Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 99/
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - -
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamantul, domiciliat în comuna, sat, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 265 din 06.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul,domiciliat în comuna, sat, jud. V, în acțiune civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale nr.8/10.02.2009și intimatul-pârât personal asistat de av. în baza împuternicirii avocațiale fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; timbrat; intimatul depus la dosar întâmpinare.
Apărătorii părților, pe rând având cuvântul, declară că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru recurentul-reclamant, apreciază că decizia instanței de apel și sentința instanței de fond sunt nelegale și netemeinice invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Consideră că în mod subiectiv în ceea ce-l privește pe pârât, atât instanța de fond cât și cea de apel, au interpretat probele administrate, respectiv proba testimonială și raportul de expertiză în mod confuz, fiind posibilă astfel aplicarea greșită a dispozițiilor art.480 cod civil și împroprietărirea pârâtului cu teren ce aparține reclamantului. Pe suprafața acaparată, intimatul a ridicat o construcție fără autorizație.
Solicită în concluzie, admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamant. Cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimatul-pârât, pentru considerentele detaliate în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul nu acaparat nici o suprafață de teren ce ar aparține reclamatului iar construcțiile sunt vechi, ridicate de părinții lui.
CURTE
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând să fie obligat acesta să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 220 mp teren situat în comuna, sat, să fie stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți învecinate și să fie obligat pârâtul să desființeze construcțiile ridicate pe proprietatea reclamanților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 1300 mp teren compus din 300 mp curți și 1000 mp vie, din care pârâtul le-a acaparat suprafața de 220 mp ridicând pe acesta, fără autorizație, anexe gospodărești.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei susținând că doar este proprietarul terenului.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii susținând că stăpânește terenul înainte ca reclamantul să devină proprietarul imobilului învecinat, că toate construcțiile au fost ridicate de părinții lui, anterior ca reclamantul să cumpere imobilul și că nu a edificat alte construcții care să îl afecteze pe reclamant.
A mai arătat că este de acord cu grănițuirea proprietăților cu respectarea proprietății fiecărei părți.
La termenul din data de 06.04.2007 reclamanta a arătat că nu a formulat cererea de chemare în judecată astfel încât excepția invocată de pârât a rămas fără obiect.
Prin sentința civilă nr. 2836 din 05.06.2008 a Judecătoriei Focșania fost admisă în parte acțiunea reclamantului în sensul că a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul propus prin raportul de expertiză fiind respinse ca neîntemeiate celelalte două capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1300 mp teren situat în intravilanul comunei potrivit titlului de proprietate nr. 44.108/1994 coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6815/21.07.1980 și că, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert și cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, pârâtul nu a acaparat nici o porțiune de teren din proprietatea reclamantului.
Pe baza raportului de expertiză întocmit de expert s-a reținut că imobilele construcții notate cu C1 și C2 pe schița anexă acestuia au o vechime de peste 40 de ani, fiind ridicate de părinții pârâtului astfel încât sunt anterioare cumpărării imobilului de către reclamant.
Cât privește cele două tronsoane de gard de pe aliniamentele A-D și D-F, existente între cele două proprietăți, s-a reținut tot pe baza concluziilor raportului de expertiză că acestea au o vechime de 40, respectiv, 30 de ani.
Gardul aflat pe tronsonul A/1-A cu lungimea de 19,15 cu stâlpi din șpalieri a fost construit în anul 1993 de către reclamant fără a exista discuții la acel moment cu privire la cele două proprietăți.
Cum nu există nici o modificare a gardurilor împrejmuitoare și cum pârâtul nu a ocupat teren din proprietatea reclamantului, instanța de fond a concluzionat în sensul că nu pot fi primite capetele de cerere având ca obiect revendicarea și obligarea pârâtului la demolarea construcțiilor edificate pe hotar.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea prima instanță și-a însușit punctul de vedere exprimat de expertul, stabilind linia de hotar dintre cele două imobile pe aliniamentul propus de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate întrucât: instanța a dat o interpretare greșită concluziilor raportului de expertiză topometrică deși expertul a arătat că din proprietatea reclamantului lipsește o suprafață de 219 mp și că această suprafață excede titlului de proprietate al pârâtului, că instanța nu s-a pronunțat asupra depozițiilor martorilor audiați la solicitarea sa, asupra schițelor cadastrale și asupra relațiilor primite de la Primăria, importante în soluționarea litigiului, că în cadrul cercetării la fața locului care a fost efectuată au fost consemnate aspecte neconforme cu realitatea și că instanța de fond a interpretat greșit raportul de expertiză creând confuzie între proprietatea reclamantului, cea a pârâtului și cea a numitului.
Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 265 din 06.11.2008 a Tribunalului Vrancea apelul reclamantului a fost respins ca nefondat acesta fiind obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut din probele administrate în cauză, probe care au fost temeinic analizate de către judecătorul fondului, rezultă că imobilele a căror demolare a fost solicitată de către reclamant au o vechime de 40 de ani, ceea ce conduce la concluzia că acestea au fost ridicate de către părinții pârâtului, anterior cumpărării imobilului vecin de către reclamant.
S-a mai reținut că și aprecierile instanței de fond cu privire la vechimea tronsoanelor de gard existente între cele două proprietăți sunt corecte acestea având la baza concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză.
Deși prin raportul de expertiză s-a stabilit că din proprietatea reclamantului lipsește o suprafață de 219 mp, instanța de apel a reținut că aceasta nu înseamnă că ea a fost acaparată de către pârât întrucât însuși expertul arată în continuare că această concluzie nu ar putea fi trasă decât dacă construcțiile C1 și C2 ar fi fost edificate după anul 1991. or, așa cum s-a arătat deja, construcțiile au o vechime de 40 de ani ceea ce înseamnă că terenul în litigiu nu a fost acaparat de pârât.
Cu privire la critica apelantului referitoare la neanalizarea depozițiilor martorilor audiați în cauză și a relațiilor furnizate de Primăria, instanța de apel a reținut că în condițiile în care aceste probe nu se coroborează cu declarațiile martorilor audiați la cererea pârâtului și mai ales cu concluziile rapoartelor de expertiză, ele nu pot fi luate în considerare.
Împotriva deciziei civile nr. 265 din 06.11.2008 a Tribunalului Vranceaa declarat recurs reclamantul care a susținut, în esență, că instanțele nu au analizat temeinic probele administrate în cauză, probe care dovedesc faptul că din proprietatea sa lipsește o suprafață de 219 mp ce a fost acaparată de către pârât.
A solicitat admiterea recursului cu consecința modificării hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
Critica formulată de recurent referitoare la greșita interpretare a probelor administrate în cauză se circumscrie motivului de modificare reglementat prin dispozițiile art. 304 punctul 10 Cod procedură civilă, text care nu mai este în vigoare, fiind abrogat ceea ce face, practic, inadmisibilă analizarea temeiniciei deciziei atacate.
Trecând peste acest aspect formal al recursului, Curtea urmează a constata că decizia instanței de apel ca și hotărârea primei instanțe, de altfel, este legală, în mod corect reținându-se pe baza probelor administrate, că deși din proprietatea reclamantului lipsește o suprafață de 219 mp teren, nu se poate reține că aceasta ar fi fost acaparată fără drept de către pârât.
Semnele de hotar existente între cele două proprietăți, respectiv cele două tronsoane de gard au o vechime de 40, respectiv de 30 de ani iar cel de-al treilea tronson a fost construit în anul 1993 de către reclamant fără a exista nici un fel de discuții între părți referitoare la proprietățile lor.
Pe de altă parte, construcțiile a căror demolare a fost solicitată de către reclamant, sunt vechi de 40 de ani, au fost edificate de către părinții pârâtului înainte ca reclamantul să fi devenit proprietar al imobilului vecin cu pârâtul.
În aceste condiții, nefăcându-se dovada faptului că de la momentul mutării reclamantului în imobilul vecin pârâtului și până în prezent au intervenit modificări în structura celor două proprietăți, a hotarelor sau a construcțiilor, în mod corect s-a reținut de către primele două instanțe că pretențiile reclamantului constând în revendicarea suprafeței de 219 mp teren și demolarea de către pârât a construcțiilor edificate pe acest teren sunt nefondate.
Cum criticile formulate de reclamant prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurentul reclamant către intimatul pârât la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantul, domiciliat în comuna, sat, jud.V, împotriva deciziei civile nr. 265 din 06.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.și tehnoredactat motivare /09.03.2009
decizie VM/09.03.2009
2 ex./09.03.2009
Fond: Judecătoria - judecător .
Apel: Tribunalul Vrancea - judecători: -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
