Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 137
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 1807 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat, pentru pârât-intimatul G, lipsă fiind acesta din urmă și reprezentantul reclamant- apelantei Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând apelul în stare de judecată, față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârât-intimatul G, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În susținere, a precizat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 297 al. 1 din Codul d e procedură civilă, necomunicarea întâmpinării invocată de apelantă neechivalând cu necercetarea fondului, acesta având posibilitatea să răspundă întâmpinării depuse la fond în cadrul devolutiv al apelului, motivat și de faptul că restrângerea dreptului la liberă circulație se face după o procedură specială în care cauzele se judecată de urgență și cu precădere. În ce privește fondul cauzei a precizat că, așa cum prevede art. 20 din Constituția României, dispozițiile acesteia privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu tratatele și pactele la care România este parte, iar dacă exisă neconcordanțe între acestea, privitoare la drepturile omului și reglementările naționale se aplică reglementările internaționale, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin reglementări mai favorabile. Singurele restricții ale dreptului de ședere într-o țară a Uniunii Europene sunt cele prevăzute în Tratat, respectiv cele privind ordinea publică, sănătatea publică sau siguranța publică, și cum reclamant-apelanta nu a făcut dovada că partea pe care o reprezintă s-a aflat în una dintre aceste situații, în mod just tribunalul a respins cererea. Referitor la motivul de apel vizând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că la suma încasată plătește impozit legal. Nu a solicitat cheltuieli de judecată din apel, precizând că a fost angajată pentru toate stadiile procesuale (fond și căile de atac ).
Procuror a solicitat respingerea apelului ca nefondat. În susținere, a precizat că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla în una din cele 3 situații limitativ și expres prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, astfel că nu se impune și justifică restrângerea dreptului de circulație a acestuia. Nefondată este și solicitarea reclamantei de a se înlătura cheltuielile de judecată, care au fost corect stabilite de prima instanță. În susținerea acestei afirmații a precizat că pârâtul a apelat la serviciile unui apărător, angajat în condițiile legii, și a plătit serviciile calificate ale acestui apărător. Nu se justifică nici reducerea acestor cheltuieli, întrucât onorariul nu poate fi cenzurat, fiind justificat de activitatea depusă. A mai arătat că profesia de avocat este o profesie liberală fiind reglementată prin statutul profesiei și că suma datorată de client apărătorului ales nu este o taxă, ci un onorariu care urmează regimul fiscal în vigoare la data încasării sumei.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr- la data de 11 august 2009, reclamanta Direcția generală de pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani a pârâtului
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia, la data de 26 aprilie 2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin nr.HG 825/1995, publicat în Monitorul Oficial nr. 241/1995, care în art. 1 prevede că: "Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de fără formalități a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de -."
Prin sentința civilă nr. 1807 din 20 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Direcția generală de pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâtul G domiciliat în municipiul R-, județul S, obligând reclamanta să plătească pârâtului suma de 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamanta nu numai că nu dovedește, dar nici nu invocă în acțiune incidența vreunuia dintre cele trei motive: ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică care să justifice o interdicție de acces pe teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă de timp, în speță nefiind incidente prevederile art. 2 și 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței civile mai-sus arătate, a formulat apel, în termen legal reclamanta Direcția generală de pașapoarte din cadrul Ministerului administrației și internelor, care a criticat soluția și a solicitat în principal admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava și, în subsidiar, respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, sau, dacă această cerere nu va fi respinsă, să se dispună reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea apelului se arată, în esență, că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 26 aprilie 2009, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, fapt suficient, în conformitate cu prevederile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, pentru a admite restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pe teritoriul statului belgian. Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și ședere în Belgia, din documentele aflate la dosar reieșind faptul că pârâtul a făcut obiectul unei măsuri de returnare la frontieră pe motiv că se afla în situație ilegală pe teritoriul statului belgian unde a desfășurat și activități lucrative fără forme legale. Se precizează de asemenea că din declarația pârâtului reiese că a ajuns în Belgia pe 21 februarie 2009 și a locuit cu chirie în până în data de 23 aprilie 2009, când în urma unui control de rutină al autorităților belgiene a fost reținut pe motiv de muncă la negru, fiind judecat și returnat.
Sentința a fost criticată și în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata către pârât a cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că cererea de restrângere a dreptului de circulație a pârâtului a fost promovată de către reclamantă ca urmare a îndeplinirii obligațiilor legale prevăzute de dispozițiile Legii nr. 248/2005, cu completările și modificările ulterioare, conduita pârâtului fiind cea care a determinat formularea acțiunii, astfel încât nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina reclamantei, așa cum prevede art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel și în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat.
Spre deosebire de norma internă (art. 38 din Legea nr. 248/2005 ) ce prevede că restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare, norma comunitară (art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE) prevede doar trei situații în care este posibilă această măsură restrictivă, și anume: afectarea ordinii, sănătății și siguranței publice.
Cum în cazul neconcordanței dintre normele interne și cele comunitare au prioritate tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, iar dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă și directiva mai sus-menționată, prevederile acesteia sunt aplicabile pe deplin în speță.
Măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea de Justiție Europeană, în interpretarea art. 18 CE și a art. 27 din directivă, prin decizia pronunțată la 10 iulie 2008 în cauza nr. 33/2007 de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În speță, nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul ar fi într-una dintre cele trei situații ce ar justifica restrângerea exercițiului dreptului său la liberă circulație, singurul argument invocat fiind declarația acestuia în fața autorităților vamale. Prevederile inserate în Directiva nr. 2004/38/CE dispun că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "motivele nu pot fi invocate în scopuri economice". Ori, în speță, reclamant-apelanta nu a făcut dovada că pârâtul a fost judecat, în declarația acestuia menționându-se că a fost "arestat pentru muncă ilegală".
În ce privește cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art. 132 și 133 din Statutul profesiei de avocat, onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în raport de criterii cum sunt dificultatea, natura și noutatea cauzei, importanța, interesele, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului. Prin împuternicirea avocațială depusă la fila 11 dosar fond s-a făcut dovada mandatului acordat de către pârât apărătorului ales iar prin chitanța și factura aflate la filele 16-17, fost justificată solicitarea de a se acorda cheltuieli de judecată, cheltuieli acordate de altfel de instanța de fond. Articolul 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă - așa cum s-a pronunțat prin decizia nr. 2420/2008 și Înalta Curte de Casație și Justiție B - este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de asistență judiciară calificată pe parcursul procesului. Prin reducerea onorariului plătit avocatului, pârâtul ar fi în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpă procesuală și nici în culpa de a fi convenit cu avocatul un onorariu exagerat.
Concluzionând că măsura solicitată este nejustificată, în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care acesta a fost returnat din Belgia pentru un motiv care nu este prevăzut de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, și nu se justifică anularea sau reducerea sumei pe care reclamanta a fost obligată să o plătească cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales pârâtului, instanța constată că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcția generală de pașapoarte din cadrul Ministerului administrației și internelor cu sediul în sectorul 1 al municipiului B, str. - nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 1807 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored. S
4ex./27.11.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Plăcintă Dochița
