Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVIL, DE MUNC ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 108/A/2009 | |
Ședința public 7 aprilie 2009 | |
Instanța constituit din: | |
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici | - - |
JUDECTOR: | --- - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERAL DE PAȘAPOARTE B împotrivadeciziei civile nr. 157 din 17 februarie 2009, pronunțat de Tribunalul Maramure ș îndosarul nr-, privind și pe pârâtul, precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNG CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect limitarea exercitrii dreptului la libera circulație în strintate.
La apelul nominal fcut în cauz, se prezint reprezentanta intimatului Parchetul de pe lâng Curtea de APEL CLUJ, lips fiind restul prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Apelul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimaților și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei, dup care nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declar închis faza probatorie și acord asupra apelului.
Reprezentanta intimatului Parchetul de pe lâng Curtea de APEL CLUJ pune concluzii în sensul respingerii apelului și în consecinț menținerea sentinței atacate ca fiind legal și temeinic.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr.157/17.II.2009 pronunțat în Dosar nr.620/ 100.2009 al Tribunalului Maramure ș s-a respins acțiunea reclamantei Direcția General de Pașapoarte B, împotriva pârâtului, având ca obiect limitarea exercitrii dreptului la liber circulație.
Pentru a pronunța aceast soluție, Tribunalul a reținut c odat cu aderarea României la Comunitatea European, potrivit dispozițiilor art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul privind CE, statele au obligația de a lua toate msurile pentru a asigura compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de data aderrii, ce au generat drepturi și obligații.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale UE este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicarea acestui articol a fost adoptat Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.
Potrivit legislației europene, dreptul la liber circulație nu este un drept absolut, potrivit art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertții de circulației și de ședere a cetțenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine public, siguranț național sau sntate public, iar msura trebuie s respecte principiul proporționalitții și s se bazeze pe conduita celui în cauz.
Calitatea de membru al UE nu interzice României dreptul de a restrânge libera circulație a cetțenilor si, numai c limitarea trebuie supus Directivei 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitar.
În speț faptele svârșite de pârât nefiind de natur a justifica restrângerea dreptului la liber circulație, acțiunea reclamantei a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Direcția General de Pașapoarte a declarat apel în termenul legal,cu motivarea c pârâtul a fost returnat din Belgia în baza acordului de readmisie încheiat cu aceast țar, autoritțile române neputând cenzura aceast msur.
în continuare textul articolelor 52 și 38 litera a din Legea nr. 248/2005 modificat și completat, precum și conținutul art. 25 și 17 din Constituție, apelanta consider c msura dispus de art. 38 litera a " se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevzute de art. 53, din Constituție, respectiv aprrii securitții naționale și a ordini publice, fiind în acord și cu alte documente internaționale, invocând în acest sens staturile Deciziei Curții Constituționale nr. 685/11.IX.2007.
În final, apelanta apreciaz c singura condiție pentru aplicarea msurii restrângerii dreptului la libera circulație, este returnarea persoanei respective în baza unui acord de readmisie.
Fcând apoi trimitere la interpretarea dat de CEDO dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție paragrafele 1-4 și la faptul c România a negociat o perioad de tranziție la capitolul privind libera circulație, s-a concluzionat c dreptul în discuție nu are caracter absolut, iar noile state membre UE, pot continua s aplice restricții pentru cetțenii si, dispozițiile Legii nr.248/2005 fiind pe deplin aplicabile, iar pârâtul a înclcat art.5 din aceast lege.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate de reclamant, apreciaz c apelul acesteia este nefondat,pentru considerentele ce se vor arta în continuare.
Starea de fapt, succint expus de ctre prima instanț, se prezint în sensul c în data de 27.2008, pârâtul a fost returnat din Belgia, în țara sa de origine, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Belgia, aprobat prin nr.HG 825/1995.
Din probele existente la dosar, respectiv declarația pârâtului aflat la fila 4 din dosarul Tribunalului, rezult c acesta a plecat din țar în data de 15.2008 prin punctul de frontier, ajungând în Belgia, de unde a fost returnat pentru c a muncit în construcții.
Legea nr. 248/2005 reglementeaz, dup cum prevede art. 1, condițiile în care cetțenii români își pot exercita dreptul la libera circulație în strintate, precum și limitele exercitrii acestui drept. În acest din urm caz, art. 38 din Legea nr. 248/2005 stipuleaz asupra posibilitții de restrângere a exercitrii dreptului la libera circulația în strintate a cetțenilor români, pentru o perioad de C mult 3 ani, cu privire la persoana returnat dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, care, dup data aderrii României, se limiteaz la teritoriul statului de unde a fost returnat.
Problema ce se pune în speț, este dac dup data de 1 ianuarie 2007, când România a devenit țar membr, restricția impus prin art. 38 din Legea 248/2005 se mai aplic cetțenilor români, se circumscrie ori nu legislației specifice comunitare, este în concordanț cu aceasta, sau, dimpotriv, se afl în conflict cu norma comunitar.
Temeiul legal invocat de ctre reclamant prin acțiunea introductiv, respectiv dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, vizeaz generic, persoana returnat în baza unui acord de readmisie, fr s fac vreo referire la conduita concret a persoanei pe teritoriul statului respectiv.
Aceeași formulare ambigu se regsește și în conținutul acordurilor de readmisie, încheiate de România cu statele membre în scopul combaterii migrației ilegale, ce au fcut parte din Strategia național privind migrația, aprobat prin nr.HG 616/21 aprilie 2004, ele având ca obiectiv readmisia cetțenilor români cu statut ilegal pe teritoriul statelor europene.
În preambulul acestor acorduri de readmisie, se menționeaz c "în dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegal, în spirit de colaborare și pe baz de reciprocitate, în scopul facilitrii liberei circulații a persoanelor", guvernul fiecrui stat readmite intrarea pe teritoriul su, fr formalitți, a oricrei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul celuilalt stat.
Întrucât de la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit țar membr, în virtutea art. 148 din Constituție dobândesc prioritate normele dreptului comunitar în materia liberei circulații a cetțenilor români pe teritoriul celorlalte state europene.
Art. 39 din asigur libera circulație a lucrtorilor în interiorul Comunitții, care implic înlturarea oricrei discriminri bazate pe naționalitate între lucrtorii statelor membre în ce privește remunerarea, angajarea și alte condiții de munc. Ea a fost înfptuit prin Regulamentul Nr. 1612/68 al Consiliului European și Directiva Nr. 2004/38 a Parlamentului și Consiliului European, acte care concretizeaz cele patru coordonate ale libertții de circulație, și anume: acceptarea ofertelor de munc real fcute; deplasarea în mod liber pe teritoriul statelor membre pentru acest scop; șederea pe teritoriul unui stat în vederea angajrii și rmânerea în statul membru dup angajare.
Directiva 2004/38/CE reglementeaz, în art. 4 și 5, dreptul de ieșire și de intrare pe teritoriul unui stat membru, pe baza crții de identitate sau a pașaportului, care s fie valabile, fr necesitatea vizei și fr alte formalitți echivalente. Pentru transpunerea integral în legislația național a Directivei, așa cum rezult din preambulul nr.OUG 96/2006, s-a introdus, în cuprinsul Legii 248/2005, art. 61, potrivit cruia cartea de identitate valabil constituie document de cltorie în statele membre
Este consacrat, în art. 6 și 7 al Directivei, și dreptul de ședere, dup cum este vorba de o perioad mai mic sau mai mare de 3 luni, în prima situație nefiind necesar alt condiție decât cartea de identitate valabil ori pașaportul valabil, în timp ce a doua ipotez vizeaz persoanele care sunt lucrtori ce desfșoar activitți salariate sau independente în statul membru gazd, ori se încadreaz în cazurile enumerate de la b) la d).
Aceeași Directiv, în art. 27, prevede restrângerea dreptului de intrare și dreptului de ședere, pentru motive de ordine public, siguranț public sau sntate public, cu respectarea principiului proporționalitții și întemeierea msurii, exclusiv pe conduita persoanei în cauz, care s constituie o amenințare real, prezent și suficient de grav la adresa unui interes fundamental al societții.
Într-adevr, directivele se adreseaz statelor membre și sunt destinate s promoveze armonizarea legislațiilor naționale ale statelor membre cu dreptul comunitar, tinzând s îngrdeasc în anumite domenii autoritatea statelor în materie de reglementare juridic, iar dac statul membru nu a încorporat în ordinea sa juridic intern dispozițiile directivei se poate discuta despre aplicabilitatea ei direct de ctre tribunalele naționale.Efectul obligatoriu al unei directive implic faptul c o autoritate național nu poate aplica unei persoane o msur legislativ ori administrativ care nu este în acord cu o prevedere a unei directive. Având toate caracteristicile necesare spre a face posibil aplicarea ei de ctre tribunal.
Trebuie subliniat c, deși nr.OUG 96/2006 a avut în vedere "finalizarea de ctre România a tuturor formalitților preliminare în vederea transpunerii integrale în legislația național a Directivei 2004/38/CE", dup cum s-a precizat mai sus, Secțiunea a 3-a din Legea 248/2005 a rmas nemodificat (cu o excepție minor în cadrul art. 43).
Așadar, cu toate c art. 27 din Directiv reglementeaz strict cazurile de restrângere a dreptului de intrare și a dreptului de ședere, legea național menține sancțiunea în privința persoanei care a fost returnat pe baza unui acord de readmisie.
Evident c, din perspectiva incidenței dreptului comunitar, o atare "returnare" a cetțenilor români de pe teritoriul țrilor membre, pe temeiul acestor acorduri de readmisie și fr nici o justificare a pretinsului statut ilegal în care s-au aflat, prin raportare la prevederile art.27 din Directiv, nu mai este posibil.
de readmisie au urmrit stoparea migrației ilegale și au tins s rezolve o situație temporar, tranzitorie, rațiuni care, începând cu 1 ianuarie 2007, nu mai subzist.
Libera circulație a cetțenilor români în strintate, respectiv pe teritoriul statelor europene, nu poate fi îngrdit prin norme de drept intern care contravin reglementrilor comunitare.
Prin urmare, în msura în care acordurile de readmisie și-au încetat aplicabilitatea, devenind desuete, nu mai exist fundamentul legal pentru a dispune restrângerea exercitrii dreptului la libera circulație, potrivit art. 38 lit. a din Legea 248/2005.
Pe de alt parte, dac așa-zisa returnare a cetțenilor români are semnificația și valoarea expulzrii, ca form de restrângere a dreptului de intrare și dreptului de ședere prevzut în Directiva 2004/38/CE, ea poate fi însoțit de o decizie de interzicere a intrrii pe teritoriu.
Dac cetțeanul român a fost expulzat pe temeiul dreptului comunitar, iarși nu este incident ipoteza art. 38 lit. a din Legea 248/2005.
Susținerea apelantei, în legtur cu faptul c msura dispus prin art. 38 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevzute în art. 53 din Constituție, securitatea național și ordinea public, este în acord cu art. 13 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, art. 2 din Protocolul 4 la Convenția European pentru Drepturile Omului, ( invocat prin acțiunea introductiv ) nu poate fi primit.
Libertatea de circulație a persoanelor, garantat prin art. 2 din Protocolul 4, este unul din principiile pe care se întemeiaz dreptul comunitar, dar excepțiile care permit limitarea libertții de circulație, inserate în art. 2 din Protocolul 4, nu sunt atât de prohibitive ca și cele enumerate în art. 27 din Directiv. Este suficient ca aceste restricții s fie prevzute de lege, s urmreasc un scop legitim, s fie necesare într-o societate democratic, s existe proporționalitate între scopul dorit prin aplicarea limitrii și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
În schimb, prin prisma dreptului comunitar, restrângerea se bazeaz pe comportamentul individual al persoanei în cauz și trebuie s reprezinte o amenințare real, actual și suficient de grav pentru un interes fundamental al societții.
Directiva 64/221/CEE privind coordonarea msurilor speciale referitoare la circulația și șederea strinilor, din 25 februarie 1964, abrogat prin Directiva 2004/38, a prevzut, în art. 3, c nici mcar existența unor condamnri penale, nu poate constitui, în mod automat, un temei pentru aplicarea msurilor luate pentru motive de ordine sau siguranț public.
Un alt element esențial în cauz este caracterul facultativ al restrângerii instituite prin art. 38 din Legea 248/2005, care "poate fi dispus" de ctre instanța de judecat, argument suplimentar pentru respingerea cererii reclamantei în contextul în care doar declarația pârâtului explic circumstanțele în care a fost înapoiat în țar.
Perioada de tranziție de 2 pân la 5 ani, stipulat în Tratatul de aderare a României, ratificat prin Legea 157/2005, cu unele restricții impuse cetțenilor noilor state, prin derogare de la dreptul comunitar, se refer la dispozițiile din Regulamentul 1612/68 al Consiliului European în materia accesului lucrtorilor pe piața forței de munc. Actul stabilește cadrul legal pentru libera circulație a lucrtorilor în interiorul Comunitții și accesul la încadrarea în munc, Protocolul din Anexa VII la Tratatul de aderare convenind asupra amânrii aplicrii articolelor 1-6 din Regulament și incidenței imediate a msurilor de drept intern sau a celor rezultate din acorduri bilaterale.
Cererea introductiv de instanț formulat de reclamant, de restrângere a exercitrii dreptului la libera circulație, s-a fondat exclusiv pe returnarea efectuat în baza acordului de readmisie, iar actele și probele de la dosar privitoare la activitatea desfșurat de pârât pe teritoriul statului comunitar nu implic cercetarea aplicabilitții normelor ce guverneaz accesul lucrtorilor pe piața forței de munc.
În concluzie, constatând c sentința pronunțat de prima instanț este legal și temeinic, Curtea faț de considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 282, 296 Cod.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantei, pstrând în întregime hotrârea atacat.
Aceast soluție se impune și raportat la Hotrârea preliminar din 10 iulie 2008 pronunțat în Cauza nr. 33/2007 ( ), de Curtea de Justiție a Comunitților Europene, hotrâre cu valoare de precedent judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția General de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 157 din 17.02.2009 a Tribunalului Maramure ș, pronunțat în dosar -, pe care o menține.
Decizia este definitiv.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dat și pronunțat în ședința public din 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, GREFIER,
- - --- - - -
RED. /DACT.
5 EX. /13.04.2009.
Jud.Fond.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
