Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/A/2009 | |
Ședința publică 7 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Andrea Annamaria Chis | --- - |
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotrivasentinței civile nr. 142 din 10 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect limitarea dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă asupra apelului.
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj pune concluzii în sensul respingerii apelului și în consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 142 din 10 martie 2009 Tribunalului Cluj, fost respinsă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva pârâtului -, având ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, potrivit Ordinului de părăsire a teritoriului cu decizia de returnare la frontieră și decizia de privare de libertate în acest sens, acte traduse din limba franceză, numitul, născut la C-N, la 30.06.1986, de naționalitate română, trebuie să părăsească teritoriul Belgiei, precum și teritoriile statelor următoare: Germania, Austria, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia, Cehia și Malta.
În motivarea acestora se invocă prevederile art.7 alin.1,1 conform cărora "se află în Regat fără a avea documentele necesare; persoana vizată nu este în posesia unui document de identitate"și prevederile articolului 7 alin.1,8 conform cărora "exercită o activitate profesională în subordonare (1) fără a fi în posesia unei autorizații primite în acest scop; flagrant delict de muncă la negru. PV: NI.61L4.-/2008".
Referitor la statele Bulgaria-România, se arată următoarele: "Luând în considerare că persoana vizată este cetățean al unui stat UE, a fost surprins fără permis de muncă în perioada de tranziție de la 01.01.2007 la 31.12.2008 prevăzută de articolul 23 al Actului privind condițiile de aderare ale noilor state membre și în diverse anexe ale acestui ce însoțesc Tratatul de aderare din data de 25.04.2005".
În aplicarea articolului 7 alin.2 al aceleiași legi se precizează că este necesară returnarea, fără întârziere, a persoanei vizate la frontieră, cu excepția frontierelor germană, austriacă, spaniolă, franceză, italiană, luxemburgheză, olandeză, portugheză, norvegiană, suedeză, finlandeză, islandeză, daneză, estoniană, letoniană, lituaniană, ungară, poloneză, slovenă, slovacă, cehă și malteză pentru motivul următor: "Respectivul nu poate părăsi legal, prin propriile sale mijloace"."Având în vedere că interesatul era în curs de a lucra fără permis, există riscul de a continua comportamentul ilegal".
Făcând aplicarea articolului 7 alin.3 al aceleiași legi se menționează că "executarea returnării sale la frontieră neputând fi efectuată imediat, persoana vizată va fi deținută în acest scop". "Având în vedere că respectiva nu posedă nici un document de identitate, respectivul trebuie întemnițat pentru a permite autorităților sale naționale acordarea unui titlu de călătorie".
Potrivit talonului întocmit de către lucrătorii în data de 03.11.2008, pârâtul a ieșit din țară la data de 15.04.2008 prin Vama și a fost returnat de către organele de poliție belgiene pe motiv de ședere ilegală.
Din declarația dată de către pârât în prezența unui lucrător al punctului - la data de 03.11.2008, a rezultat că pârâtul, născut la data de 30.06.1986 în localitatea O, fiul lui și, domiciliat în H, județul C, strada - - nr.72, posesor al CNP -, a ieșit din țară la data de 15.04.2008 prin Vama, cu pașaport, tranzitând Ungaria, Austria, Germania, ajungând în Belgia la adresa de 400, unde a lucrat în domeniul construcțiilor din data de 15.04.2008 până în data de 20.10.2008, iar în data de 26.11.2008 a fost reținut de către autoritățile belgiene pe motiv de ședere ilegală pe teritoriul Belgiei, nefiind judecat, măsura fiind luată de Poliția din Belgia. A mai rezultat din declarație că pe perioada cât a fost reținut, pârâtul a fost tratat bine, aducându-i-se la cunoștință că poate face recurs împotriva măsurii returnării, luând la cunoștință de prevederile art.292 Cod penal.
Conform prevederilor art.38 din Legea nr.248/2005 "Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat".
Raportat la starea de fapt menționată anterior, situația pârâtului s-ar încadra la dispozițiile literei a din textul legal redat mai sus.
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Comunității Europene, pronunțată în cauza C-33/2007, s-a stabilit însă, că dreptul comunitar, în general, și directivele privind dreptul cetățenilor Uniunii la liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii Europene, în special, nu se opune unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe.
În motivarea acestei interpretări, s-a arătat că, pe de o parte, conduita acestui resortisant trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, iar pe de altă parte, este necesar ca măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În condițiile în care pârâtul a fost returnat pe considerentul că a prestat muncă fără a deține un permis de muncă, tribunalul a apreciat că prezența acestuia în statul belgian nu constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al acestei societăți, măsura restrictivă ce se impune a fi luată depășind cadrul a ceea ce este necesar pentru evitarea unor asemenea situații.
De altfel, îngăduirea prestării muncii de către un resortisant pe teritoriul statului belgian, fără a fi deținătoarea unui permis de muncă, este imputabilă și persoanei fizice sau juridice pentru care s-a desfășurat această activitate, legislația în materia muncii trebuind a fi respectată în egală măsură atât de către așa-zisul angajator, cât și de către persoana în discuție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că pârâtul a fost returnat, întrucât a fost prins lucrând la negru, existând riscul de continua comportamentul ilegal, subzistând condițiile prev. de art. 38 lit. din Legea nr. 248/2005. Acest text se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, sens în care s-a și pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 855 și 901 din 2006, asigurând implementarea, atât a prevederilor constituționale, cât și ale art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și art. 2 din Protocolul 4.
Prin restrângerea dreptului la liberă circulație în sensul art. 38 din Legea nr. 248/2005, nu sunt încălcate dispozițiile Directivei 2004/38/CE, întrucât, prin Norma comunicată, nu a fost înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni.
Măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice din statul membru cu privire la care s-a dispus returnarea, acest scop subsumându-se unuia și mai important, și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și de a se raporta la normele UE, prevenirea migrației legale reprezentând o cerință asumată de Statul Român și după momentul aderării.
Măsura returnării face dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de autoritățile acestui stat, astfel că trebuie să suporte consecințele faptelor sale, una dintre acestea fiind măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei pe o perioadă de până la 3 ani.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s- prezentat în fața instanței la termenul fixat pentru soluționarea cauzei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, precum și a celor de ordine publică, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1. pr. civ. curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, starea de fapt se rezumă la împrejurarea că pârâtul a lucrat fără forme legale în Belgia, fiind returnat în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară.
Prin Hotărârea din 10 iulie 2008 pronunțată în Cauza 33/2007, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat că " Articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circula ie și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetă enii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiia ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată."( )
Iată, deci, că, printr-o hotărâre preliminară, cu valoare de precedent judiciar, CJCE a stabilit că simpla returnare a unui resortisant de pe teritoriul altui stat nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, ci este necesară verificarea de către instanța națională a întrunirii a două condiții cumulative, și anume, una ce vizează conduita personală a resortisantului, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, iar cealaltă ce vizează finalitatea măsurii, întrucât ea trebuie să fie aptă să realizeze obiectivul urmărit, cu respectarea principiului proporționalității.
Desigur, interesul fundamental al societății, așa cum rezultă din motivarea curții și din jurisprudența sa în această materie, la care ea și face trimitere în cuprinsul hotărârii (Hotărârea din 31 ianuarie 2006, Comisia/Spania, C-503/2003), se referă la ordinea publică a statului membru care adoptă măsura respectivă, măsura neputându-se întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica o decizie de expulzare (pct.25 din hotărâre). Oricum, măsura luată de autoritățile belgiene, față de actele existente la dosar, nu a fost întemeiată pe motive de ordine publică.
Din motivarea apelului, rezultă că interesul fundamental a cărui ocrotire se urmărește este stoparea migrației ilegale a forței de muncă.
Așa cum rezultă din alin. 2 al anexei VII din Tratatul de aderare a și a României la Uniunea Europeană, în perioada de 2 ani (ce poate fi prelungită cu încă 5 și care poate fi reexaminată de Comisie), nu este refuzat accesul resortisanților români pe piața forței de muncă din alte state membre ale Uniunii, ci doar sunt suspendate față de aceștia prevederile art. 1-6 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68. Art. 1-6 constituie titlul I al Regulamentului, intitulat "Accesul la încadrarea în muncă", referindu-se dreptul resortisanților statelor membre ale comunității de a avea acces la încadrarea în muncă în condiții egale cu resortisanții statului pe al cărui teritoriu își desfășoară activitatea. În chiar cuprinsul alin. 2 al anexei 9 se vorbește expres de resortisanți români "admiși după aderare pe piața forței de muncă dintr-un actual stat membru", iar, în măsura în care aceasta se referă la o perioadă neîntreruptă de C puțin 12 luni, ei vor beneficia de aceleași drepturi.
Nu s-a susținut de reclamantă existența vreunei dispoziții din legislația belgiană referitoare la accesul resortisanților români pe piața forței de muncă, pentru a se pune problema probei legii străine, pârâtul fiind, oricum, returnat nu datorită cetățeniei sale, ci datorită împrejurării că a muncit fără forme legale. Aceasta reprezintă o încălcare a unei norme de drept, deci o tulburare a ordinii sociale, însă nu este suficientă în sine pentru a vorbi de existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății. De altfel, este greu de imaginat că pârâtul ar fi refuzat o ofertă de a munci în condiții legale, cu toate drepturile aferente unei astfel de angajări.
Iată, deci, revenind la prima condiție privind conduita pârâtului, nu s-a făcut dovada că acesta ar reprezenta o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, nici în ceea ce privește statul din care a fost returnat și cu atât mai puțin în ceea ce privește statul român, al cărui resortisant este.
Analizarea celei de-a doua condiții devine superfluă câtă vreme cele două trebuie întrunite cumulativ.
Dacă s-ar aprecia, totuși, trecându-se peste considerentele de mai sus, că munca la negru reprezintă în sine o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa societății, nu este întrunită nici a doua condiție, întrucât măsura adoptată ar împiedica, este adevărat, o nouă angajare a pârâtului fără forme legale, însă în niciun caz nu ar rezolva problema migrației ilegale a forței de muncă, dacă măsura nu este susținută și de altele privind persoana angajatorului, de acesta depinzând în primul rând să angajeze în condiții legale sau nu un resortisant al altui stat.
În plus, nu poate fi stabilită vreo proporționalitate între conduita pârâtului și măsură restrângerii dreptului la liberă circulație (durata ei), câtă vreme autoritățile belgiene nu au administrat nicio probă privind condițiile în care a muncit pârâtul, C puțin sub aspectul duratei și al remunerației.
În temeiul art. 296.pr.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 142 din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red. dact. GC
5 ex/6.05.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea Annamaria ChisJudecători:Andrea Annamaria Chis, Ana Ionescu
