Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 135
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.905 din 18 iunie 2008 Tribunalului Iași, dată în dosarul nr-; cauza având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație (Legea nr.248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile. Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Prezentându-se raportul, se apreciază că cererea de apel este introdusă în termen, motivată.
Procurorul nu are cereri de formulat.
Constatându-se apelul în stare de judecată, se dă cuvântul pe fondul cauzei.
Procurorul pune concluzii de admitere a cererii de apel formulată de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, întrucât din probele administrate rezultă faptul că pârâtul-intimat a fost condamnat la patru ani închisoare și a fost ordonată deportarea lui din. Pentru considerentele expuse în cerere, solicită să se admită apelul, să se caseze sentința și să se admită cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului pe teritoriul Greciei pe perioada indicată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.905 din 18 iunie 2008 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictor cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.6 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni, fără nici o altă condiție sau formalitate. Articolul 27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică, excepții nedovedite cu nici un mijloc de probă în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Se susține prin apel că măsura restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată prin art.38 din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui acord de readmisie încheiat cu România, dacă acel cetățean a încălcat legile statului de unde a fost returnat. Arată apelantul că intimatul a fost returnat din, unde a fost arestat din 2006 și până în februarie 2008, deoarece a încălcat dispozițiile legale elene privind spălarea banilor, iar acordul de readmisie cu prevede că orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea poate fi returnată fără alte formalități.
Se mai specifică prin apel că dreptul la liberă circulație nu este absolut, el se circumscrie prevederilor art.53 și 25 din Constituția României. Măsura returnării, susține apelanta este de natură să facă dovada deplină că intimatul nu a respectat condițiile de intrare și ședere în.
Apelul nu este fondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar se constată că este legală și temeinică sentința apelată.
Prin acțiunea introductivă de instanță Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în pe o perioadă de 3 ani a pârâtului, ca urmare a faptului că acesta a fost returnat din la data de 6 februarie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu statul, întrucât acesta nu a respectat obligațiile prevăzute în art.5 din Legea 248/2005, aducând atingere imaginii României și cetățenilor români ce călătoresc în străinătate, prin faptul că a încălcat ordinea juridică interioară a Greciei.
România, devenind membră a, în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt a pârâtului, referitor la dispozițiile din legea internă prin raportare la normele comunitare cu privire la libera circulație, compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește excepțiile de la principiul libertății de circulație și cele ale restrângerii acestui drept.
Potrivit art.38 lit. a din Legea 248/2005 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Normele comunitare, respectiv cele înscrise în art.6 și 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului european, prevăd că cetățenii au drept de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni, fără nici o altă condiție sau formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate dispune pentru motive de ordine, siguranță sau sănătate publică.
Or, în speță reclamanta-apelantă nu a invocat și nici dovedit niciuna din aceste excepții.
Apelanta a solicitat restrângerea dreptului, invocând doar existența Acordului de readmisie, acord care nu reglementează obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor returnate din.
Așa fiind, decizia unui stat membru de a îndepărta un cetățean al altui stat membru nu atrage de drept obligația acestuia din urmă de a lua măsuri de interzicere a libertății de circulație a cetățeanului său.
Această decizie - interzicerea de a părăsi țara pentru a se întoarce pe teritoriul statului din care a fost returnat - nu se poate lua decât în situațiile de excepție prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE, excepții ce n-au fost invocate de reclamanta-apelantă nici prin acțiunea introductivă, nici prin apel; simpla afirmație făcută pentru prima dată în apel, că intimatul ar fi fost arestat în pentru încălcarea legislației elene privind spălarea banilor nu poate duce automat la restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație. În speță apelanta nu a făcut dovada - cu acte - că intimatul a încălcat legislația și că persoana acestuia constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, cu atât mai mult cu cât Directiva dispune că nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Instanța de fond a interpretat corect și dispozițiile art.307 și 234 al.3 din Tratatul CE, atunci când a reținut că, pe baza probelor din dosar nu se poate dispune restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație, această hotărâre neafectând cu nimic dreptul autorităților elene de a aprecia necesitatea unei alte îndepărtări a intimatului-pârât de pe teritoriul Greciei.
Așa fiind, potrivit art.296 Cod procedură civilă se va respinge apelul păstrând dispozițiile sentinței apelate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Generală de Pașapoarte, împotriva sentinței civile nr.905 din 18 iunie 2008 Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
02.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
