Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 144/A/2009 | |
Ședința publică din 5 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca | - - |
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 276 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta, precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect limitarea dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, în sarcina pârâtei-intimate nu s-a putut reține o faptă care să fi adus atingere ordinii publice, motiv pentru care pune concluzii în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 276/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtei pentru restrângerea dreptului la liberă circulație în Belgia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că Tribunalul Maramureșa fost sesizat de către Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, cu solicitarea de a dispune restrângerea dreptului pârâtei la libera circulație în Belgia pe o perioadă de cel mult 3 ani. Reclamantul și-a motivat cererea pe împrejurarea că pârâta a fost returnată din Belgia la data de 09.10.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege. Totodată, conform art. 17 din Constituție, cetățenii români aflați în străinătate "se bucură de protecția Statului Român, dar, în același timp, trebuie să își îndeplinească obligațiile ce le revin".
Din cuprinsul cererii de sesizare a instanței rezultă că pârâta este susceptibilă de a fi acuzată pentru port de armă interzisă într-un vehicul, existând astfel un risc la adresa ordinii publice.
Tratatul CE permite introducerea de restrângeri ale dreptului la liberă circulație și ședere liberă doar pentru motive "de ordine publică", "siguranță publică" și "sănătate publică", însă nu se poate susține că noțiunea de a fi susceptibil de acuzare pentru port de armă interzisă într-un autovehicul cauzează un risc la adresa ordinii publice și care ar putea duce la returnarea persoanei în baza acordului de readmisie. Această susceptibilitatea de acuzare nu poate fi asimilată unui motiv "de ordine publică", "siguranță publică" ori " sănătate publică".
În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat în mod constant că justificarea unei restricții asupra liberei circulații a persoanelor, care să fie în acord cu dreptul comunitar, presupune existența, în plus, față de tulburarea ordinii sociale pe care orice încălcare a legii o implică, a unei amenințări suficiente și serioase la cerințele de ordine publică afectând unul din interesele fundamentale ale societății.
În plus, Tribunalul Maramureșa reținut că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, reafirmată în preambulul Actului Unic European, este recunoscută de dreptul comunitar ca un drept fundamental.
Or, din drepturile și libertățile fundamentale ale omului face parte și dreptul la libera circulație, așa cum acesta este reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 4 din Convenție pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
dreptului la libera circulație pot interveni doar în cazurile și în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 paragraf 3 și paragraf 4 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, și anume, limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, necesitate analizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit, prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Condiția ca limitarea dispusă să "fie prevăzută de lege" este satisfăcută atunci când măsura incriminată are o bază legală în dreptul intern, iar norma care o cuprinde este una accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
Limitarea dreptului pârâtei la libera circulație pe o perioadă de 3 ani în Belgia solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 248/20.07.2005, astfel încât condiția accesibilității normei juridice este îndeplinită. Împrejurarea că legea care prevede această limitare reglementează posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva măsurii ce are un astfel de obiect, existând astfel un control judecătoresc în privința legalității ei, a determinat Tribunalul Maramureș să admită că există suficiente garanții împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților administrative și că, în acest mod, măsura este una "prevăzută de lege", în sensul dispozițiilor art. 2 paragraf 3 și paragraf 4 din Protocolul nr. 4.
Admițând că măsura de restrângere a dreptului la libera circulație solicitată ar urmări un scop legitim și că ar fi necesară într-o societate democratică, tribunalul a apreciat însă că ea este una disproporționată în raport cu scopul urmărit prin adoptarea ei.
Interzicerea dreptului pârâtei de a circula liber pe o perioadă de 3 ani în Belgia atrasă de împrejurarea că aceasta ar fi "susceptibilă de acuzare pentru port de armă", este o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit de autorități prin reglementarea legală care o prevede, constituindu-se în acest fel într-o încălcare nejustificată a unui drept fundamental recunoscut de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituție și de împrejurarea că România a ratificat prin Legea nr. 30 din 1994 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică ca orice normă convențională. Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 20 din Constituție, dispozițiile privind drepturile și libertăților cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, în caz de neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, având prioritate reglementările internaționale -.
Prin urmare, în baza principiului supremației dreptului comunitar în ordinea juridică națională, tribunalul a constatat că normei juridice naționale ce stă la baza cererii reclamantului nu-i pot fi recunoscute efectele solicitate câtă vreme ea este incompatibilă cu norma comunitară aplicabilă în materie, motiv pentru care cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând schimbarea acesteia, în sensul admiterii cererii și restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtei pe teritoriul Belgiei.
În motivele de apel se arată că sentința este netemeinică, fiind dată, urmare a aprecierii greșite că fapta comisă de pârâtă nu ar justifica restrângerea dreptului la liberă circulație.
Pârâta a fost returnată din Belgia la 09.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, după ce împotriva acesteia s-a emis ordinul de părăsire a teritoriului și o decizie de privare de libertate de către Serviciul P de Interne, urmare a depistării sale ca purtând arme interzise într-un vehicul.
Apelantul apreciază că dreptul la liberă circulație poate fi restrâns dacă restrângerea este justificată de interesul public într-o societate democratică.
Apelul este fondat
Pârâta intimată a fost returnată la data de 09.10.2008 din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, aprobat prin nr.HG 825/1995, din talonul întocmit cu ocazia returnării rezultând faptul că a fost depistată de organele de poliție din Belgia, întrucât purta o armă interzisă într-un vehicul ( 3-4 dosar fond).
Pentru comiterea acestei fapte, pârâta a fost reținută și s-a emis un ordin de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate de către Serviciul P de Interne.
Din declarația pârâtei reiese că a avut dispoziție de părăsire a Belgiei și în anul 2007 ( 6 dosar fond).
Portul unei arme interzise într-un vehicul creează o stare de pericol ce poate compromite ordinea publică și justifică măsura restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtei.
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 248/2005, republicată, ca urmare a modificărilor și completărilor ce i-au fost aduse prin nr.OG 5/2006, Legea nr. 50/2006, Legea nr. 191/2006 și nr.OUG 96/2006, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Însă, aplicabilitatea art. 38 mai sus invocat trebuie coroborată cu prevederile Protocolului nr. 4 CEDO, respectiv cu art. 2 din acest Protocol, articol care arată în ce condiții pot fi restrânse dreptul la liberă circulație și rezidență a cetățenilor UE și a membrilor de familie a acestora pe teritoriul statelor membre.
Astfel, art. 2 din Protocolul 4 la Convenție prevede că:
- oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa;
- orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa;
- exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor constrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora;
- drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 248/2005, republicată, pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au, printre alte obligații, și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află.
Prin prisma dispozițiilor Directivei nr. 2004/38/CE, cetățenii aparținând statelor membre ale UE au dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre UE, acestora neputându-li-se limita dreptul de a intra într-un alt stat membru UE decât în condițiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directivă, respectiv pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, motive care nu pot fi invocate în scopuri economice.
Având în vedere aceste prevederi legale care consfințesc dreptul cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora la libera circulație și rezidență pe teritoriul statelor membre, Curtea constată că, în virtutea acestor dispoziții unui cetățean membru UE nu i se poate restrânge acest drept decât pentru motivele expres prevăzute - ordine publică, siguranță publică și sănătate publică.
În ceea ce o privește pe pârâtă solicitarea restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei apare ca întemeiată, întrucât, prin fapta sa, a adus atingere ordinii publice a Statului Belgian.
În consecință, urmează a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulație pe perioadă de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 276 din 12 martie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite cererea formulată de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și dispune restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtei, CNP -, pe teritoriul Belgiei, timp de un an, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei decizii.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.LȘ/dact.MM
6ex./13.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Eugenia Pușcașiu
