Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B - B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 31 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în Dr Tr S,-, -.2,. 2,. 8; M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței cererea formulată de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, la data de 15.01.2009, Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtei, pe teritoriul Franței.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din documentele ce i-au fost înaintate de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a rezultat că în data de 21.12.2008 lucrătorii PF - au întocmit pe numele pârâtei înscrisul denumit - talon - pe care au făcut mențiunea - returnat Franța - însoțit de declarația acesteia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Franța.
Cererea a fost motivată pe disp.art.38 lit. a din 248/2005, precum și pe disp.art.2 din Protocolul Adițional nr. 4 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
S-au depus la dosar talonul încheiat la data de 07.10.2008, declarația pârâtei și decizia prefectului Regiunii -de- la Loire nr. 08 44 0275/19. 12.2008.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 31 din 09.02.2009, a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art.27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alineatul 2 textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
S-a apreciat că măsura care se cere a fi luată față de pârâtă este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, pârâta fiind returnată din Franța pentru ședere ilegală, fără să fie judecată și condamnată pentru săvârșirea vreunei fapte penale, conduită care să justifice restrângerea exercitării dreptului său la liberă circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte B, motivând că potrivit dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, se impunea restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pentru statul din care a fost returnat, în acest sens fiind și dispozițiile art. 25 din Constituție care dau posibilitatea reglementării prin lege a dreptului la liberă circulație.
S-a arătat că măsura solicitată a fi luată față de pârâtă se justifică pentru apărarea ordinii publice, fiind corespunzătoare reglementării din art.53 din Constituție, invocându-se și considerentele deciziilor nr.855/2006 și nr.901/2006 ale Curții Constituționale, precum și hotărârile pronunțate de CEDO, în raport cu art. 2 Protocolul nr.4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Apelul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Art. 38 din Legea nr.248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani în cazul persoanelor readmise în baza unui acord însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
dreptului comunitar este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice, așa cum sunt formulate.
Prevederile Legii nr.248/2005 statuează că, pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene ), este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi adoptată măsura în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pentru pârâtă este justificată de faptul că în data de 21.12.2008 lucrătorii PF - au întocmit pe numele pârâtei înscrisul denumit - talon - pe care au făcut mențiunea - returnat Franța - însoțit de declarația acesteia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Franța.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, în context comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental a liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict astfel încât, sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru, fără exercitarea unui control din partea instituțiilor comunității europene ( hotărârea Rutili din 28.10.1975, hotărârea Bouchereau din 27.10.1977 și hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretate, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38/CE trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză pentru a fi justificate, neputând fi avute în vedere aspecte ce nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În hotărârea preliminară din 10.07.2008 pronunțată în procedura - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din de Tribunalul Dîmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din Directiva 2004/38/CE nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fire aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia,
România este începând cu 01 ianuarie 2007 membră a Uniunii Europene și potrivit legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul de liberă circulație în toate statele membre.
În speță, condițiile mai sus enunțate nu sunt incidente. Simpla calitate de învinuită a pârâtei într-o cauză penală, despre care s-a susținut că a fost săvârșită pe teritoriul Franței, fără să fie judecată și condamnată pentru săvârșirea vreunei fapte penale, nu poate constitui temei suficient pentru a considera că prezența pârâtei în Franța constituie o amenințare la adresa siguranței publice a acestui stat, iar măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta, nefiind condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni, beneficiază de prezumția de nevinovăție, consacrată atât de dispozițiile art. 6, alin.2 al Convenției europene a drepturilor omului, de art. 23, alin.11 din Constituția României, cât și în art. 48, alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene.
Prin urmare, în măsura în care dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 modificată prin OG nr.5/2006 potrivit căreia, apelanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtei, îi creează o situație mai grea acesteia și nu-i conferă garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtei nu s-a reținut vreuna din situațiile prevăzute de art. 27 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.2004/238/CE, ele nu-și vor mai găsi aplicabilitate în speță.
În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B - B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 31 din data de 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în Dr. Tr. S,-, -.2,. 2,. 8;
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
7 ex/01.04.2009
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
