Legea 112/1995. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 184/
Ședința publică din 13 mai 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți - și, ambii domiciliați în Constanta, strada -. - nr. 2A,.1,.2, împotriva deciziei civile nr. 369/23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 10.531/18.09.2007 a Judecătoriei Constanta, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în Constanta,- și, cu sediul în Constanta,-, - parter și intimatul-intervenient în numele altei persoane, cu sediul procesualalesla cabinet avocat, având ca obiectLegea nr. 112/1995.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat, pentru intimatul pârât Municipiul C prin Primar, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 28 dosar, pentru intimata pârâtă C, răspunde avocat -, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 21 dosar, iar pentru intimatul intervenient în numele altei persoane, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 20 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, din relațiile obținute telefonic de la în data de 12 mai 2009, rezultă că a fost respinsă cererea de-/1/2008, aflat pe rolul, formulată de recurenții reclamanți din prezenta cauză, cerere care a avut termen la data de 06 mai 2009.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurenților reclamanți confirmă împrejurarea că, prin încheierea din 06 mai 2009 aaf ost respinsă cererea de strămutare a judecării cauzei, formulată de clienții săi.
Totodată, face precizarea că reprezintă în prezenta cauză pe ambii recurenții reclamanți și depune la dosar chitanța seria --- nr. 00111 din 13 mai 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 800 lei și un înscris intitulat "Precizări scrise".
Apărătorul intimatului intervenient în numele altei persoane depune la dosar concluzii scrise.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 10531 din 18 septembrie 2007 a Judecătoriei Constanța, precum și a deciziei civile nr. 369 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Constanța pentru netemeinicie și nelegalitate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii reclamanților; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Face un scurt istoric al speței.
Învederează că reclamanții au purtat corespondență cu Primăria Municipiului C și timp de aproximativ cinci ani. Și, în toată această perioadă, nu li s-a făcut cunoscut reclamanților că imobilul în care locuiesc ar fi fost revendicat până în luna august 2005.
Precizează că reclamanții au făcut dovada faptului că imobilul atribuit în anul 1938 era compus din subsol, parter și un etaj cu nouă camere, iar imobilul în care aceștia locuiesc, din strada -. -, nr. 2A, este compus din subsol, parter și trei etaje cu un total de 24 camere.
Învederează că, la dosarul cauzei există și o serie de înscrisuri, ale defunctei și, domiciliată în Olanda, prin care împuternicește la data de 15 mai 2000 și 17 ianuarie 2001, prin procuri cu semnături îndoielnice, pe un anume să le reprezinte în fața organelor administrative și judecătorești din România privitor la toate drepturile ce privesc imobilul din C, strada -. -.
Arată că a depus un înscris din care rezultă că numita, care primise imobilul în cauză, în anul 1938, decedase în Olanda la data de 05 martie 1991, sub numele de și, deși reclamanții au solicitat în instanțele de judecată să li se prezinte titlul de proprietate al imobilului în cauză sau actele privind partajul după divorțul de soțul său, în urmă cu zece ani, nu s-a luat act de această cerere.
Se mai referă la prima dispoziție de atribuire, nr. 2392 din 11 iulie 2005 și arată că aceasta menționează imobilul în cauză în strada -. -, nr.2, iar după doi ani de judecată se modifică această dispoziție cu cea având nr. 2634 din 19 iunie 2007 la adresa din strada -. -, nr. 2A.
În grabă, însă,uităsă modifice și suprafața aferentă imobilului și se depune la dosar un plan de situație în care, la imobilul în care locuiesc reclamanții, anexează și lotul 3 - obținut de moștenitoarea Germaine scu - soacra procuristului, suprafața calculată fiind de 331,98
Precizează că recurenți reclamanți locuiesc în imobilul din C, strada -. -, nr. 2A, de peste 30 de ani, care are o suprafață de 175,72
Critică faptul că cele două instanțe au ignorat cererile reclamanților prin care solicitau să se depună acte și înscrisuri care să dovedească calitățile de moștenitoare ale numitei -.
Hotărârile pronunțate nu au făcut nici o referire la actele prin care reclamanții au dovedit că dobânditorii nu au prezentat vreun titlu de proprietate valabil, iar imobilul atribuit în anul 1938 nu este același cu cel atribuit în anul 2005 de către Primarul Municipiului C, astfel că cele două dispoziții de atribuire sunt nelegale.
Ambele hotărâri criticate de recurenții reclamanți, trec cu ușurință peste o altă probă administrată, respectiv expertiza imobiliară. Reclamanții au solicitat și au suportat onorariul pentru expert, pentru a se stabili dacă imobilul din strada -. -, nr.2A este identic cu imobilul atribuit în anul 1938, situat în-, existent și astăzi în-.
Solicită instanței ca, la pronunțarea hotărârii, să aibă în vedere precizările scrise depuse astăzi la dosar, în care concluziile recurenților reclamanți au fost pe larg dezvoltate.
Apărătorul intimatei pârâte C, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată.
Învederează că problema dedusă judecății nu a făcut obiect al acțiunii de constatare a nulității dispozițiilor de primar prin care s-a dispus restituirea imobilului către intervenient.
Precizează, totodată, că Municipiul C nu mai este titularul dreptului.
Cu privire la celelalte susțineri, că imobilul atribuit în anul 1938 nu corespunde cu imobilul din strada -. -, nr. 2A, precum și celelalte afirmații, nu pot fi primite.
Solicită a se observa că a fost efectuată o nouă expertiză la instanța de fond, care a stabilit situația în mod corect, iar modificarea dispoziției de atribuire vine doar să rectifice unele erori, tocmai în aplicarea dispozițiilor legale.
Apărătorul intimatului pârât Municipiul C prin Primar, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite (fila 29).
Consideră că cele două instanțe în mod corect au delimitat obiectul juridic dedus judecății; iar procedura Legii nr. 10/2001 nu are legătură cu această cale.
Apărătorul intimatului intervenient în numele altei persoane, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și obligarea recurenților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Arată că instanța a stabilit în mod corect că dispoziția rectificatoare este confirmată inclusiv de raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert și de către expertul parte.
În acest context, s-a stabilit întemeiat că bunul imobil, nemaifiind în patrimoniul intimaților pârâți Municipiul C prin Primar și C, nu mai intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 112/1995, fiind proprietate privată și nu proprietate a Municipiului
Consideră că atât motivele de apel, cât și cele de recurs se îndepărtează, practic, de obiectul dedus judecății.
Solicită instanței să aibă în vedere motivele sale, pe larg dezvoltate în concluziile scrise depuse astăzi la dosar.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin decizia civilă nr. 369/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 10531/18.09.2007 a Judecătoriei Constanța, apelanții fiind obligați la plata, către intimata C la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că:
Reclamanții - și sunt beneficiarii contractului de închiriere referitor la spațiul locativ situat în mun. C, str. -. -, nr.2A, încă din anul 1973, în prezent acest titlu locativ fiind reînnoit până în anul 2009, conform contractului nr.2476/07.04.2004.
Faptul că, anterior intrării în vigoare a legii nr.10/2001, reclamanții - și au solicitat pârâtului MUNICIPIUL C prin PRIMAR și pârâtei C să le înstrăineze spațiul locativ litigios, în condițiile prevăzute prin Legea nr.112/1995, iar cererea acestora nu a fost soluționată, nu îi îndreptățește pe obțină obligarea acestor pârâți să le transmită, prin vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra spațiului locativ în discuție, deoarece în prezent pârâții nu mai sunt titularii dreptului de proprietate asupra acestui spațiu.
S-a reținut, sub acest aspect, că în mod corect a apreciat instanța de fond și faptul că dispoziția nr.2392/11.07.2005 emisă de către Primarul mun. C în temeiul Legii nr.10/2001 - rectificată prin dispoziția nr.2634/19.06.2007 - nu poate forma obiectul cercetării judecătorești în cadrul prezentei acțiuni, astfel încât împrejurarea că înscrisurile care atestă dreptul de proprietate al intervenientului asupra imobilului litigios sunt nelegalizate, nu prezintă relevanță din perspectiva soluționării judicioase a cauzei.
Pentru identitate de rațiune a fost înlăturat ca nerelevant și motivul de apel care vizează neincluderea imobilului în categoria celor la care se referă dispozițiile Legii nr.10/2001, deoarece prin emiterea dispoziției nr.2392/11.07.2005 emisă de către Primarul mun. C în temeiul Legii nr.10/2001 - rectificată prin dispoziția nr.2634/19.06.2007 - s-a statuat irevocabil asupra încadrării imobilului în litigiu în categoria celor prevăzute prin Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs apelanții reclamanți și, criticând soluția prin prisma următoarelor considerente:
- nu s-au reținut ca relevante susținerile formulate pe tot parcursul
procesului, vizând calitatea acestora de chiriași de peste 30 de ani în imobilul situat în mun. C, str. dr. - nr. 2A, cu suprafața de 175,72 mp;
- nu s-au apreciat ca fiind concludente probele administrate referitoare
la împrejurarea că imobilul a fost restituit în natură în baza notificării formulate pe temeiul Legii nr. - de către, decedată, având ca unic moștenitor pe - -, domiciliat în str. - - 16,1000, Belgia, cu domiciliul la mandatarul din B,-,. 8, sector 1; că nu s-a depus nici un titlu de proprietate al notificantei pentru imobilul menționat în notificare -C, str. dr. - nr. 2, cu str. -.
- nu s-a avut în vedere că au fost prezentate acte false, pe baza cărora
fost emisă dispoziția nr. 2392/11.07.2008 a Primarului mun. C și nu s-au luat în considerare înscrisurile depuse de recurenți, care atestă că imobilul atribuit în anul 2005 nu este unul și același cu cel în care au locuit;
- s-a susținut că soluția a fost pronunțată pe baza unui fals realizat în
raportul de expertiză al ing., prin acoperirea ultimului rând din prima pagină a locației imobilului atribuit lui.
Recurenții reclamanți au arătat că în aceste condiții nu există identitate între imobilul pentru care s-a încheiat contractul de închiriere - compus din subsol, parter și trei etaje cu cca. 24 de camere și cel atribuit în anul 1938 acestei persoane - teren în suprafață de 175 mp și construcție compusă din subsol, parter și un etaj, având câte trei camere la fiecare nivel - deci, în total cu 9 camere.
A fost criticată și soluția acceptării cererii de a fi efectuată o nouă expertiză tehnică judiciară în speță, care a condus la concluzia că există identitate între cele două imobile, cu copierea planului de cadastru realizat pentru întocmirea cărții funciare la solicitarea reclamanților, fiind înlăturată astfel concluzia rezultată din prima lucrare.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii vizând constatarea dreptului reclamanților de a cumpăra imobilul cu destinație de locuință și obligarea pârâtului Primarul Municipiului C să emită ordinul prevăzut de Legea nr. 112/1995, iar a pârâtei C, să întocmească documentația necesară vânzării.
Recurenții și intimatul intervenient - - au formulat concluzii scrise.
Întrucât criticile formulate se încadrează formal în conținutul art. 304 pct. 7 și 9 cod proc. civilă, vor fi avute în vedere, cu ocazia analizării legalității soluției instanței de apel, ipotezele statuate prin textele arătate.
Astfel, principalele critici aduse deciziei civile nr. 369/23.06.2008 a Tribunalului Constanța (și, prin raportare la caracterul devolutiv al apelului, și sentinței civile nr. 10531/18.09.2007 a Judecătoriei Constanța ) se referă la ignorarea probelor administrate în ambele etape procesuale cu privire la imobilul în litigiu, referitoare la inexistența unui titlu valabil pentru imobilul pentru care se solicită încheierea contractului de vânzare-cumpărare și restituit în natură potrivit dispoziției nr. 2634/19.06.2007 a Primarului Municipiului
Interesul procesual al reclamanților recurenți este sub acest aspect, evident câtă vreme în absența unei cauze prohibitive de înstrăinare, precum și a unei identități între imobilul pentru care s-a emis dispoziția și cel pentru care se invocă dreptul propriu, subzistă dreptul de opțiune al chiriașului la cumpărarea locuinței în condițiile Legii nr. 112/1995.
În speță, însă, instanțele de fond și respectiv, apel, au constatat în mod corect că imobilul asupra căruia reclamanții se prevalau de clauzele contractului de închiriere reînnoit la 07.04.2004, valabil până în anul 2009, făcut obiectul restituirii în natură către intervenientul - -, conform dispoziției nr. 23921.07.2005 a Primarului mun. C, astfel că - încă de la data promovării cererii de chemare în judecată ( mai 2006 ) - bunul nu se mai afla în patrimoniul autorității locale și în administrarea regiei fondului locativ.
Sub acest aspect, urmează a fi respinse criticile recurenților, întrucât în mod neechivoc din actele depuse rezultă identitatea dintreimobilul pentru care reclamanții au avut contract de închiriereșicel restituit conform dispozițieimenționate și protocolului de predare-primire nr. 7617/8.08.2005.
Așadar, față de obiectul litigiului - constatarea dreptului reclamanților de a cumpăra imobilul conform Legii nr. 112/1995 - aceasta era singura chestiune supusă analizei instanțelor sub aspectul identității imobilului, întrucât doar în absența acestei identități se putea stabili că nu a făcut obiectul restituirii și locuința reclamanților, iar dreptul acestora în calitate de chiriași exista la data promovării acțiunii.
În speță, însă, reclamanții nu au contestat că prin dispoziția emisă pentru imobilul situat în C, str. dr. - nr. 2 (2A - conform protocolului) a fost restituită și partea de imobil pentru care au beneficiat de contract de închiriere, ci doar că intimatul intervenient nu era îndreptățit la restituire; or, într-o acțiune în constatarea dreptului propriu al chiriașului recunoscut de Legea nr. 112/1995 de a cere cumpărarea locuinței nu se poate face analiza titlului persoanei îndreptățite.
Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Chestiunea identității dintre imobilul ce face obiectul notificării și cel supus restituirii nu poate fi analizată, deci, decât într-o acțiune în anularea titlului intimatului intervenient, care să implice verificarea existenței și valabilității dreptului de proprietate al notificantei și, implicit al intervenientului, astfel că în mod corect ambele instanțe au înlăturat pe acest aspect concludența înscrisurilor invocate de reclamanți.
Nu vor avea relevanță, din acest punct de vedere, chestiunile invocate și în recurs privitoare la falsul în înscrisuri și la inexistența unei legitimări procesuale a intervenientului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, câtă vreme aceste susțineri privesc exclusiv problematica valabilității dreptului de proprietate al intimatului.
Conchizând, aspectele referitoare la lipsa calității notificantei, ulterior transmisă intimatului intervenient, de a-i fi restituit terenul și construcția menționată (pentru care recurenții reclamanți au avut un drept de locațiune până la momentul restituirii) nu pot fi analizate în acțiunea dedusă judecății, motiv pentru care instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale.
Pe cale de consecință, față de considerentele enunțate, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul formulat de recurenți va fi respins ca nefondat.
Va fi reținută și incidența disp. art. 274 cod procedură civilă, cu obligarea părții care a căzut în pretenții la 100 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă C, la 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul C și la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul intervenient - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții-reclamanți - și, ambii domiciliați în Constanta, strada -. - nr. 2A,.1,.2, împotriva deciziei civile nr. 369/23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr. 10.531/18.09.2007 a Judecătoriei Constanta, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în Constanta,- și, cu sediul în Constanta,-, - parter și intimatul-intervenient în numele altei persoane, cu sediul procesualalesla cabinet avocat, având ca obiect Legea nr. 112/1995.
Obligă recurenții reclamanți la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată către C, a 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul Municipiul C și 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul intervenient - -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /15.06.2009
gref.AB/2 ex./22.06.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase, Jelena Zalman
