigla rezultată din vechiul grajd, acest aspect fiind reținut și cu ocazia soluționării dosarului de partaj, țigla de pe grajd fiind atribuită în lotul mamei reclamantului și a pârâtelor, astfel că, pentru acest motiv va fi admis apelul pârâtelor în temeiul art. 296.pr.civilă și schimbată în parte sentința în sensul că, acestea vor fi obligate să lase reclamantului în deplină proprietate construcția anexă cu 2 camere și intrând, fără țigla de pe învelitoarea acesteia, țigla repartizată în lotul mamei reclamantului și pârâtelor revenind pârâtei -, în calitate de beneficiar testamentar în baza testamentului universal testat de, defuncta acesteia, autentificat sub nr. 1243/1996.
Cât privește excepția prescripției dreptului reclamantului la revendicarea bunurilor mobile invocată la instanța de fond de către pârâte, aceasta a fost respinsă de către tribunal, art. 1909.civil conform cărora "lucrurile mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp", nefiind aplicabil speței de față dat fiind gradul de rudenie al reclamantului cu autorii și pârâtele.
Celelalte critici formulate de către apelantele pârâte sunt nefondate fiind produse dovezi de către apelantul reclamant, cu privire la construcțiile edificate de către acesta pe terenul proprietatea părinților săi cu acordul acestora, în acest sens fiind depozițiile martorilor audiați în primul ciclu procesual cât și cu prilejul rejudecării după casare.
Din depozițiile martorilor, G și a renunțat că, țevile metalice de la halângele de vie din curte au fost achiziționate de către reclamant, acestea fiind identificate și de către expert ca fiind în număr de 34, tot contribuția acestuia fiind și porțile metalice de la intrarea în curte care, au fost aduse de la de către reclamant împreună cu martorul.
Cu proba testimonială s-a dovedit de către reclamant că, acesta în perioada 1961-1962 cumpărat și a dus în domiciliul părinților săi din, cu care locuia, o mobilă de bucătărie, în acest sens fiind depoziția martorului aflată la fila 156 din dosar.
Cu privire la stupii revendicați de către apelantul reclamant, s-a constatat din depozițiile martorilor audiați că, aceștia au aparținut defunctului, iar reclamantul nu a avut niciodată stupi, luându-i pe cei ai defunctului după decesul acestuia, conform depoziției martorului.
Deși o parte din martorii audiați au susținut că, instalația electrică la casa bătrânească a fost contribuția reclamantului s-a reținut că, acest imobil a făcut obiectul partajului, prilej cu care apelantul reclamant avea posibilitatea formulării unei cereri reconvenționale în acest sens pentru dreptul său de creanță, aceeași motivare fiind și pentru aleile de beton din curte dovedite ca fiind construite de către apelantul pârât, acestea neputând fi restituite, reclamantul având doar un drept de creanță.
În ceea ce privește modul în care a fost stabilită servitutea, s-a constatat de către tribunal că, drumul de servitute stabilit în suprafață de 98.p conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expert, răspunde cel mai bine exigențelor instituite de art. 620.civil, aceasta fiind servitutea cea mai puțin păgubitoare pentru pârâte, de vreme ce și la data când s-a efectuat cercetarea locală de către instanță, terenul pentru care expertul a propus instituirea servituții era folosit doar ca și căi de acces pentru imobile, nefiind cultivat, astfel că, în mod justificat instanța a apreciat ca neconcludent și util cauzei raportul de expertiză întocmit de expert.
Rezultă din probe că, nu a format obiectul partajului nici pătulul din țevi metalice sub care se află amplasat un de păsări, iar reclamantul a făcut dovada că această construcție s-a edificat cu contribuția sa, astfel că, criticile apelantelor pârâte referitoare la acest bun sunt nefondate de vreme ce, martorii audiați cu prilejul rejudecării au evidențiat contribuția apelantului reclamant atât la achiziționarea materialelor de construcție cât și la manopera acesteia.
Cu privire la gardul împrejmuitor invocat de către apelantul reclamant ca fiind dovedit că, a fost edificat de către acesta s-a constatat din proba testimonială că, a fost construit de către părinții acestuia și nu de către reclamant.
S-a reținut de către tribunal că nu există nici un motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3349/24.10.2002, fiind fără relevanță că, grajdul cu fânar, din lemn, acoperit cu țiglă nu mai există și nu exista nici la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, dovedit fiind că celelalte imobile construcții înstrăinate nu sunt proprietatea reclamantului.
Cu privire la apelul declarat de apelantul intervenient s-a constatat că, operează prezumția comunității de bunuri comune întrucât potrivit art. 30.fam." bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților" astfel că, în temeiul art. 296.pr.civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul intervenient și s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu și s-a constatat comunitatea de bunuri comune a intervenientului și soției sale, pârâta - cu privire la bunurile indicate în contractul de vânzare-cumpărare cu clauza întreținerii, dobândite de aceasta împreună cu pârâta, cu excepția grajdului cu fânar, din lemn, acoperit cu țiglă care nu există, acest imobil fiind demolat anterior încheierii contractului, în locul acestuia fiind construită anexa cu 2 camere din cărămidă și bolțari.
S-au compensat între părți cheltuielile de judecată și obligate apelantele pârâte în urma compensării la 100 lei cheltuieli de judecată față de apelantul reclamant.
6. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, motivat și trimbrat reclamantul, pârâții moștenitori, - și intervenientul
Criticile unt în esență următoarele:
Reclamantul arată: în cauză s-au încălcat disp. art. 480 Cod civil, întrucât în cauză s-a făcut pe deplin dovada că acest este proprietarul tuturor bunurilor solicitate, imobile și mobile. Invocă decizia de casare nr. 2128/2006 a Curții de APEL CRAIOVA, în sensul că prin aceasta s-a reținut că reclamantul a avut acordul părinților la edificarea construcțiilor pe terenul lor, astfel că în baza acestei convenții, a dobândit dreptul de a folosi terenul aferent pe durata existenței construcțiilor și un drept real de proprietate asupra acestora din urmă. În ceea ce privește bunurile mobile - arată, de asemenea, că a făcut dovada, potrivit legii. Privitor la modul de soluționare a cererii având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, arată că în mod greșit nu s-a reținut reaua credință a beneficiarilor contractului, de vreme ce s-au înstrăinat bunuri atribuite reclamantului prin hotărârea de partaj, iar acestea cunoșteau aspectele respective, înstrăinătoarea primind numai țigla de pe fânar. Recurentul mai arată că, în mod greșit s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de, fiind nesocotite disp. art. 315 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă și dispozițiile deciziei de casare nr. 2128/2006 a Curții de APEL CRAIOVA.
Solicită admiterea recursului și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea cererii de intervenție în nume propriu.
Pârâții, - și intervenientul invocă următoarele critici: prin decizia pronunțată în propriul apel, s-a creat o situație mai împovărătoare decât cea stabilită în primă instanță, iar motivele de apel nu au fost luat în discuție și analizate de către tribunal. Arată că între părinți și reclamant nu a existat niciodată vreo convenție, de vreme ce acesta a primit un plaț de casă pe care l-a împrejmuit tocmai pentru a construi pe el; prin decizia de casare nu s-a stabilit existența calității de proprietar al reclamantului și revenea tribunalului obligația de a stabili prin probe existența convenției de care se face vorbire în decizia de casare; în ceea ce privește anexa cu două camere și un intrând, nu se poate reține că ar aparține reclamantului pentru simplul motiv că nu ar fi făcut parte din masa de împărțit, realitatea fiind aceea că nu s-a împărțit întrucât era zestrea mamei, ca și pătulul cu magazie; servitutea constituită face imposibilă folosirea bunurilor de către pârâte, fiind împovărătoare; în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune privind bunurile mobile.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal pentru stabilirea cu certitudine a regimului juridic al construcției în litigiu în baza unui probatoriu complet administrat și în subsidiar,modificarea în totalitate și pe fond respingerea acțiunii reclamantului în totalitate, fie pe autoritate de lucru judecat, invocând 6448/2000, fie ca nedovedită.
Recurenții și au formulat întâmpinare la recursul reclamantului, solicitând respingerea recursului acestuia, reiterând criticile și argumentele din cererea lor de recurs.
Recurentul reclamant a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâte și intervenient, solicitând respingerea acestuia ca nefundat, pentru aceleași motive pentru care a solicitat admiterea propriului său recurs. Arată că dreptul la acțiune în revendicare bunuri mobile nu s-a prescris, cererea fiind formulată în condițiile legii potrivit deciziei de casare. În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat invocată, arată că nu exista tripla identitate cerută de art. 1201 Cod civil, cu privire la obiect, cauză și părți, sentința invocată având ca obiect partaj.
Toate părțile au mai depus concluzii scrise, iar recurenții, - și intervenientul, au depus o precizare a motivelor de recurs și dată fiind data depunerii, acestea nu vor fi analizate ca motive noi, fiind primite ca și concluzii scrise.
La termenul de astăzi, din oficiu și la cerere, s-au pus în dezbaterea părților următoarele împrejurări de drept - ca motive de ordine publică în sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă: nesemnarea în cauză a minutelor deciziei și sentinței, în raport cu exigențele prevăzute în art. 258 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt fondate și se vor admite ca atare, dar pentru considerentul comun ce se va arăta în continuare și care vizează motivul de ordine publică pus în dezbaterea părților în ședința publică de astăzi, din oficiu și la cererea părților - potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, motiv ce are prioritate în examinare și face de prisos analiza celorlalte motive formulate de părți și care vizează fondul.
Potrivit dispozitiilor art. 256 alin. 1 Cod procedura civila, dupa sfarsitul dezbaterilor, judecatorul/judecatorii chibzuiesc in secret, fie in sedinta, fie in camera de consiliu.
Dupa chibzuire, potrivit dispozitiilor legale cuprinse in art. 258 alin. 1 Cod procedura civila si dupa ce s-a intrunit majoritatea parerilor (la complete colegiale), se intocmeste de indata dispozitivul hotararii -minuta, care se semneaza, sub sanctiunea nulitatatii, de catre judecator/judecatori.
Aceasta se consemneaza intr-un registru special tinut de fiecare instanta, se pronunta in sedinta publica si niciun judecator nu poate reveni asupra parerii sale, dupa pronuntare, in conformitate cu art. 258 alin. 2-4 Cod procedura civila.
Din interpretarea tuturor acestor dispozitii legale ce au caracter imperativ, rezulta caMinutatrebuie sa corespunda intocmai rezultatului deliberarii, fiind in acest mod concludenta sub aspectul regularitatii formale a deliberarii, al pretentiilor ce au facut obiectul deliberarii, al modului de solutionare a acestor pretentii si al calitatii celui/celor care au chibzuit si au deliberat.
Deci, Minuta trebuie semnata de judecatorul/judecatorii care au participat la dezbaterea in fond a litigiului, confirmandu-se astfel existenta hotararii si autenticitatea ei.
In lipsa semnaturii, opereaza de drept sanctiunea nulitatii hotararii, nulitatea fiind absolută și expresa. Legea prevede această sancțiune deoarece este imposibila verificarea tuturor cerintelor aratate in precedent.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sunt nule, iar in cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea produsa este presupusa si ea nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.
De asemenea, in conformitate cu disp. art. 108 alin. 1 Cod procedura civila, nulitatile de ordine publica, pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii.
In cauza, la fila 3 - verso, dosarului de apel se gaseste dispozitivul pe scurt al deciziei recurate, acesta nefiind semnat potrivit cerintelor legale indicate si analizate în precedent, respectiv nu apare semnat de ambii judecători, ci numai de unul.
Mai mult, observând și modul de întocmire a minutei sentinței apelate de către toate părțile implicate în procesul de față, existentă la fila 317, dosar nr- al Judecătoriei Motru, Curtea constată aceeași neregularitate, dispozitivul pe scurt nefiind semnat de judecător.
Ambele neregularități procedurale nu pot fi inlaturate in alt mod decat prin anularea actelor intocmite cu neobservarea formelor legale - decizie și sentință si reluarea judecatii din primul moment procesual, intrucat prima neregularitate a intervenit la finalul procedurii ce s-a derulat in prima instanta, neimpunandu-se prin urmare doar o casare în parte a procedurii urmate.
Potrivit disp. art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă, când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.
În aceeași ordine de idei, în conformitate cu art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
De asemenea, potrivit art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, atunci când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel anulând în tot sau în parte, procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare.
Decizia de anulare și reținere pronunțată în condițiile art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, este o hotărâre intermediară, ce nu este supusă separat căii de atac a recursului, potrivit Deciziei 33/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și este obligatorie pentru instanțe - conform art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă.
În aceste condiții și având în vedere în mod coroborat cele expuse în precedent ca ipoteze de lucru, dar și împrejurarea că nulitatea sentinței a fost invocată chiar de părți prin apărători - care au avut în acest mod posibilitatea de a pune concluzii, asigurându-se oralitatea și contradictorialitatea, respectiv caracterul echitabil al procedurii în fața instanței, dar și cerința soluționării cauzei într-un termen rezonabil - din perspectiva art. 6 CEDO, Curtea apreciază că nu este necesară anularea procedurii în doi pași, fiind posibilă înlăturarea ambelor neregularități într-unul singur.
Altfel spus, ar fi inutilă casarea deciziei pronunțată în apel și cu indicarea ca problemă de drept dezlegată în recurs și obligatorie pentru tribunal, vizând incidența, interpretarea și aplicarea disp. art. 258 Cod procedură civilă, în sensul anulării sentinței și reținerii spre judecare procesului. O astfel de soluție ar avea doar efecte asupra prelungirii nejustificate duratei procedurii.
Acestea sunt considerentele pentru care in acest stadiu procesual s-au analizat recursurile exclusiv prin prisma motivului de ordine publica indicat de instanta si pus in dezbaterea partilor, inclusiv prin prisma celui arătat de părți prin avocat la termenul de astăzi, vizând și nulitatea sentinței.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă - ca motiv de recurs de casare, în baza art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă și subzistând cazul de anulare cu reținere prev. de art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, Curtea:
Va admite recursurile declarate de reclamantul și de pârâții moștenitori, - și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 83 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr.2420 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Va casa în tot decizia 83 din 6 martie 2009 Tribunalului Gorj.
Va admite apelurile declarate de apelantul reclamant, de apelantele pârâte și de intervenientul împotriva sentinței civile nr. 2420/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Va anula sentința pronunțată și va trimite procesul spre judecare Tribunalului Gorj.
In judecarea procesului reținut astfel dupa casare și anulare, vor fi avute in vedere si motivele de apel și recurs ce au vizat nelegalitatea si netemeinicia hotărârilor atacate, precum si cererile de probatorii formulate odata cu apelurile, dar si toate apararile formulate în întâmpinări, pentru a preveni orice greseala in aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii starii de fapt si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, cauza aflându-se în al treilea ciclu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și de pârâții moștenitori, - și intervenientul, împotriva deciziei civile nr. 83 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și sentinței civile nr.2420 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Casează în tot decizia 83 din 6 martie 2009 Tribunalului Gorj.
Admite apelurile declarate de apelantul reclamant și apelantele pârâte și - și intervenientul împotriva sentinței civile nr. 2420/14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr-.
Anulează sentința pronunțată și trimite procesul spre judecare Tribunalului Gorj, în baza art. 297 alin. 2 teza finală Cod pr. civ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - - - |
Red jud. TR
4 ex/30.10.09
Tehnored.
Jud. fond
Jud. apel
V
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Ionela Vîlculescu
