Obligație de a face. Decizia 191/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/R/2010
Ședința publică din: 28.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTORI: Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 515/A din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă -, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurenta pârâtă și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care având în vedere hotărârea nr. 79/17.12.2009, privind constituirea completelor de judecată pe anul 2010, în compunerea completului intră doamna judecător, aflată pe prima poziție din planificarea de permanență.
Se constată că, la dosar, s-a depus prin registratura instanței, întâmpinare de către reclamanta intimată.
Recurenta depune la dosar taxa judiciară de timbru
Instanța pune în discuție recurentei să precizeze dacă este sau nu nepoată de soră și dacă mama acesteia este sau nu în viață.
Recurenta arată că este nepoată de soră, iar mama acesteia trăiește și se numește.
Recurenta solicită instanței acordarea unui nou termen de judecată, precizând că a formulat o acțiune civilă, având ca obiect constatarea masei succesorale după defuncta, acțiune pe care o depune la dosar, care nu poartă ștampila de înregistrare, arată că nu este încă înregistrată.
Reclamanta se opune amânării cauzei.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei solicitată de recurenta, ca nejustificată.
Recurenta, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a depune la dosar acțiunea civilă formulată pe rolul Judecătoriei Huedin, cu numărul de înregistrare.
Instanța încuviințează cererea și lasă cauza la a doua strigare.
S-au reluat dezbaterile în prezenta cauză la a doua strigare, iar recurenta învederează instanței că nu are posibilitate să depună la dosar acțiunea civilă cu numărul de înregistrare, întrucât a solicitat reducerea taxei judiciare de timbru și depune la dosar copia privind plata parțială a taxei judiciare de timbru.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Recurenta, solicită admiterea recursului solicitând ca imobilul în litigiu să nu se vândă.
Reclamanta intimată solicită anularea recursului ca fiind netemeinic și nelegal.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 553/27.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Huedin, a fost dmisă cererea de chemare în judecată exercitată de reclamanta împotriva pârâtei și, în consecință, obligată pârâta să-i predea reclamantei actele de stare civilă ale defunctei și titlurile de proprietate 28023/1185 din 19.04.1999 și 28023/1187 din 19.04.1999 emise de Comisia Județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum si plata sumei de 19,3 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța reținut că, prin sentința civilă nr. 674/2008 a Judecătoriei Huedin, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea formulată de pârâtă, reclamantă în acel dosar, împotriva reclamantei din prezentul dosar, pârâtă în acel dosar, alături de alte persoane.
Pârâta a afirmat că ar fi încheiat cu defuncta o convenție prin care, în schimbul întreținerii defunctei, i s-ar fi transmis anumite bunuri (terenuri și construcții).
Aceste convenții având ca obiect și terenuri, forma autentică este cerutăad validitatem.
În lipsa unei astfel de forme, în temeiul principiului conversiunii actelor juridice, convențiile pot fi calificate ca și antecontracte de vânzare-cumpărare, prin care promitenții vânzători își asumă obligația de a face anume încheierea actelor în formă autentică.
Pe cale oblică, reclamanta a solicitat executarea directă atipică a obligației defunctei.
În temeiul art. 1073-1075 Cod civil, creditorul are îndreptățirea de a primi executarea întocmai obligației sale. El poate solicita pronunțarea unei hotărâri prin care promitenții vânzători să fie obligați să încheie convenția în formă autentică sau în caz contrar, hotărârea să țină loc de act autentic.
Pentru pronunța o astfel de hotărâre, reclamanții trebuie să facă dovada că promitentul vânzător este proprietar.
Din analiza titlului de proprietate -, a titlului de proprietate -, a extrasului CF 951, asupra bunurilor înscrise în aceste acte coproprietară și proprietară este defuncta.
Întrucât la data promovării acțiunii era decedată, aceasta nu mai poate fi obligată să încheie convenția în forma autentică pentru simplu motiv că aceștia nu mai există.
Dreptul ei de proprietate, ca urmare a decesului s-a transmis unor persoane.
Excepție de la principiul relativității efectului contactului (convenția produce efecte doar între părțile contractante) sunt avânzii-cauză care trebuie să îndeplinească întocmai obligația asumată de autorul lor.
În această categorie se includ moștenitori legali.
Însă, pentru a se constata calitatea de moștenitori și implicit calitatea de continuatori juridici ai unei persoane decedate trebuie urmată o procedură notarială sau o procedură contencioasă în fața instanței de judecată.
În cazul de față, pârâta, deși a chemat în judecată persoane care au ascendență comună cu defunctă, nu a solicitat constatarea masei succesorale a defunctei și calitatea de moștenitori ai acesteia a pârâților care să fie obligați să respecte obligația de a face autoarei lor.
Pe de altă parte a se pronunța o hotărâre judecătorească pe baza petitelor solicitate de reclamantă, fără a se formula și timbra petite cu obiect stabilirea compunerii masei succesorale și a calității de moștenitor, ar aduce atingere taxelor pe succesiune datorate statului întrucât s-ar eluda plata acestora.
În lipsa unei astfel de constatări nu se poate obliga, așa cum a cerut reclamanta, obligarea acestor pârâți să încheie contract autentic. De aceea, se poate afirma că pârâți nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată și în consecință, a respins cererea.
Pentru aceleași considerente pârâții nu au calitate procesuală nici în privința petitului de sistare a indiviziuni.
Este de reținut așadar că, în dosarul civil mai sus menționat, pârâta a înțeles să se folosească, în dovedirea petitelor formulate în calitate de reclamantă, de titlul de proprietate nr. - și titlul de proprietate nr. -, precum și actele de stare civilă ale defunctei, născută, pe care le deținea.
Potrivit art. 69 din Legea 36/1995 modificată, în cererea de deschidere a procedurii succesorale, vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral. De asemenea, potrivit art. 77 din aceeași lege, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de probă admise de lege.
Potrivit art. 1075.Civ. orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.
Prestația de a face este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o prestație pozitivă în favoarea subiectului activ.
Raportat la aceste prevederi legale, rezultă că, fiind obligatorie depunerea actelor de stare civilă, precum și a înscrisurilor ce atestă dreptul de proprietate al defunctului a cărui succesiune este dezbătută, reținerea acestora de către o persoană (străină sau nu de succesiune) și refuzul de a le preda succesorilor care au sesizat notarul public, este abuzivă.
Instanța, apreciind că cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta este întemeiată, a admis-o și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să predea reclamantei actele de stare civilă ale defunctei și titlurile de proprietate 28023/1185 din 19.04.1999 și 28023/1187 din 19.04.1999 emise de Comisia Județeană C pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin decizia civilă nr. 515/A/21.10.2009 Tribunalului Cluj, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii se reține faptul că, obiectul prezentei cereri de chemare in judecată este obligație de a face, cerere neevaluabilă în bani. Raportat la această calificare juridică, tribunalul în temeiul art. 282 indice 1.pr.civ. a calificat calea de atac din speță ca fiind apelul.
Cererea de chemare în judecată este semnată de către intimata u. Totodată, aceasta a fost prezentă și în fața instanței de apel, confirmând prin această prezență că cererea de chemare în judecată este manifestarea sa de voință.
In ceea ce privește motivele legate de citarea apelantei este de remarcat că aceasta nu invocă nulitatea hotărârii atacate arătând și la termenul de judecată din fața instanței de apel că știa de existența litigiului câtă vreme acesta s-a aflat în fața instanței de fond.
Referirea la sentința nr. 674/2009 a Judecătoriei Huedin și preluarea considerentelor acestei sentințe este justificată prin prisma faptului că existența acestei hotărâri și considerentele reținute în cuprinsul ei fac dovada în speță că actele solicitate a fi predate de către intimata se află în posesia apelantei (temeinicia acțiunii) și justifică, totodată, interesul și calitatea procesuală în formularea cererii de chemare în judecată.
Astfel, reclamanta are calitate de succesibil a defunctei, făcând parte din grupa a II a de moștenitori legali și dorește deschiderea procedurii succesorale după această defunctă. Dezbaterea acestei succesiuni nu este posibilă, conform prevederilor cuprinse în Legea 36/1995, în lipsa actelor de stare civilă ale defunctei si a actelor care fac dovada bunurilor aflate în proprietatea sa. Ca atare, reclamanta justifică interesul și calitatea procesuală activă în formularea prezentei cereri.
Sentința mai sus menționată face dovada că pârâta deține aceste acte, astfel spus că acțiunea din prezentul dosar este și întemeiată.
Rezultă din cele mai sus indicate că referirea la sentința anterior pronunțată între părți nu este întâmplătoare, ci stă la baza aprecierii îndeplinirii condițiilor de exercitare a acțiunii civile și la aprecierea temeiniciei aceleiași acțiuni.
Prin prisma motivelor mai sus menționate, acțiunea reclamantei este pe deplin probată, nerămânând la nivel de simplă afirmație.
Nu are importanță modul în care apelanta a ajuns în posesia actelor, dacă a refuzat sau nu să le predea, ci ceea ce este esențial este că aceste acte sunt în posesia sa și că până în prezent nu le-a predat reclamantei care dorește dezbaterea succesiunii după sora sa.
Pretențiile pe care apelanta le ridică asupra bunurilor rămase după defuncta nu se rezolvă prin reținerea actelor din speță, ci prin promovarea acțiunilor necesare realizării acestor pretenții. Mai mult, așa cum rezultă și din considerentele sentinței nr. 674/2009 a Judecătoriei Huedin, dezbaterea succesiuni ar fi necesară și pentru soluționarea acestor pretenții, întrucât aceste pretenții pot fi soluționate doar în contradictoriu cu moștenitorii (nu succesibilii) defunctei sus menționate, care, în calitate de succesori cu titlu universal (sau universal) pot fi obligați la încheierea în forma cerută de lege a actelor pe care apelanta își întemeiază pretențiile.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs pârâta, solicitând modificarea ei, admiterea apelului schimbarea sentinței apelate, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului ei, pârâta învederează că instanțele de fond nu au făcut altceva decât să reitereze considerentele dintr-o altă hotărâre pronunțată într-un proces ce a avut loc între aceleași părți, hotărâre prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, fiind respinsă acțiunea ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Recurenta nu a reținut și nu a refuzat predarea actelor obiect al prezentului proces, ea fiind persoana care a locuit cu defuncta, care fost ei, locuind și în prezent în casa acesteia, iar actele și cheile i-au fost lăsate cu însărcinarea de a nu le da nimănui, împrejurare ce o poate proba cu martori.
Dreptul ei la apărare i-a fost încălcat de instanța de apel, nefiindu-i dat un termen pentru pregătirea apărării în această fază a procesului, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată.
Scopul pentru care recurenta păstrează actele este tocmai dezbaterea succesiunii după defuncta, care fost ei.
Reclamanta intimată, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe motiv că actele îi sunt necesare pentru dezbaterea succesiunii pentru defuncta ei soră, iar pârâta le reține fără nici un drept.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept,curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește dreptul la apărare al recurentei, acesta nu a fost nicidecum încălcat de instanța de apel, apelul ei fiind înregistrat la data de 14 iulie 2009, ea fiind citată pentru termenul de judecată din 21.10.2009 încă din 24 iulie 2009, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 6 din dosarul tribunalului, având la dispoziție trei luni pentru pregătirea apărării, cu atât mai mult cu cât apelul a fost promovat de ea.
Pe fond, corect a statuat tribunalul că actele sunt reținute în mod nelegal, câtă vreme acțiunea exercitată de ea împotriva moștenitorilor defunctei, printre care se află și reclamanta a fost respinsă tocmai pentru că nu s-a dezbătut succesiunea după această defunctă și pârâta, reclamantă în acel proces, nu a formulat un astfel de capăt de cerere.
Pârâta susține că are un interes în reținerea actelor, întrucât încheiat un contract de întreținere cu defuncta și dorește să-l realizeze în justiție împotriva moștenitorilor acesteia, motiv pentru care are nevoie de acte, însă, așa cum s-a arătat, prima acțiune fost respinsă pentru că nu a solicitat dezbaterea acțiunii, o nouă acțiune nu a fost promovată până la data soluționării recursului, recurenta încercând înregistrarea ei între cele două strigări ale cauzei în recurs. Așadar, recursul ei nu este fondat, pe de o parte, pentru că nu a solicitat dezbaterea succesiunii, iar, pe de altă parte, pentru că nu o împiedică nimic să facă copii legalizate de pe acte, pe care să le poată utiliza într-un eventual proces ulterior.
De altminteri, așa cum au reținut instanțele de fond, este chiar în interesul ei să se stabilească cine sunt moștenitorii defunctei, pentru ști împotriva cui să se îndrepte printr-o eventuală acțiune în realizarea contractului de întreținere.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 515/A din 21.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/01.02.2010
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu Anca Adriana
