Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 127A
Ședința publică din data de: 18.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR împotriva sentinței civile nr. 275/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR a depus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv ordinul de plată nr. 1330/29.05.2009. Menționează că apelantul - reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea ia act de îndeplinirea de către apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR a obligației stabilite în sarcina acestuia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere ca neîntemeiat a apelului promovat de către apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR, învederând că normele procedurale comunitare sunt de aplicabilitate directă.
Totodată, arată că, în cauză, nu s-a dovedit că intimatul - pârât a avut un comportament de natură să justifice luarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație, iar în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a statuat că o condamnare penală în sine nu este suficientă pentru a se stabili că pericolul pentru ordinea publică este unul cu un grad serios și grav.
Concluzionând, solicită respingerea apelului declarat de către apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant MINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR împotriva sentinței civile nr. 275/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr.426/116/19.02.2009, reclamantul Inspectoratul Național Pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia pârâtului, domiciliat în C,-, -.3,.4,.59, județul
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia, la data de 03.02.2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei.
Prin decretul de expulzare împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
În drept, s-au invocat prevederile obiectivului nr.2 lit. d) din HG. nr.1347/2007 coroborate cu prevederile art.38 lit. b) din Legea 248/2008.
Prin sentința civilă nr. 275/12.03.2009 a fost respinsă acțiunea astfel formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Pârâtul a părăsit România în 24.11.2008, iar în 29.01.2009 - în urma unui control de rutină al poliției italiene - a fost reținut, judecat și returnat în România pe motiv că se mai dispusese anterior returnarea acestuia. A fost returnat în România în 03.02.2009.
Acțiunea reclamantei a fost depusă la 19.02.2009, deci după intrarea României în Uniunea Europeană ca membru.
În cauză reclamantul nu a făcut dovada situației de fapt, cu excepția procesului-verbal încheiat la data de 03.02.2009 prin care se arată că pârâtul a recunoscut că a fost reținut la 29.01.2009 de autoritățile italiene, judecat și returnat în România pe motiv că se mai dispusese anterior returnarea acestuia.
După 01.01.2007 devin aplicabile dispozițiile CEDO - dispoziții de drept european și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004, ca drept derivat deoarece România a devenit membră a Uniunii Europene iar cetățenii români sunt cetățeni ai uniunii care au drept de liberă circulație în toate statele Uniunii cu restricțiile stabilite de aceste acte normative.
Astfel CEDO, prin art.8, dispune că restrângerile care - în termenii Convenției - sunt aduse respectivelor drepturi și libertăți nu pot fi aplicabile decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute, iar art. 53 statuează că nici o dispoziție din convenție nu va fi interpretată ca limitând ori aducând atingere drepturilor omului și libertăților fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricărei părți contractante sau oricărei alte convenții la care aceasta parte contractantă este parte.
Prin Protocolul nr.4 la Convenție, art.2 se adaugă la libertățile fundamentale și libertatea de circulație cu următoarele reglementări:
- al. 1 - se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.
- al. 2 - Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.
- al. 3 - Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
- al. 4 - Drepturile recunoscute nu pot face obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
În baza acestor reglementări literatura de specialitate a concluzionat că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația și ieșirea străinilor nu este de natură să constituie o conduită care amenință ordinea și securitatea publică și nu poate să justifice, prin ea însăși, o măsură care să dispună limitarea acestui drept.
În sprijinul acestor idei vine și Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 care prin preambulul său (1) arată că cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și-a măsurilor adoptate în scopul aplicării acestuia.
Din economia Directivei rezultă că:
1. Directiva reglementează dreptul de ședere și circulație a cetățenilor uniunii și se aplică acestora (art.1 și 2).
2. Înainte de luarea măsurilor de restricționare a drepturilor statul respectiv trebuie să ia măsurile necesare pentru ca cetățeanul în cauză să-și obțină sau reobțină (în cazul pierdem) documentele necesare (se referă la actul de identitate în înțeles larg).
3. sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute de tratat și de dreptul derivat, orice cetățean al Uniunii se bucură de egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru (art.24 al.1). În cazul în care, la controlul efectuat, resortisanții străini nu dețin sau nu fac dovada sau nu au asupra lor certificatul de înregistrare sau permisul de ședere, statul pe teritoriul căruia se află nu poate impune decât aceleași sancțiuni ca și cele impuse propriilor resortisanți care nu au asupra lor cartea de identitate.
4. pentru a se lua măsura restrângerii drepturilor în discuție Directiva impune respectarea unor principii în evocarea motivelor de restrângere:
- motivele să nu fie invocate în scopuri economice;
- măsurile luate să respecte principiul proporționalității, să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, conduită care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală (art.27).
Ori în cauză se cere luarea măsurii pentru faptul că pârâtul nu a dat dovadă de un comportament adecvat, ceea ce nu poate conduce singur la concluzia că există o - amenințare reală și gravă la adresa unui interes fundamental.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile HG. 1347/2007, acest act normativ fiind apreciat de instanță ca neavând legătură cu cauza.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului astfel formulat se susține în esență că:
În conformitate cu prevederile obiectivului nr. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor are obligativitatea de a înainta către instanța competentă, dosarul de îndepărtare a cetățenilor români expulzați din Italia.
De asemenea, dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d) din același act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă determinată.
În acest context se precizează că, așa cum rezultă din documentele depuse, pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 03.02.2009, conform Decretului Prefecturii Provinciei; din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că, pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autoritățile italiene pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare agravată, motiv pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.
Astfel, în documentul de referință se precizează că pârâtul "a avut un comportament ce constituie o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul Italiei să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță", fiind considerat un pericol public.
Potrivit art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alineatul 2 același text prevede că, măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalități și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Totodată apelanta face referire la dispozițiile art.1 pct.1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr.173/1997, potrivit căruia:,Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și rară alte formalități, oricare persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta este cetățean al părții contractante solicitate."
Având în vedere exigențele legislației Uniunii Europene, România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și că prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului pe teritoriul unor state membre ale UE ar dovedi exact contrariul, cu repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc cu forme legale.
Susține apelantul că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului nr. 2 lit. d) din Hotărâre a Guvernului nr. 1347/2007, precum și a Decretului Prefecturii Provinciei.
Apel legal timbrat.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefundat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Obiectivul nr. 2 lit. d din Planul de măsuri pentru sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, plan aprobat prin HG 1347/2001 nu conține dispoziții referitoare la limitarea exercițiului dreptului la libera circulație, ci face vorbire despre demersurile care sunt în sarcina unor structuri instituționale (printre care și reclamantul-apelant) cu scopul înaintării către instanță a "dosarului de îndepărtare" (a cetățeanului român de pe teritoriul statului italian), demers ce trebuie făcut în corelare cu prevederile art. 38 lit. b din Legea 248/2005.
Astfel fiind, obiectivul menționat nu putea fi reținut de instanța fondului ca reprezentând prin el însuși fundamentul legal al unei măsuri de restrângere a exercițiului dreptului la libera circulație al pârâtului intimat, asupra aplicării măsurii astfel solicitate impunându-se a fi avut în vedere întregul context legislativ existent la data soluționării cererii reclamantului.
Or, tocmai respectând această cerință, prima instanță a avut în vedere atât legea națională (Legea 248/2005) cât și legislația comunitară și cea europeană ratificată de România, dând prioritate acesteia din urmă potrivit exigențelor art. 20 din Constituția României și principiului aplicării directe și cu prioritate a dreptului comunitar.
Considerațiile pentru care autoritățile italiene au luat măsura îndepărtării pârâtului intimat de pe teritoriul statului italian, astfel cum acestea reies din actul administrativ emis de Prefectul orașului nu sunt suficiente pentru a releva împrejurarea că intimatul ar constitui - la momentul la care se soluționează pricina - un pericol actual pentru ordinea publică, sănătatea publică sau siguranța națională (singurele valori în considerarea cărora poate fi dispusă o măsură restrictivă precum cea solicitată de către reclamantul apelant) în condițiile în care - potrivit art. 27 alin. 2 din Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului - nici chiar o condamnare penală anterioară (deci un act al autorității judiciare) nu poate justifica în sine luarea unei asemenea măsuri.
Exceptând actul administrativ menționat, reclamantul apelant nu a administrat vreo probă de natură a reliefa în concret un comportament al pârâtului intimat care ar putea fi calificat ca reprezentând o amenințare prezentă, reală și suficient de gravă la adresa valorilor fundamentale ale societății italiene.
Odată cu readmisia pârâtului-intimat în România, urmare a măsurii îndepărtării lui de pe teritoriul statului italian, acordul de readmisie încheiat între România și Italia și-a produs întru totul efectele, respectivul acord neavând aptitudinea de a impune persoanei returnate vreo limitare pentru viitor. Pe cale de consecință, acest acord nu poate constitui temei legal al unei măsuri restrictive cum este cea solicitată de către reclamantul apelant.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefundat al criticilor aduse de către apelant hotărârii primei instanțe, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. respingerea apelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 39 alin. 5 din Legea 248/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul - reclamantMINISTERUL ADMINISRAȚIEI ȘI INTERNELOR INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELORcu sediul în B, sector 6,- împotriva sentinței civile nr. 275/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât domiciliat în C,-, -. 3,. 59, Județ C, ca nefondat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. GS
.red. AP
5 ex./29.06.2009
Judecător fond - Tribunalul Călărași
G
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Georgeta Stegaru
