Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.108/
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești
este reprezentat de procura -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, cu sediul în B, str.-, nr.29, sector 1, împotriva sentinței civile nr.583 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta -, domiciliată în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești pune concluzii de admitere a apelului, schimbarea hotărârii apelate și admiterea acțiunii, în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație în Turcia, având în vedere faptul că această țară nu este membră a Uniunii Europene.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține cauza în vederea soluționării.
CURTEA:
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 mai 2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Turcia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtei .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a fost returnată din Turcia la data de 12.04.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.284/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.604/2004.
Măsura se impune în baza dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006 și în baza art.5 din aceeași lege, fiind în conformitate și cu art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la. punctul 4.
Prin sentința civilă nr.583 din 2 iunie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins cererea formulată de reclamantă, reținând următoarele:
La data de 29.06.2006, pârâta a plecat din țară legal, cu pașaport, prin Vama G, a tranzitat prin Bulgaria și a ajuns în Turcia, unde s-a stabilit în orașul Istambul și a lucrat la un atelier de confecții, iar la 08.04.2009 aceasta s-a prezentat la Ambasada Română în Turcia pentru a i se elibera un document. A fost returnată în România cu avionul Companiei fără escortă, iar biletul de avion a fost cumpărat cu bani săi proprii.
Este adevărat că dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, prevăd posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, însă acestea trebuie să fie interpretate și aplicate în conformitate cu legislația europeană și cu Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceste convenții.
Astfel, potrivit art.39 din Tratatul de instituire a comunităților europene (versiunea consolidată prin Tratatul d l Amsterdam ):
Libera circulație a lucrătorilor este garantată în cadrul comunității și implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă.
Sub rezerva restricțiilor justificate de motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică, libera circulație a lucrătorilor implică dreptul:
a) de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;
b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre;
c) de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată în conformitate cu legile, regulamentele și normele administrative, care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor statului respectiv;
d) de a rămâne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost încadrat în muncă în acel stat, în condițiile care vor face obiectul unor regulamente de aplicare adoptate de comisie.
Dispozițiile prezentului articol, nu se aplică încadrării în administrația publică.
De asemenea, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la liberă circulație și ședere, pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora:
Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Pentru a stabili dacă persoana respectivă reprezintă un pericol pentru ordinea publică sau siguranța publică, la eliberarea certificatului de înregistrare sau, în absența unui sistem de înregistrare, în termen de cel mult trei luni de la intrarea persoanei respective pe teritoriul său sau de la data la care persoana și-a semnalat prezența pe teritoriul său în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) ori la eliberarea permisului de ședere, statul membru gazdă poate, în cazul în care consideră indispensabil, să ceară statului membru de origine sau, dacă este necesar, altor state membre să îi furnizeze informații privind antecedentele persoanei respective. Această consultare nu poate avea un caracter sistematic. Statul membru consultat răspunde în termen de două luni.
Statul membru care a eliberat pașaportul sau cartea de identitate permite titularului documentului care a fost expulzat din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică de pe teritoriul altui stat membru să reintre pe teritoriul său fără nici o formalitate, chiar dacă documentul nu mai este valabil sau dacă cetățenia titularului este contestată".
Din dispozițiile textelor citate anterior, care se aplică direct (principiul efectului direct al dreptului comunitar a fost consacrat în Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, en Loos Adminitratie der, 26/62, 3) și cu prioritate față de dreptul intern (principiul supremației dreptului comunitar a fost consacrat prin Hotărârea Curții din 15 iulie 1964, Costa, 6/64, 1964, p. 1141), rezultă că restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, respectându-se totodată principiul proporționalității.
În prezenta cauză s-a dispus returnarea pârâtei din Turcia, fără să se invoce și să se dovedească existența vreunuia dintre motivele pentru care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație a persoanelor.
Tot astfel, potrivit art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale:
" se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.
Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.
Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Și din acest text care, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, se aplică cu prioritate față de reglementările interne, rezultă că, restrângerea dreptului la liberă circulație se poate dispune numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la această convenție, ratificată prin Legea nr.30/1994, respectiv pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora și numai dacă aceasta constituie o măsură necesară într-o societate democratică.
Din nici una din probele administrate în cauză nu rezultă prezența vreunuia dintre cazurile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a persoanelor.
De altfel, dreptul la liberă circulație este garantat și de Constituția României, care prevede în art.25 că:
,Dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară".
Având în vedere motivele invocate, instanța a considerat că în cauză nu se impune a se lua măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei, astfel că cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr.583/2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a declarat apel, în termen legal, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru motivul că tribunalul a interpretat greșit legea internă și internațională relevantă în materia ce se judecă și nu s-a referit la situația concretă din cauza cu care a fost investit.
Tot în dezvoltarea motivelor de apel s-a precizat că intimata a fost returnată din Turcia pentru motive de ordine publică, iar măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se justifică pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitative enumerate din art.53 din Constituția României.
De asemenea, s-a arătat în apel că în motivarea sentinței atacate, instanța de fond se folosește și de prevederile comunitare ce reglementează dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora, ori Turcia nu face parte din Uniunea Europeană.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de restrângere a dreptului la libera circulație față de intimata.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în apel și din ansamblul probelor administrate la fond și în faza de apel, Curtea constată următoarele:
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Pârâta, domiciliată în comuna, sat, județ V, a ieșit legal din țară la data de 29 iunie 2006, prin vama G, cu destinația Turcia, stabilindu-se în orașul Istambul și lucrând la un atelier de confecții. Aceasta nu a obținut prelungirea vizei pentru Turcia, astfel că în data de 7 mai 2009, pârâta a fost expulzată din această țară pe motiv că a depășit viza și că nu a plătit amenda de depășire a vizei și i s-a aplicat interdicția de a reintra pe teritoriul statului.
Curtea constată că cele reținute în sarcina pârâtei aduc atingere ordinii publice și anume stoparea migrației ilegale, astfel că în cauză sunt întrunite condițiile dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, în mod greșit prima instanță a reținut că față de pârâta se poate face aplicarea prevederilor comunitare ce reglementează dreptul la liberă circulație și ședere, pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora, fără să aibă în vedere că Turcia nu face parte din Uniunea Europeană.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că în baza art.38 și art.39 din Legea nr.248/2005 se impune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Turcia privind pe pârâta, CNP -, domiciliată în comuna, sat, județ V, pentru o perioadă de 1 an.
În concluzie, în baza art.296 Cod procedură civilă, se va admite apelul reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte, se va schimba sentința civilă nr.583/2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Civilă, în sensul că se va admite cererea și se va restrânge dreptul la libera circulație în Turcia privind pe, pentru o perioadă de 1 an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.583 din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Civilă, intimată-pârâtă fiind, CNP -, domiciliată în comuna, sat, județ
Schimbă sentința civilă nr.583/2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția Civilă, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și restrânge dreptul la libera circulație în Turcia privind pe, pentru o perioadă de 1 an.
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 august 2009, la Curtea de Apel Pitești -Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.9/31.08.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Daniel Radu
