Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 125/A/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTOR 2: Tania Antoaneta Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 124 din 6 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat G, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nstanța constată că prin memoriul de apel (5 dosar), reclamanta apelantă, în temeiul art. 242 alin. 2 pr.civ. solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea, în urma deliberării, în temeiul art. 150. pr. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.124 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, în contradictoriu cu pârâtul G, pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut că deși a invocat existența unor documente întocmite de autoritățile daneze, reclamanta nu a depus la dosar niciun act în acest sens; copia notificării de deportare, în lipsa copiei originalului actului, nu poate avea forță probantă în condițiile legii.
Din declarația pârâtului, a rezultat că acesta a plecat din România la data de 15 iunie 2008 și după ce a tranzitat mai multe țări, s-a stabilit timp de o lună în, unde a fost depistat și reținut de organele de poliție pentru ședere ilegală și muncă la negru. Împrejurarea că autoritățile daneze ar fi dispus returnarea pârâtului, nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română ca să interzică dreptul de circulație al cetățeanului român în străinătate.
Potrivit art.2 din Acordul de readmisie încheiat între guvernele României și Regatului Danemarcei, fiecare parte va readmite la cererea celelilalte părți contractante, fără formalități, persoana care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea sau șederea pe teritoriul statului părții contractante solicitante, cu condiția ca să fie dovedit sau valabil prezumat faptul că aceasta are cetățenia statului părții contractante solicitate. Aplicarea acestui acord este condiționată de respectarea tratatelor și convențiilor la care părțile contractante sunt părți și în lumina practicii internaționale în domeniu.
Atât România cât și Regatul Danemarcei, sunt state membre ale Uniunii Europene, iar de la data de 1 ianuarie 2007, cetățenii români pot intra pe teritoriul Danemarcei, în baza cărții de identitate sau a pașaportului valabil, care atestă naționalitatea și pot rezida pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de până la 3 luni, fără nicio condiționare sau formalități. Cum pârâtul a locuit în doar o lună de zile, iar reclamanta nu a făcut dovada că el ar fi locuit un interval mai mare de timp decât C permis, cererea reclamantei nu întrunește condițiile legii.
Începând cu data de 1 mai 2009, Danemarca va liberaliza accesul lucrătorilor români pe piața muncii daneze, astfel că solicitarea reclamantei de a limita dreptul la circulație al pârâtului pe teritoriul statului danez, nu are suport legal. Mai mult, de la 1 ianuarie 2007, măsura restrângerii exercitării la libera circulație al cetățenilor români în străinătate, nu se poate dispune decât pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, potrivit art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, solicitând schimbarea ei și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Danemarca, pentru C mult 3 ani.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 2.12.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat, conform talonului întocmit de lucrătorul, autoritățile române luând act de măsura dispusă de autoritățile daneze, fără a putea cenzura returnarea pârâtului-intimat. În temeiul art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără condiționare de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Acordul de readmisie dintre cele două țări, are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situații ilegale, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor. Măsura reglementată prin art.38 lit.a) din Legea nr.248/2005, se înscrie situațiilor expres prevăzute de art.53 din Constituție. Art.25 din Legea fundamentală, prevede că dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat; legea stabilește condițiile exercitării acestui drept. Conform parag.4 al art.2 din Protocolul adițional la CEDO, dreptul la libera circulație poate suferi unele restricții.
Pârâtul nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr.248/2005 și nici alte obligații stabilite de statele membre, pentru a călători în străinătate. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat în baza unui acord de readmisie, se aplică atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a acelui stat. În speță, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație, are scopul de a preveni fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
Prin acțiunea introdusă, reclamanta a respectat norma edictată de legiuitorul național în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală. Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că pârâtul nu respectat condițiile de ședere în Danemarca, situație în care măsura restrângerii este justificată.
Apelul este nefondat.
În prezent, România este un stat membru al Uniunii Europene, situație în care cetățenii români au dreptul la libera circulație în străinătate, singurele restricții se pot lua numai atunci când aceștia aduc atingere ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, conform art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Legea nr.248/2005, care în art.38 lit.a) prevede măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români care au fost returnați dintr-un stat străin în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat, este în vigoare, dar are prioritate de aplicare Directiva 2004/38/CE, în baza art.11 alin. (2) și art.20 alin. (2) din Constituție.
Deși reclamanta subliniază necesitatea "de a stopa migrația ilegală", este de notorietate că în ultimii ani au emigrat în străinătate câteva milioane de cetățeni români, ceea ce denotă că măsurile de restrângere a dreptului la libera circulație a cetățenilor români în străinătate, asupra cărora insistă reclamanta, sunt lipsite de orice eficiență. Instanța de judecată nu poate restrânge un drept al cetățeanului, consacrat de Constituție și de tratatele internaționale ratificate de România, întrucât Legea noastră fundamentală a instituit în art.20 alin. (2) prevalența reglementărilor internaționale.
Pe de altă parte, probele pe care reclamanta și-a motivat acțiunea, sunt insuficiente și neconcludente: în "notificarea de deportare", 3, se menționează că "subiectului i s-a ordonat de către autoritățile daneze să părăsească țara. Notificarea a fost emisă în concordanță cu Convenția Civile Internaționale (convenția )" și reprezintă o traducere neînsoțită de actul în limba engleză în original sau în copie; "talonul", de la 5, cuprinde doar datele pârâtului și mențiunea "returnat Danemarca"; doar în "declarația" pârâtului 4, se arată că acesta a ieșit din țară la data de 15.06.2008 prin Vama, a trecut prin Ungaria, Austria și Germania, ajungând în Danemarca, orașul, unde a locuit și a muncit timp de o lună, fiind depistat și reținut de poliția daneză pentru ședere ilegală, iar apoi returnat în România la data de 2.12.2008.
Din aceste probe, nu rezultă că pârâtul Grecica G ar fi încălcat ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică în Danemarca, pentru a se putea lua împotriva lui măsura restrângerii dreptului la libera lui circulație în acea țară, fără a contraveni dispozițiilor art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. se va respinge apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr.124 din 6.02.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - ---
Red.DT:17.04.2009
Dact.CA:17.04.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Tania Antoaneta Nistor
