Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/A/2009 | |
Ședința publică din 5 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Andrea Annamaria Chis | --- - |
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 383 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect limitarea dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj apreciază că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea apelului promovat de reclamanta-apelantă Direcția Generală de Pașapoarte
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 383 din 30.03.2009 Tribunalului Maramureș,a fost respinsă cererea reclamantei Direcția Generală De Pașapoarte B pentru limitarea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Marii Britanii.
În considerentele acestei sentințe, se reține că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, potrivit dispozițiilor art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul privind CE, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre tratatul european și convențiile încheiate înainte de data aderării, ce au generat drepturi și obligații.
Dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale UE este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicarea acestui articol, a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.
Potrivit legislației europene, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, iar, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulației și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică, iar măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze pe conduita celui în cauză.
Calitatea de membru al UE nu interzice României dreptul de a restrânge libera circulație a cetățenilor săi, numai că limitarea trebuie supusă Directivei 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
În speță, faptele săvârșite de intimat nu sunt de natură a justifica restrângerea, astfel că, cererea petentei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că pârâtul a fost reținut de autoritățile britanice, întrucât era echipat pentru furt și posesie de canabis categoria "C", acesta fiind motivul returnării.
Acesta mai are antecedente în materie de nerespectare ordinii publice a unui stat membru al UE, fiind returnat din Franța la data de 4.10.2006, motiv pentru care i-a și fost restrâns dreptul la liberă circulație pe teritoriul UE până la data de 4.06.2007.
Dreptul la liberă circulație nu are un caracter absolut, putând fi restrâns în condițiile art. 2 din Protocolul 4, textul art. 38 lit. circumscriindu-se și situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție pentru limitarea dreptului fundamental la liberă circulație, motiv pentru care textul și fost declarat constituțional prin deciziile nr. 855/2006 și 901/2006 ale Curții Constituționale.
Sunt îndeplinite și cerințele Directivei nr. 2004/38/CE Parlamentului European și Consiliului, în condițiile în care pârâtul a săvârșit o faptă antisocială pe teritoriul Marii Britanii, de natură să aducă atingere ordinii și siguranței publice, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație fiind prevăzută de legea internă, previzibilă, necesară într-o societate democratică.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1. pr. civ. curtea apreciază că acesta este fondat din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2008, răspunzând cererii preliminare formulată de Tribunalul Dâmbovița în cauza dintre Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului Gh., CJCE a statuat că "rticolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată."
În considerentele acestei hotărâri, curtea reține că "o măsură prin care se limitează exercitarea dreptului de liberă circulație trebuie adoptată în lumina unor considerații care țin de protecția ordinii publice sau a siguranței publice a statului membru care adoptă măsura respectivă. Așadar, aceasta nu s‑ar putea întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica, precum în cauza din acțiunea principală, o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acestui din urmă stat, o asemenea considerație neînlăturând totuși posibilitatea ca astfel de motive să fie luate în considerare în cadrul aprecierii efectuate de către autoritățile naționale competente să adopte măsura de restrângere a liberei circulații"
Motivele de expulzare se referă la săvârșirea unei fapte penale de o gravitate deosebită, pârâtul recunoscând că a fost anchetat pentru săvârșirea infracțiunii de mers echipat pentru furt și a celei de posesie de canabis, fiind și condamnat ulterior pentru infracțiunea de furt.
Nu este vorba de condamnări penale anterioare în sine pentru justificarea măsurii, în sensul art. 27 alin. 2 teza finală din Directiva 2004/38/CE, pentru că este vorba de o condamnare penală în temeiul căreia a fost luată măsura expulzării, condamnare pentru o faptă de natură să aducă o atingere gravă ordinii publice, inclusiv a statului care ia măsura restrângerii, respectiv a statului român, câtă vreme legea penală română consacră principiul personalității în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a propriilor cetățeni.
Tocmai de aceea, curtea apreciază că măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație se justifică raportat la conduita pârâtului, având în vedere condamnarea penală pentru fapte ce aduc o gravă atingere ordinii publice, fapta de furt reprezentând o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, respectiv la adresa valorii ocrotite de legea penală, care este proprietatea.
Având în vedere gravitatea faptei, curtea apreciază că o durată de 1 an a măsurii este de natură să respecte și principiul proporționalității, întrucât este aptă să garanteze realizarea obiectivului (care este prevenirea săvârșirii altor fapte penale și implicit ocrotirea valorii deja arătate, nefiind vorba de o prevenție generală, câtă vreme a fost analizată conduita concretă) și nu depășește cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, o astfel de durată a măsurii fiind de natură să împiedice reconstituirea condițiilor favorizatoare săvârșirii faptelor de aceeași natură, care s-au dovedit a fi, de fapt, scopul șederii pârâtului în Marea Britanie.
În temeiul art.296 pr. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 383 din 30 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- pe care schimbă, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B și, în consecință:
- limitează dreptul al libera circulație al intimatului, domiciliat în mun. S M, Bd. -, -. 1, Sc. 1,. 4, apartamentul. 17, CNP -,pe teritoriul Marii Britanii, pe o perioadă de 1 (un) an.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red. dact. GC
6 ex/13.05.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea Annamaria ChisJudecători:Andrea Annamaria Chis, Ana Ionescu
