Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 967/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.967
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta și de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.290 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, reprezentata de avocat, lipsind recurenții pârâți și și intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursurile au fost declarate în termenul legal, motivate, netimbrate.
Avocat pentru recurenta reclamantă a depus împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a pus în discuție excepția netimbrării recursului de către pârâți.
Instanța, constatând că nu mai există alte cereri și excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile. Cu privire la recursul formulat de pârâții și, a solicitat anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată, efectuate în apel și recurs.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la 16.03.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate deschisă succesiunea autorului, decedat la 28.04.1991, să se constate că părțile vin în cote de la această moștenire și că masa succesorală se compune dintr-un imobil cameră de locuit în suprafață de 16 mp, situată în C,-.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin decizia civilă nr.769/12.11.2004 pronunțată de Tribunalul Doljs -a dispus partajarea averii rămase de pe urma autorului iar prezenta cerere reprezintă un supliment de partaj, această cameră fiind situată pe proprietatea exclusivă a reclamantei, potrivit certificatului de moștenitor nr.1057/1991.
La dosar s-a depus: chitanță privind plata taxei de timbru, împuternicire avocațială.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în cauză prin care a arătat că imobilul cameră pentru care reclamanta solicită ieșirea din indiviziune a fost construită de părinți, situație în care cotele nu sunt cele pretinse de reclamantă, ci urmează a fi împărțită numai cota de din această construcție, restul de revenind pârâtei, ca soție supraviețuitoare.
Cu caracter reconvențional a solicitat majorarea lotului său cu contravaloarea lucrărilor efectuate de către pârât la această cameră și anume: înălțat pereți; refăcut tavan prin încărcare cu nisip, ghips, var și montat grinzi noi pentru susținere tavan; introdus apă curentă și canalizare, montat chiuvetă și mască; introdus gaz metan; construit sobă; turnat pardoseală de ciment; montat ușă acces; tencuit și zugrăvit interior; refăcut integral acoperiș; refăcut exterior prin montare plasă de trestie, tencuit, construit centură de beton și bordură de beton pentru consolidare.
A solicitat, de asemenea, să se constate lipsa unei servituți de trecere pentru terenul ce a revenit pârâtei - 64,5 mp prin decizia civilă nr.769/12.11.2004.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând excepția autorității de lucru judecat întrucât cererea privind îmbunătățirile a făcut obiectul procesului de partaj, fiind respinsă irevocabil prin decizia nr.1113/2006. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată întrucât aceste lucrări nu au fost efectuate și chiar în ipoteza în care ele ar fi fost realizate, trebuia acordul celorlalți coproprietari.
La data de 10.10.2007 pârâții și au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea excepției invocate deoarece dacă ar fi existat autoritate de lucru judecat reclamanta nu ar mai fi solicitat o acțiune suplimentară de partaj succesoral și aceasta pentru că nu este vorba de despre acest imobil.
Au precizat că la vremea la care s-au executat lucrările nu existau mai mulți coproprietari ci numai părinții și a executat aceste îmbunătățiri întrucât avea calitatea de proprietar în baza contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere pe care l-a avut cu mama sa.
În vederea soluționării excepției autorității de lucru judecat, reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat atașarea dosarului cu nr. 3462/1999, dosar ce, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că a fost înaintat Tribunalului Dolj la data de 06.09.2007 precum și a dosarului cu nr.2891/1999 al Judecătoriei Craiova.
Prin încheierea din 31.10.2007 instanța a admis în parte și în principiu acțiunea, a admis excepția autorității de lucru judecat, a respins cererea formulată de pârâtul, a constatat că părțile se află în indiviziune cu privire la cota de din construcția în suprafață de 16 mp situată pe terenul reclamantei și a dispus ieșirea din indiviziune în cote de pentru fiecare parte.
Prin sentința civilă nr.3978/19 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea civilă de formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost respinsă cererea privind servitutea de trecere formulată de pârâtul.
A fost confirmat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, depus la dosar la 20.02.2008 și atribuite loturile părților conform variantei a II-a propuse de expert astfel:
Lotul nr.1 - în valoare totală de 837,75 lei s- atribuit reclamantei, compus din construcția de 16 mp situată pe terenul ce-i aparține din C, str. - nr.5, cu obligația de plăti sultă lui, și câte 167,75 lei.
Lotul nr. 2 - în valoare totală de 167,75 lei s-a atribuit pârâtei, compus din sultă ce va fi primită de la reclamanta.
Lotul nr. 3 - în valoare totală de 167,75 lei s- atribuit pârâtului, compus din sultă ce va fi primită de la reclamanta.
Lotul nr. 4 - în valoare totală de 167,75 lei s- atribuit pârâtului, compus din sultă ce va fi primită de la reclamanta.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță reținut, în ceea ce privește cererea de instituire a unei servituți de trecere, că potrivit disp. art. 616.civ. proprietarul al cărui loc înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Prima instanță constatat că, în speță, terenul proprietatea pârâtei, ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul - fila 68, nu constituie, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, un loc înfundat fără ieșire la calea publică.
În acest sens, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 769/12.11.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, pârâtei i-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de 64,5 mp, teren ce face parte dintr-un teren în suprafață de 168 mp ce aparține pârâtei, astfel cum rezultă din schița anexă a raportului de expertiză ce a fost omologat de Tribunalul Dolj prin decizia civilă mai sus menționată (fila 69), vecinătățile acestui teren fiind cosemnate în cuprinsul dispozitivului acestei decizii, în sensul că la și E, terenul se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei iar acest teren are acces la calea publică prin de acces în suprafață de 30 mp asupra căreia pârâta a constituit servitute de trecere în favoarea pârâtului și reclamantei conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 128 și 129/26.01.2001 de BNP.
Totodată, instanța a apreciat că și în situația în care terenul proprietatea pârâtei nu ar avea acces la calea publică, aceasta nu poate reclama trecerea pe terenul vecinului său întrucât originea înfundării nu este naturală ci provine din fapta pârâtei care, prin contractele de vânzare cumpărare nr. 128 și 129/26.01.2001 a înstrăinat o parte din terenul ce-l deținea, pârâtului și reclamantei.
În ceea ce privește acțiunea civilă de partaj, prima instanță a avut în vedere, la formarea și atribuirea loturilor părților,dispozițiile încheierii de admitere în principiu, concluziile raportului de expertiză, disp.art.728 civ. și art.673 ind.9 pr.civ. omologând raportul întocmit conform variantei a II-a propuse de expert.
Atribuind construcția în lotul reclamantei, conform acestei variante de lotizare, prima instanță a motivat că reclamanta este proprietarul terenului pe care se află edificată construcția, impunându-se ca aceasta să fie atribuită proprietarului terenului.
Împotriva sentinței civile nr.3978/19.03.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru netemeinicie.
Motivând apelul, pârâții au arătat că prima instanță le-a respins nejustificat obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile, cu privire la subevaluarea imobilului, ceea ce a condus la stabilirea unei sulte simbolice în favoarea lor.
Au mai arătat apelanții pârâți că au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și sub aspectul lotizării, solicitând ca încăperea imobilului supusă partajului să fie atribuită pârâtei, chiar dacă este pe terenul reclamantei, cerere pe care prima instanță a respins-o însă, fără a avea în vedere că pârâta nu are unde să locuiască și locuiește efectiv în respectiva încăpere, impunându-se aplicarea criteriului impus de practica judiciară conform căruia imobilul trebuie atribuit celui care îl are în folosință, cu consecința obligării reclamantei să asigure servitutea de trecere.
Legat de acest aspect, apelanții au susținut că motivarea cu care prima instanță le-a respins cererea privind servitutea de trecere s-a întemeiat numai pe concluziile raportului de expertiză întocmit în dosarul nr.6291/civ/2002 al Tribunalului Dolj, deși în acest dosar nu s-a decis în mod expres asupra servituții de trecere, condiții în care raportul de expertiză întocmit dosar nu poate constitui autoritate de lucru judecat și nici chiar decizia pronunțată de Tribunalul Dolj în respectiva cauză.
În susținerea apelului, s-a solicitat completarea raportului de expertiză în specialitatea construcții civile și efectuarea unei expertize în specialitatea topografie în ceea ce privește servitutea de trecere.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că încăperea litigioasă a fost corect evaluată, în raport de vechimea și stadiul de degradare a acesteia, că în mod temeinic i-a fost atribuită în lot această încăpere în condițiile în care terenul pe care este amplasată este în proprietatea sa, iar cu privire la servitutea de trecere prima instanță a făcut corect trimitere la decizia civilă nr.769/2004 a Tribunalului Dolj.
În apărare, intimata reclamantă a depus un număr de 3 fotografii ale încăperii în litigiu.
În faza apelului, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții civile pentru evaluarea imobilului, respingând proba cu expertiza în specialitatea topografie ca neutilă soluționării cauzei.
Prin decizia civilă nr.290 din 11 mai 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de către pârâții, împotriva sentinței civile nr. 3978 din 19.03.2008 pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intimatul pârât .
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a dispus omologarea raportuluide expertiză întocmit în apel d e expertul, și a atribuit bunul conform variantei a 2 - a din raport, astfel:
Reclamanta primește construcția formată dintr-o cameră, în valoare de 5843,96 RON, situată pe terenul proprietatea sa din C, str.-, nr.5 și plătește sultă în valoare de 3652,47 RON pârâților: suma de 730,50 RON, suma 730,50 RON și suma de 730,50 RON.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, se constată că la prima instanță apelantul pârât, în nume propriu și în calitate de reprezentant al pârâtei, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea construcții civile în ceea ce privește evaluarea imobilului format dintr-o singură încăpere, obiecțiuni respinse la ultimul termen de judecată.
Este adevărat că prima instanță a motivat respingerea obiecțiunilor, argumentând că expertul a indicat actele normative în raport de care a determinat valoarea camerei, dar trebuie observat că obiecțiunea apelantului pârât a vizat strict gradul de uzură reținut de către expert pentru construcție, și nu aspecte privind modul de calcul al valorii tehnice în funcție de normativele din domeniu, astfel încât prima instanță trebuia să verifice în raport și de celelalte probe administrate dacă se justifică reținerea unui grad de uzură de 90%.
Tribunalul a apreciat că acest procent de 90% este exagerat, în condițiile în care chiar din fotografiile depuse de intimata pârâtă rezultă că imobilul, deși are o vechime considerabilă și a suferit degradări, nu se prezintă ca o ruină, ci ca o încăpere locuibilă, în care apelanții au susținut de altfel că pârâta a locuit, aspect necontestat de către intimata reclamanta.
Drept urmare, tribunalul urmează a avea în vedere evaluarea făcută prin expertiza din apel, în cadrul căreia expertul desemnat a reținut un grad mai mic de uzură a imobilului, făcând de asemenea aplicarea normativelor tehnice din domeniu, cu excluderea îmbunătățirilor deja evaluate cu ocazia acțiunii anterioare de partaj.
În ceea ce privește critica apelanților referitoare la modul de lotizare, tribunalul reține că apelanta pârâtă are într-adevăr o cotă parte mai mare din camera în litigiu și a avut folosința acesteia, criterii care în principiu i-ar da preferință la atribuirea camerei în natură.
Însă, nu se poate ignora faptul că terenul pe care se află amplasată această cameră este proprietatea intimatei reclamante, astfel încât în raport de disp.art.494 civ. proprietarul terenului trebuie să devină și proprietarul construcției.
Construcția constituie un accesoriu în raport cu terenul pe care este amplasată, iar unul dintre criteriile de care instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor conform art.673 ind.9 pr.civ. este natura bunurilor, în speță impunându-se a fi luată în considerare natura accesorie a construcției supuse partajării față de terenul pe care acesta este amplasată.
În aceste condiții, în mod corect a dispus prima instanță atribuirea camerei coproprietarului acesteia care este proprietar exclusiv al terenului pe care se află încăperea partajată.
Este, de asemenea, neîntemeiată și critica apelanților privind servitutea de trecere.
În primul rând, din modul de formulare a cererilor nu rezultă foarte clar fondul dominant în favoarea căruia se solicită servitutea de trecere. Din cererea reconvențională din data de 06.06.2007 și din precizarea din 20.02.2008 rezultă că s-ar solicita constituirea servituții pe terenul reclamantei pentru asigurarea accesului la suprafața de 64,5. atribuită în favoarea pârâtei prin dec.civ.nr.769/12.11.2004 a Tribunalului, în timp ce în obiecțiunile la raportul de expertiză formulate la prima instanță și în motivele de apel se face referire la necesitatea constituirii servituții pentru asigurarea accesului la camera supusă partajării, ce s-a solicitat a fi atribuită în lotul apelantei pârâte.
În această din urmă ipoteză, nerecunoașterea servituții este o consecință firească a soluției adoptate de către instanță cu privire la modul de lotizare, în sensul că se impune atribuirea camerei în lotul reclamantei, și nu al apelantei pârâte.
Referitor la constituirea servituții pentru asigurarea accesului la terenul de 64,5. atribuit apelantei pârâte în cadrul primei acțiuni de partaj, tribunalul apreciază că prima instanță a făcut în mod corect trimitere în considerentele sentinței pronunțate la cele reținute prin dec.civ.nr.769/12.11.2004 a Tribunalului Dolj și la raportul de expertiză întocmit în acest dosar.
Este adevărat că în condițiile în care prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra unei servituți de trecere, decizia menționată nu are sub aspectul servituții autoritate de lucru judecat, însă prima instanță nu a reținut incidența acestei excepții, ci a făcut referire la forța probantă a celor reținute prin decizie și prin raportul de expertiză întocmit în cadrul celei dintâi acțiuni de partaj.
Hotărârea judecătorească pronunțată într-o altă cauză, în măsura în care nu prezintă autoritate de lucru judecat, constituie o probă, ca de altfel și raportul de expertiză extrajudiciară sau întocmit într-un alt dosar, iar instanța poate aprecia asupra valorii probatorii a acestora prin coroborare cu celelalte probe administrate.
În cauză, prima instanță coroborând aspectele reținute prin hotărârea judecătorească menționată cu celelalte înscrisuri depuse la dosar ( contractele de vânzare-cumpărare nr.128 și 129/26.01.2001 ) a apreciat corect că nu se impune constituirea unie servituți în favoarea fondului apelantei pârâte.
Legat de acest aspect, tribunalul reține faptul că prin contractele de vânzare-cumpărare nr.128 și 129/26.01.2001 apelanta pârâtă a vândut reclamantei și pârâtului porțiuni din terenul pe care îl deținea în C,-, ocazie cu care aceasta a constituit în favoarea celor 2 și servituți de trecere pe terenul rămas în proprietatea sa. Aceasta nu presupune însă imposibilitatea folosirii de către pârâta vânzătoare a terenului pe care s-a constituit servitutea de trecere în favoarea celor doi, acest teren rămânând în continuare în proprietatea sa.
Cu ocazia primei acțiuni de partaj soluționate prin dec.civ.nr. 769/12.11.2004 a Tribunalului Dolj, apelantei pârâte i-a fost atribuită suprafața de 64,50. care pe laturile de S și E se învecina cu alte suprafețe de teren proprietatea sa. Din schița raportului de expertiză întocmit de expert în acest dosar și omologat de instanță rezultă că suprafața de la, cu care se învecinează cei 64, 50. atribuiți în lot pârâtei, este chiar calea de acces de 30. pe care aceasta a constituit servitutea de trecere prin cele două contracted vânzare-cumpărare ( fila 69 dosar fond).
Acest fapt se deduce din încheierea din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.6291/civ/2004, prin care s-a lămurit întinderea aplicării dispozitivului dec.civ.nr.769/12.11.2004 și în care se menționează că suprafața de 64,50. atribuită în lotul lui se învecinează la cu calea de acces ( filele 26 și 27 -dosar apel).
În aceste condiții în care suprafața de 64,50. se învecinează pe una dintre laturi chiar cu terenul proprietatea apelantei pârâte pe care aceasta a constituit calea de acces la drumul public nu se poate reține că terenul de 64,50. reprezintă un loc înfundat, astfel încât în mod corect a fost respinsă cererea privind servitutea de trecere.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâții și.
Reclamanta a criticat decizia Tribunalului sub aspectul confirmării raportului de expertiză întocmit în apel, cu referire la supraevaluarea construcției ce i-a fost atribuită.
S-a arătat astfel că aprecierea instanței de apel privind gradul de uzură a construcției este subiectivă și motivată superficial, răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamantă este ambiguu; motivarea instanței este contradictorie, iar construcția este supraevaluată la suma de 5843,63 lei, deși se reține că s-au exclus îmbunătățirile, fără a se avea în vedere că este vorba de o singură cameră, acoperită cu carton, cu pereți din chirpici, planșeu din lemn și pardoseală din beton.
S-a arătat de asemenea că față de starea construcției și valorile pe piața imobiliară, expertiza corectă și legală este cea întocmită la instanța de fond, unde valoarea camerei este de 1342 lei.
În drept s-au invocat dispoz.art.304 pct.7 și 9 pr.civ.
Recurenții și au adus mai multe critici deciziei Tribunalului, sub aspectul motivării, interpretării greșite a actului dedus judecății, atribuirii construcției și abordării greșite a problemei servituții de trecere. În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.7 și 8 pr.civ.
Recursul declarat de reclamanta este nefondat pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenta reclamantă, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ. pentru promovarea recursului.
Astfel, efectuarea unei noi expertize în apel este o măsură legală, conformă art.295 alin.2 pr.civ. care prevede că instanța de apel poate încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Cu referire la evaluarea construcției de către expert, în apel, este de menționat că reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța a dispus ca expertul să răspundă la obiecțiuni, iar după depunerea și observarea răspunsului la obiecțiuni, nu s-au mai formulat alte cereri, astfel încât în mod legal Tribunalul a trecut la judecarea apelului.
În ceea ce privește modul de apreciere cu referire la această probă a dosarului - conținutul și concluziile expertizei și răspunsul la obiecțiuni, din apel, comparativ cu expertiza efectuată la instanța de fond, în condițiile în care nu se invocă motive de nelegalitate a expertizei - acesta este atributul instanței de judecată, care, în raport de argumentația tehnică și legală a expertului, poate să aprecieze care este mai convingătoare și să se pronunțe în consecință.
Ca atare, nici din acest punct de vedere nu există motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului, nefiind incident în cauză motivul de modificare prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
De asemenea, recursul nu este întemeiat nici cu referire la motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 pr.civ. întrucât observând și examinând decizia atacată, se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină și cu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Astfel, Tribunalul a motivat decizia sub aspectul omologării raportului de expertiză întocmit în apel d e expertul, neexistând nici o contradicție în argumentarea soluției pronunțată în caută.
În consecință, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții și, se constată că deși aceștia, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare existente la dosar, au fost legal citați cu mențiunea și cuantumul taxei de timbru, aceștia nu s-au conformat sub acest aspect, nedepunând la dosar dovada plății taxei de timbru.
Cum Legea taxelor de timbru nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, prin art.20 alin.1, sancționează cu anularea cererile netimbrate, urmează ca recursul declarat de pârâții și să fie anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.290 din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și recurenții pârâți și.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții și împotriva aceleiași decizii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
07.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
