Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 118
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr.951 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în com. sat, jud.
Apel scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-pârât -, lipsind apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de apel, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-pârât -, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul, fiul lui și, CNP -, domiciliat în com., sat, jud. D, restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului, în Belgia.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 04.12.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin HG nr. 825/1995, care la art. 1 alin. 1 prevede că "Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane
-2-
care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul Belgiei, al sau al de "; că pârâtul a fost îndepărtat de autoritățile belgiene pentru că nu a respectat legislația statului străin, fiind arestat de autoritățile belgiene pentru muncă la negru, existând riscul să își continue comportamentul ilegal; că dreptul la liberă circulație nu este absolut ci este supus unor limitări legale, fiind în strânsă legătură cu dispozițiile art. 5 din legea nr. 248/2005, cu respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 5, 38, 39 din Legea nr. 248/2005.
La cerere s-au anexat în copie ordinul de părăsire teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate în acest sens; talonul întocmit de reclamantă și declarația pârâtului dată la 04.12.2009.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii și restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pentru o perioadă de 1 lună, arătând că nu a săvârșit vreo faptă care să pună în pericol securitatea națională, că intrase pentru prima dată pe teritoriul belgian cu două săptămâni înainte de a fi reținut de autoritățile belgiene; că a vrut doar să îl ajute pe vărul său să depoziteze marfa la locul său de muncă în că patronul va fi încântat de ajutorul său și îi va încheia și lui contract de muncă.
La cererea pârâtului a fost admisă proba cu înscrisuri și a fost audiat martorul care a declarat că soția sa este verișoară cu pârâtul; că pârâtul a plecat în Belgia la jumătatea lunii septembrie 2008; că pârâtul a plecat în Belgia pentru că soția vărului său născuse și vroia să ajute la pregătirile pentru; că vărul pârâtului are o firmă care se ocupă cu construcțiile și instalațiile de gaze; că, întrucât vărul său avea foarte mult de lucru, pârâtul îi mai acorda din când în când ajutor în funcție de contractele pe care le avea; că pârâtul trebuia să se întoarcă în România de ziua lui; că autoritățile belgiene l-au prins în timp ce căra niște saci de gunoi la pubelă; că pârâtul nu a avut niciodată probleme cu autoritățile din România sau Belgia.
Pârâtul a depus la dosar în copie certificatul său de naștere, certificatele de naștere ale numiților G, fiul lui, cartea de identitate lui ; extract din care rezultă că are, din data de 01.01.2005, o firmă având ca obiect construcții și sediul în Belgia, în.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.951/15.04.2009 a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâtul -, pentru următoarele considerente:
Dreptul la liberă circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, conform art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CEE și art. 4 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004.
Excepțiile de la regula liberei circulații cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene se regăsesc în cuprinsul legii interne, în art. 38 și art.39 din Legea nr. 248/2005 cât și în art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Totodată, art. 13 din Tratatul CE prevede că "orice cetățean al UE are dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre". Legat de acest fapt, art. 27 din Directivă prevede că
-3-
"statele membre pot restrânge libertatea de circulație și ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică" - motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Hotărârea din 10 iulie 2008 în cauza Jipa, C-33/07, s-a pronunțat în sensul că articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38 nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
Potrivit declarației pârâtului dată la 04.12.2008 (fila 7 din dosar), ordinului de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate în acest sens (filele 5-6) coroborate cu depoziția martorului audiat în cauză și celelalte înscrisuri depuse la dosar, acesta a locuit în Belgia, fiind reținut de autoritățile belgiene pentru muncă la negru, fiind prins în timp ce desfășura activități profesionale independente/ în subordonare fără a avea permis de muncă în construcții și returnat în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu Belgia și ratificat prin HG nr. 825/1995.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condițiile art. 1169. civ. incidența vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, iar simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român care muncește la negru nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, cât timp prin acțiunea dedusă judecății nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, ea neputând constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, tribunalul va respinge cererea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Direcția Generală de Pașapoarte arătând că măsura reglementată prin art.38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prev. de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege -inclusiv prin art.5 din Legea 248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei
-4-
returnate intră sub incidența Legii 248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Consideră apelanta că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În raport cu aceste circumstanțe, prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte consideră că a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală, disp. art.2 al Protocolului nr.4 și nu a încălcat alte dispoziții comunitare în materie.
Totodată, arată apelanta că în declarația dată în punctul de trecere al frontierei, intimatul - a afirmat: "am fost arestat de autoritățile belgiene pentru muncă la negru" iar în Decizia de returnare la frontieră se precizează " - trebuie să părăsească teritoriul Belgiei-având în vedere că persoana vizată era în curs de a lucra fără permis, există un risc ca acesta să-și continue comportamentul ilegal."
Curtea, examinând sentința apelantă în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
De la 1 ianuarie 2007 România a devenit țară membră a Uniunii Europene, cu statut de partener egal în drepturi și obligații, cetățenii români bucurându-se, printre altele, de libera circulație a forței de muncă, de dreptul de a călători și de a se stabili în orice stat membru al Uniunii.
Devenind cetățeni ai Uniunii Europene cetățenilor români li se aplică sistemul de norme și reguli comunitare, respectiv aquis-ul comunitar.
Potrivit art.27 din Directiva nr.38/CE/2004 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor de familie ai acestora în cadrul teritoriului statelor membre acestea pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice.
Conform art.20 din Constituție dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, potrivit art.25 din Constituția României, dreptul cetățeanului român la libera circulație este garantat.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene nu mai poate fi restrâns, indiferent de statul care l-a remis în baza unui Acord de readmisie (cum este și cazul în speță), deoarece s-ar încălca dreptul la libera circulație garantat
-5-
constituțional. Nu se poate restrânge un drept ce a fost dobândit în baza normelor europene.
Având în vedere că în cauză nu s-a făcut dovada că expulzarea intimatului-pârât de pe teritoriul Belgiei s-a făcut din motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, astfel încât în baza art.296 Cod procedură civilă urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sect.1, împotriva sentinței civile nr.951 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în com. sat, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
C - - -
fiind plecată în concediu de odihnă
se semnează de
Președintele instanței,
]
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
7 ex./03.07.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
