Legea 112/1995. Decizia 192/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/R/2010
Ședința publică din:28.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de pârâții, împotriva deciziei civile nr. 488/R/2007 din 12.03.2007, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- privind și pe intimatul reclamant, precum și pe intimații pârâți, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, -, MUNICIPIUL CNP RIN PRIMAR SC SA C prin reprezentat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C N, -, -, având ca obiect constatarea nulității absolute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuienții și, asistați de avocat, revizuientul asistat de avocat în substituirea domnului avocat, cu delegația la dosar, revizuienții și asistați de avocat, reclamantul intimat asistat de avocat, și reprezentanta intimatei pârâtă, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamna judecător aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Instanța constată că pe rolul instanței se află înregistrate două cereri de revizuire care privesc aceleași părți și același obiect, sens în care se impune conexarea dosarului cu nr- la dosarul cu nr-.
Reprezentanții părților prezenți la acest termen nu se opune conexării celor două dosare.
Instanța dispune conexarea dosarului cu nr- la dosarul cu nr-.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de revizuire.
Reprezentantul revizuienților avocat solicită admiterea cererii de revizuire cu consecința modificării în întregime a deciziei atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, și pe cale de consecință a se respinge acțiunea introductivă constatând că imobilul în litigiu situat pe-, a fost preluat cu titlu valabil de la Statul Român și contractele de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii 112/1195, au fost încheiate cu bună credință și cu respectarea legii.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, reprezentantul revizuienților arată că în speță sunt incidente prev.art.322, pct. 5.pr.civ, după pronunțarea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voița părților ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Față de această împrejurare reprezentantul revizuienților arată că instanța la data pronunțării hotărârii atacate, nu a avut în vedere unele înscrisuri, deoarece au fost reținute de către partea potrivnică, Statul Român, și ca urmare, nu au putut fi înfățișate de către părți din motive independente de voința acestora, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
Instanța de fond prin sentința civilă nr. 5859/2003 pronunțată la data de 2.07.2003 a hotărât nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare ale revizuienților invocând două cauze de nulitate:
Imobilul în litigiu nu este înscris în lista anexă a Decretului 92/1950.Din această împrejurare rezultă că nu au fost respectate dispozițiile Decretului 92/1950 astfel încât preluarea imobilului de către Statul Român s-a făcut fără titlu, în mod abuziv.
Din memoriul tehnic rezultă că imobilul situat în C N- este monument istoric, iar potrivit art. 10 alin.2 din Legea 112/1995, imobilele declarate monumente istorice nu puteau fi vândute chiriașilor.
Procedura de vânzare a apartamentelor către revizuienți în baza Legii 112/1995, au fost comunicată abia la data de 27.07.2009 care confirmă faptul că imobilul în discuție nu era monument istoric la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare.
La data de 30.09.2009 Statul român prin Ministerul Culturii cultelor și patrimoniului Național, confirmă faptul că imobilul situat în C N,- nu era monument istoric la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare ci avea calitatea de bun cultural imobil.
Împotriva acestei sentințe revizuienții au depus apel iar apoi recurs la Curtea de Apel Cluj.
Instanța care a judecat recursul a menținut cele două cauze de nulitate invocată de instanța de fond Judecătoria Cluj N.
Având în vedere cele de mai sus, reprezentantul revizuienților apreciază că niciuna dintre cele 2 cauze de nulitate invocate de către instanța de fond și instanța de recurs nu are bază legală prin prisma actelor anexate la prezenta cerere.
Reprezentantul revizuienților avocat precizează de asemenea că, scriptele au apărut într-adevăr ulterior, iar informațiile ce le conține acele scripte după finalizarea recursului sunt în măsură să ducă instanța de revizuire să dea o altă soluție. La momentul vânzării în condițiile legii 112, acel imobil nu era prohibit de a fi vândut, premiza fiind greșită la instanța de fond.
Din punct de vedere procedural toate prevederile disp.art.322 pct. 2.pr.civ, sunt îndeplinite, iar scriptele apărute ulterior, și informațiile ce le conțin sunt de natură a schimba hotărârea.
Reprezentantul revizuienților și, avocat, în substituirea domnului avocat, solicită admiterea cererii de revizuire, respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei, solicitând amânarea pronunțării pentru ca avocatul ales al părților să depună concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat avocat solicită respingerea cererilor de revizuire ca neîntemeiate, susține motivele arătate în întâmpinare, și apreciază că sunt promovate cu rea credință.
În dosarul cu nr-, există toate actele la dosar la care se face trimitere, mai puțin actul cu privire la monumentul istoric. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Reprezentantul revizuienților avocat în replica reprezentantei reclamantului avocat, precizează că partea adversă vorbește cu rea credință, întrucât în mod eronat s-a consemnat că imobilul în litigiu este monument istoric.
Reprezentantul revizuienților avocat, în replică arată că este de acord cu punctul de vedere al reprezentantului revizuienților avocat.
Reprezentanta intimatei pârâtă avocat, nu se opune admiterii cererii de revizuire, precizând că Statul Român nu a făcut eforturi pentru a lămuri starea de fapt.
CURTEA
Prin cererea de revizuire înregistrată la 1.09.2009 reclamanții, au solicitat anularea deciziei civile nr. 488/R/12.03.2007 Curții de Apel Cluj, admiterea recursului reclamanților, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelurilor, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. revizuienții au arătat că actele pe care înțeleg să le depună la acest dosar, respectiv lista anexă a Decretului nr. 92/1950, din care rezultă că nu au fost respectate dispozițiile acestui act normativ, imobilul fiind trecut doar cu adresă în lista anexă și că nu putea figura în lista anexă în anul 1950, deoarece era decedat încă din data de 19.02.1916, procesul verbal de naționalizare semnat de numiții și, încheierea nr. 4044/1955 Tribunalului Cluj - cartea funciară și răspunsul serviciului de evidență patrimoniului, dovedesc faptul că cele două cauze de nulitate reținute de instanța de fond și de recurs nu au o bază legală.
La 30.10.2009 formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr- împotriva deciziei civile nr. 488/R/2007 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr-.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. și în motivarea ei revizuientul invocat ca acte noi următoarele: răspunsul dat de autoritățile statului la data de 30.09.2009, copia procesului verbal încheiat la 20.04.1950, copia deciziei nr. 30/1.09.1959 și copia adresei nr. 10431/24.09.1959, prin care Statul Român cerut intabularea dreptului său de proprietate.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că aceste înscrisuri nu au fost folosite în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, că aceste înscrisuri au existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire o solicită, că nu au putut fi prezentate, aduse în fața instanțelor, pentru că au fost reținute de autoritățile Statului Român, care fiind parte în proces nu le-a depus la dosarul cauzei.
Revizuientul a mai arătat că aceste acte sunt determinante pentru pronunțarea hotărârii și că nu le-a putut prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința lui.
Revizuientul a motivat cererea și pe fondul cauzei, arătând că, urmare cenzurării acestor acte se impune respingerea acțiunii, întrucât imobilul în litigiu a fost naționalizat de la o persoană care intra sub incidența Decretului nr. 92/1950, că în perioada încheierii contractelor imobilul în litigiu nu era monument istoric, astfel că nu exista nici o interdicție de înstrăinare.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul s-a opus admiterii cererii de revizuire, arătând că actele invocate de revizuienți nu reprezintă acte noi.
În ședința publică din 28.01.2010, în baza art. 164 alin.1 Cod proc.civ. instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Examinând cererile de revizuire, curtea reține următoarele:
Conform disp. art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. "revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".
Din conținutul acestui text de lege rezultă că, prima ipoteză se referă la descoperirea de înscrisuri doveditoare, în legătură cu care partea care a pierdut procesul dovedește faptul că au fost reținute de partea adversă sau nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Pentru a putea fi invocat cu succes acest motiv de revizuire, este necesară îndeplinirea cumulativă următoarelor condiții:
- partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul trebuind să fie prezentat de partea care exercită calea de atac;
- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere fi revizuită. Textul art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. se referă exclusiv la situația în care înscrisul exista la momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată, dar a fost reținut de adversar sau nu a putut fi înfățișat dintr-o cauză mai presus de voința părții interesate;
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, fără interesa dacă reținerea scrisului de către partea adversă a fost intenționată sau involuntară. În legătură cu această condiție, rezultă că este necesar ca revizuientul să nu fi cunoscut faptul reținerii înscrisului de către adversar în momentul judecării fondului;
- înscrisul să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Analizând îndeplinirea cumulativă a acestor condiții în cauză, curtea apreciază că nu sunt îndeplinite, pentru următoarele considerente: la fila 26-29 din dosarul nr. 8339/2003 se află actele invocate de revizuienți și anume: adresa nr. 10431/24.09.1959, deciziunea nr. 3086/30/1.09.1959, încheierea de CF din 24.09.1955 și lista anexă a Decretului nr. 92/1950, acte care au fost analizate de instanța de recurs. Astfel, instanța de control reține că în realitate, imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Român cu titlu valabil prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950, acesta încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv de stat potrivit disp. art. 2 lit. g din Legea nr.10/2001, având în vedere că acest act normativ a operat atât in rem cât și in personam, iar imobilul în litigiu a figurat pe lista anexă a decretului la poz. 48. Inadvertența cu privire la persoana de la care urma să se preia imobilul naționalizat s-a produs probabil datorită înscrierilor din CF 740 C-
Relevant în sensul netemeiniciei cererii de revizuire este și faptul că, chiar revizuienții în exercitarea căilor de atac, apelul și recursul, se referă la faptul că nu au fost respectate dispozițiile Decretului nr. 92/1950, respectiv identitatea dintre persoana menționată ca proprietar în listele anexe la decret și adevăratul proprietar al imobilului la data naționalizării, în anexa la decret figurând un oarecare în loc de proprietarii tabulari, că nelegal a apreciat instanța de apel că imobilul este supus vânzării, întrucât HG nr. 632/1996 face deosebire între imobilele declarate monumente istorice care se pot vinde și cele care nu se pot vinde, imobilul în litigiu fiind în prezent monument istoric.
În ce privește situația imobilului de monument istoric, deși prin sentința civilă nr. 5859/2003 a Judecătoriei Cluj -N s-a motivat interdicția de vânzare a imobilului pe motiv că ar fi monument istoric, instanța de apel și recurs au înlăturat această motivare, astfel că situația imobilului de monument istoric sau nu a constituit motiv de nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare însușit de instanța de recurs, care arată că imobilul în litigiu era monument istoric, așa cum rezultă din memoriul tehnic întocmit în vederea intabulării ( 67 din dosarul instanței de fond), astfel că prin prisma art. 10 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, acesta era exceptat de la vânzare, fiind irelevantă în cauză Hotărârea nr. 632/1996 pentru modificarea și completarea art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995.
De fapt, motivele invocate de revizuienți țin de aprecierea probelor administrate în cauză, lucru care nu se poate realiza încă o dată pe calea cererii de revizuire.
Pentru considerentele reținute, curtea va respinge cererea de revizuire formulată de, și împotriva deciziei civile nr. 488/R din 12 martie 2007 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține.
Urmare respingerii cererii de revizuire, în baza art. 274 Cod proc.civ. revizuienții vor fi obligați să plătească intimatului, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 98.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire declarată de, și, împotriva deciziei civile nr. 488/R din 12 martie 2007 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe revizuienți să-i plătească intimatului, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
30 ex/10.02.2010
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
