Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE și pentru cauze cu MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 126/
Ședința publică din 19 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Judecător: --- -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat fiind de procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE,cu sediul în-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.100 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte B și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta parchetului precizează cu nu are de formulat cereri prealabile sau excepții de invocat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte B, desființarea hotărârii criticate și pe fond admiterea acțiunii principale și restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtului, pe teritoriul statului Norvegia.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 25 februarie 2009, Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul (CNP --), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Norvegia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Norvegia în baza acordului dintre cele două state privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr.69/2003, sens în care la data de 26.01.2009 se întocmește de către lucrători ai Aeroportului - B înscrisul numit Talon pe baza declarației pârâtului, motivul fiind acela că în cursul anului 2007 comisese mai multe infracțiuni pe teritoriul statului respectiv, dispunându-se returnarea în România, în cursul anului 2008.
Prin sentința civilă nr.100/2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins cererea formulată reținând că, potrivit art.5 din Legea nr.248/2005, pentru perioada șederii lor în străinătate cetățenii români au obligația de a nu desfășura activități de natură a compromite imaginea României, precum și de a respecta legislația statului în care se află ca și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv.
În ce privește Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acesta permite măsuri restrictive pe care statul să le ia atunci când cetățeanul său aduce atingere prin comportarea pe care o are obligațiilor pe care acest stat și le-a asumat față de alte țări, în vederea stopării imigrației ilegale.
În acest scop, au fost încheiate acorduri de readmisie în baza cărora are loc returnarea cetățenilor ce nu respectă condițiile de rămânere pe teritoriul altor state, măsură ce îndrituiește, în temeiul Legii nr.248/2005, Statul Român prin organele sale, de a restrânge pe o perioadă de timp libera circulație pe teritoriul acelui stat pentru cetățeanul său.
Potrivit art.38 alin.1 lit.a) din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români se poate dispune pe o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Cererea formulată se încadrează în dispozițiile art.38 alin.1 lit.a) din Legea nr.248/2005, pârâtul fiind returnat din Norvegia la 26.01.2009 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, iar acesta din urmă nu a făcut dovada că măsura returnării sale a fost anulată de către autoritățile franceze.
Cu toate acestea, motivul pentru care a fost returnat pârâtul, arătat în acțiune, este evaziv - a săvârșit mai multe infracțiuni în Norvegia - și nu cuprinde condițiile în care a fost returnat sau dacă împotriva acestuia odată cu returnarea s-au luat și măsuri de interzicere de intrare pentru anume perioade, astfel încât aceste precizări să constituie criterii de individualizare a măsurii ce urmează a se lua. Dimpotrivă, din conținutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că pe durata zborului retur Norvegia-România, pârâtul nu a fost însoțit de organele judiciare ale statului norvegian.
Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români din străinătate a fost modificată prin nr.OG5/2006 și nr.OUG96/2006, care introdus art. 6/1, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie documentul de călătorie pe baza căruia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
Directiva nr.38/CE/29.04.2004 statuează că libera circulație a persoanelor constituie una din libertățile fundamentale, în spațiul european fără frontiere interne, libertatea fiind asigurată în conformitate cu dispozițiile tratatului.
Aceste dispoziții au ca temei prevederea din dreptul comunitar primar, în speță art.39, care după Tratatul d l Maastricht arata ca fiecărui cetățean al Uniunii îi este recunoscut un drept fundamental la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Restrângerea liberei circulații a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, iar măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Astfel, condamnările penale anterioare - afirmate simplu de autorități, dar nedovedite, ci doar recunoscute de pârât - nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri, ci conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o ca netemeinică și nelegală, întrucât, în mod greșit, prima instanță ar fi respins cererea privind limitarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, a pârâtului.
Astfel, pârâtul a fost returnat din Norvegia, iar decizia de expulzare luată de autoritățile competente ale statului norvegian continuă să producă efecte juridice în ceea ce îl privește pe pârât atâta timp cât ea nu a fost desființată.
Este adevărat că potrivit art.25 din Constituție dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat, însă legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Prin urmare, libertatea de circulație a cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare unor reguli strict stabilite în cuprinsul Legii nr.248/2005 privind regimul la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare.
În același sens, art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează că, în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om este supus doar îngrădirilor stabilite prin lege exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora.
Prin urmare, autoritățile române, luând act de măsura expulzării pârâtului, în speță, instanța română era în drept să se pronunțe printr-o măsură de restrângere a dreptului la liberă circulație în temeiul unui act normativ intern care prevede luarea unor măsuri drept consecință a măsurii dispusă de statul din care este returnat cetățeanul român.
Pe de altă parte, nu se poate reține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, ar încălca prevederile Constituției sau ale altor instrumente juridice internaționale referitoare la dreptul la liberă circulație, aceasta constituind o măsură justificată de necesitatea apărării securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern.
Având în vedere cele invocate, prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al Statului Român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală.
Nici autoritățile și nici instanțele române nu au competența de a cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile norvegiene.
Măsura expulzării este de natură să facă dovada deplină că aceasta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Norvegia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile franceze competente, astfel că măsura va continua să producă efecte juridice în ceea ce îl privește pe pârât, fiindu-i pe deplin opozabilă.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și a normelor internaționale în domeniu, aplicabile în mod direct și prioritar față de legislația națională care ar cuprinde dispoziții contrare, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru motivele ce se vor menționa, în completarea considerentelor primei instanțe, urmând a fi respins.
Într-adevăr, în ceea ce privește Directiva 2004/38/CE, ea nu este aplicabilă raporturilor României cu Norvegia, câtă vreme aceasta din urmă nu este membră a Uniunii Europene. Or, directiva este aplicabilă numai dreptului la liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene.
În ceea ce privește Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, acesta permite măsuri restrictive pe care statul să le ia atunci când cetățeanul său aduce atingere prin comportarea pe care o are obligațiilor pe care acest stat și le-a asumat față de alte țări în vederea stopării migrației ilegale.
În acest scop, au fost încheiate acorduri de readmisie în baza cărora are loc returnarea cetățenilor ce nu respectă condițiile de rămânere pe teritoriul acestor state, măsură ce îndrituiește în temeiul Legii nr.248/2005 statul român, prin organele sale, de a restrânge o anumită perioadă de timp libera circulație pe teritoriul acelui stat pentru cetățeanul său.
În cauza de față, se pretinde că pârâtul ar fi desfășurat, pe teritoriul statului norvegian activități interzise atât de legea română, cât și de legea acelui stat, ele fiind de natură a aduce atingere imaginii României, însă, astfel de probe nu au fost produse, cu excepția unei declarații luată pârâtului în condiții necunoscute, potrivit căreia ar fi expulzat pentru că, anterior, în anul 2007 ar fi comis mai multe infracțiuni, iar în 2008 ar fi fost expulzat pentru prima dată.
Nu există însă înscrisuri oficiale întocmite de organele constatatoare în Norvegia, deși reclamanta avea obligația de a le depune la dosarul cauzei, în măsura în care acestea existau.
În aceste condiții, se constată că nu există temeiuri pentru a se considera că este necesară luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, or, textul art.38 din Legea nr.248/2005 arată că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă, ceea ce nu înseamnă că va fi dispusă în mod automat fără vreun control de legalitate, temeinicie și proporționalitate, în caz contrar, măsura nu ar mai fi lăsată la latitudinea instanțelor judecătorești, ci ar fi aplicată în mod automat în mod administrativ, fără vreo judecată.
În ceea ce privește compatibilitatea acordului de readmisie încheiat între România și Norvegia, cu dispozițiile Protocolului 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Convenție ratificată de România prin Legea nr.30/1994, Curtea reține că, potrivit rt. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, se constată, mai întâi, că acordul de readmisie încheiat între România și Norvegia nu vizează pentru cea dintâi vreo obligație de restrângere a libertății de circulație a cetățenilor români expulzați de pe teritoriul statului norvegian și în al doilea rând, chiar dacă o asemenea obligație ar fi fost asumată de România, ea ar fi fost incompatibilă cu Convenția, impunându-se constatarea inaplicabilității acesteia, de către instanță, în ceea ce privește cauza de față.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B și va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr.100/18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE,cu sediul în-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.100/18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, cu domiciliul în sat Golești, oraș, nr.87 A, județul
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./21.10.2009
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
