Legea 112/1995. Decizia 684/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 684
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenții și împotriva deciziei civile nr. 54 din 13 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3422 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și intimata COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG.112/1995 Dr. Tr.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenții și, intimatul personal și asistat de avocat care reprezintă și pe intimata lipsind intimata COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG.112/1995 Dr. Tr.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimați, a considerat că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate, solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Drobeta Turnu S data de 06.05.2008, petenții și au chemat in judecată pe intimații Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995 M, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr.162/1996 a Comisiei județene de aplicare a Legii 112/1995 în ceea ce privește calitatea de moștenitor a numitului (autorul intimaților) și constatarea calității de unică persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului situat în Dr-Tr-S-, a numitei -.
În motivarea acțiunii petenții au arătat că prin Hotărârea nr.162/1996, Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995 Mad ispus restituirea în natură a imobilului situat în Dr-Tr-S-, fosta proprietate a autorului, trecută în proprietatea statului prin Decretul-Lege nr.92/1950 către -, autoarea petenților, și, autorul intimaților.
Ulterior, prin Hotărârea nr.220/1996 aceeași comisie a modificat Hotărârea nr.162/1996 și a dispus acordarea despăgubirilor pentru imobilul mai sus-menționat, precizând că nu putea fi restituit în natură. Prin nr.366/1998 definitivă și irevocabilă a fost anulată Hotărârea nr.220/1996, rămânând astfel în vigoare și deplin valabilă Hotărârea nr.162/1996 prin care s-a dispus restituirea în natură.
Au mai arătat petenții că prin testamentul olograf din 5 octombrie 1946 autorul a instituit-o pe soția sa - legatara universală, urmând să culeagă întreaga sa avere, autorul neavând alți moștenitori rezervatari. Mai mult, a renunțat expres la moștenirea autorului, astfel cum rezultă din declarația autentică de renunțare la succesiune înregistrată sub nr.2009 din 05.05.1977.și în raport de aceste împrejurări, singurul moștenitor al autorului a fost soția acestuia, -, astfel cum reiese și din certificatul de moștenitor nr.318/19 mai 1977.
Numitul a decedat, având ca moștenitori pe în calitate de fiu și în calitate de soție supraviețuitoare, iar - a decedat la data de 1.03.1997 având ca moștenitori pe petenții și, fiecare cu o cotă de 1/2 din moștenire, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.84/1997, certificatul suplimentar de moștenitor nr.414/2006 din testamentul autentic nr.481/1994, precum și nr.718/1999, definitivă și irevocabilă.
Au precizat petenții că între ei a intervenit actul de partaj voluntar nr.1729/2006 prin care reclamanta - a transmis cota ei parte din imobilul restituit prin hotărârea nr.162/1996 care îi revenea în calitate de moștenitoare a autoarei - către reclamantul, în schimbul unei sulte.
Judecătoria Drobeta Turnu S prin sentința supusă recursului a admis acțiunea formulată de petenții și, constatând nulitatea absolută parțială a hotărârii nr.162/1996 a Comisiei județene de aplicare a Legii 112/1995 M și calității de unică persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului din Dr.Tr.S-, a numitei -.
S-a lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond reținut că, din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că autorul pârâților renunțat la succesiunea autorului, astfel fiind, acesta este străin de moștenirea acesteia, neavând nici un drept asupra imobilului restituit prin Hotărârea nr. 162/1996, singurul moștenitor acceptant al succesiunii fiind soția sa -.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimații în motivare susținând că nu au fost legal citați și că instanța a reținut greșit situația părților și a drepturilor acestora față de succesiunea autorului lor.
Prin decizia nr.54 A din 13 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a înlăturat primul motiv de apel și a reținut că pârâții nu au solicitat citarea și comunicarea actelor de procedură la o altă adresă decât cea indicată de reclamanți prin cererea de chemare în judecată și au fost reprezentați în proces prin apărător ales, astfel că în raport de dispozt.art.153 alin.2 pr.civ. - instanța nu avea obligația citării lor.
A mai reținut tribunalul că este corectă soluția de admitere a acțiunii având în vedere că prin declarație notarială autorul pârâților a renunțat expres la moștenirea defunctului, situație reținută în certificatul de moștenitor nr.318/1977.
Analizând conținutul declarației notariale instanța a argumentat că mențiunea din act potrivit căreia declarantul nu a făcut nici un act de acceptare expresă a succesiunii nu schimbă natura declarației de act renunțător la succesiune și că dimpotrivă, întărește declarația de renunțare la moștenire, întrucât mențiunea s-a făcut în considerarea irevocabilității actului de opțiune succesorală pentru a atesta fără dubiu că renunțarea își produce efectele.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, invocând nulitatea deciziei dedusă din dispozițiile art.304 pct.8 și 9 pr.civ.
Au susținut că ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și au schimbat natura și înțelesul acestuia.
Argumentând acest motiv recurenții au arătat că prin acțiune reclamanții au invocat două cauze de nulitate a hotărârii Comisiei județene M de aplicare a Legii 112/1995, și anume calitatea de renunțătoare a autorului pârâților la succesiunea fratelui său - defunctul, și calitatea autoarei reclamanților de unică moștenitoare a defunctului pe baza testamentului prin care a fost instituită legatară universală a averii defunctului - iar instanțele au analizat doar prima cauză de nulitate.
Au mai susținut că declarația notarială dată de autorul lor a fost greșit interpretată ca act de renunțare la succesiune, întrucât nu se referă la renunțare ci la neacceptarea succesiunii, instituție distinctă cu efecte diferite în planul aplicării dispozițiilor legale de retrocedare a proprietăților foștilor proprietari.
Au considerat recurenții că mențiunea din declarație de a fi trecută în registrul de renunțări la succesiune nu este de natură a schimba natura actului - considerat act de atestare a neacceptării succesiunii.
Privitor la testamentul prin care soția defunctului a fost instituită legatară universală a averii - recurenții au arătat că beneficiara testamentară nu a optat, la data dezbaterii succesiunii pentru această calitate, neprezentând testamentul notarului și, odată acceptată succesiunea legală nu mai putea să aibă loc o altă dezbatere prin care să invoce beneficiul testamentului.
Un alt motiv de recurs se referă la neanalizarea de către instanță a motivului de apel privitor la aplicarea normelor metodologice prin care s-a explicat situația renunțătorilor la succesiune - susținând că prima teză a alin.3 al art.4 din Lg.10/2001 vizează numai ipoteza în care, cu privire la imobilul ce face obiectul legii a avut loc o dezbatere succesorală - ceea ce nu-i cazul în speță, întrucât în certificatul de moștenitor nr.318/1997 nu s-a menționat și imobilul din Tr.S-.
Au apreciat recurenții că instanțele trebuiau să țină cont de atitudinea moștenitoarei - față de autorul lor - referindu-se la formularea de cereri comune ale acestora pentru restituirea imobilelor din proprietatea defunctului.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au arătat că s-a interpretat corect de către instanțe declarația notarială dată de autorul părților, că aspectele privitoare la dezbaterea succesiunii defunctului - exced cadrul procesual și că instanțele au aplicat corect dispozițiile legale privind renunțarea la succesiune, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea reclamanților nu s-au invocat două cauze de nulitate a hotărârii Comisiei județene de aplicare a Legii nr.112/1995, ci o singură cauză ce se referă la lipsa calității pârâților de persoane îndreptățite la restituirea imobilului atrasă de lipsa calității de moștenitor al fostul proprietar a autorului pârâților.
În susținerea celor afirmate s-au adus două argumente și anume, pe de o parte renunțarea autorului pârâților la succesiune fratelui său și instituirea autoarei reclamanților - - soția defunctului ca legatară universală a averii succesorale ce a avut drept consecință înlăturarea de la moștenire a colateralilor defunctului.
Instanțele au reținut pe baza certificatului de moștenitor și a declarației notariale că autorul pârâților a renunțat expres la succesiunea fratelui și, având în vedere consecințele juridice ale actului de renunțare la succesiune au concluzionat că nu mai putea să cară în baza. 112/1995 restituirea imobilului ce a aparținut fratelui său, constatând nulitatea parțială a hotărârii prin care s-a dispus restituirea imobilului către autoarea reclamanților și autorul pârâților în privința calității acestuia din urmă de persoană îndreptățită la restituire.
Nu era necesar ca instanțele să mai examineze și celălalt argument adus de reclamanți în susținerea acțiunii, fiind suficientă reținerea calității autorului pârâților de renunțător la succesiune.
Celelalte aspecte invocate de recurenții pârâți privitoare la dezbaterea succesiunii defunctului - exced cadrul procesual prezent în care nu s-a cerut anularea certificatului de moștenitor nr.318/12977 ce atestă ca unică moștenitoare legală a defunctului pe soția supraviețuitoare, ca urmare a renunțării exprese la succesiune a fratelui defunctului
Instanțele au avut în vedere acest certificat dar au analizat și conținutul și forma declarației notariale pe baza căreia s-a reținut renunțarea la succesiune - pe care au interpretat-o corect.
Declarația cuprinde o mențiune expresă de renunțare a declarantului la succesiunea fratelui și cererea de înscriere a declarației în registrul de renunțări.
Renunțarea la succesiune reglementată prin dispoz.art.695-703 din codul civil este manifestarea de voință a succesibilului prin care acesta declară în mod expres că înțelege a nu uza de drepturile pe care vocația succesorală i le conferă.
Legea cere renunțarea expresă și înregistrarea declarației de renunțare în registrul special de la birourile notariale.
Renunțarea la succesiune a autorului pârâților s-a dat în forma cerută de lege - fiind o renunțare expresă dată prin declarație autentică trecută în registrul special de renunțări.
în declarația de renunțare la succesiune a unei mențiuni privitoare la neefectuarea unor acte de acceptare a succesiunii nu schimbă natura declarației din act de renunțare în act ce atestă neacceptarea - atâta timp cât declarația cuprinde mențiunea expresă de renunțare la succesiune.
Mențiunea privitoare la neacceptarea succesiunii s-a făcut tocmai spre a întări valabilitatea actului de renunțare având în vedere caracterul irevocabil al actelor de acceptare a succesiunii.
Prin urmare, s-a considerat necesar a se preciza că anterior renunțării nu s-au făcut acte de acceptare tocmai spre a se da eficiență actului de renunțare la succesiune.
Instanțele au reținut corect și consecințele renunțării la succesiune în planul aplicării legilor de restituire a proprietății foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora.
Efectul esențial al renunțării este consacrat prin dispoz.art.696 civ. potrivit cărora eredele ce a renunțat este considerat că nu a fost niciodată erede.
Totodată, renunțarea are un caracter indivizibil.
Renunțarea are efect retroactiv, renunțătorul fiind considerat persoană străină de moștenire, atât pentru drepturilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii, cât și pentru cele viitoare. Faptul că succesiunea dezbătută în anul 1977 nu a avut în vedere și imobilul în discuție, nu are relevanță de îndată ce autorul recurenților a renunțat la succesiunea fratelui său, dreptul de opțiune fiind indivizibil în sensul că moștenirea nu poate fi parțial acceptată ori parțial repudiată.
În acest sens sunt și dispoz.de la pct.4.6 din Normele metodologice de aplicare a Lg.10/2001, aprobate prin HG 250/2007.
Conform acestora, " având în vedere că textul legal al art.4 alin.3 din.10/2001 face referire numai la succesibilii neacceptați, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaște valabilitatea renunțării exprese a unui sau unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibilii acceptanți notificatori și cei neacceptați notificatori, care au fost repuși în termen)".
Susținerile recurenților privitoare la neexaminarea de către instanța de apel, a atitudinii pe care autoarea reclamanților a avut-o față de cererile formulate de autorul lor, în baza Lg.112/1995, nu sunt de natură a schimba situația de fapt reținută de instanțe, pe baza declarației de renunțare la succesiune.
De altfel, prin hotărâri judecătorești irevocabile ( 273/2007 a Tribunalului Mehedinți menținută prin decizia nr.750/2007 a Curții de APEL CRAIOVA ), s-a respins cererea formulată de pârâții din prezenta cauză prin care au solicitat anularea dispoziției nr.2187/2005 a Primăriei Dr.Tr.S, act prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Tr.S- (ce a aparținut autorului ), doar către soția supraviețuitoare -, instanțele reținând că autorul lor a renunțat expres la succesiunea fratelui.
Prin urmare, asupra renunțării la succesiune a autorului pârâților, instanțele au statuat și în precedent.
Față de toate aceste considerente, nu se poate reține existența motivelor de recurs invocate de către recurenți, instanțele interpretând corect declarația notarială și aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale, astfel că se va respinge ca nefondat recursul.
În baza art.274 pr.civ. vor fi obligați recurenții către intimați la 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător suportat de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții și împotriva deciziei civile nr. 54 din 13 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- și a sentinței civile nr.3422 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și intimata Comisia Locală de aplicare a LG.112/1995 Dr. Tr.
Obligă recurenții la 1190 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.06.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
